Christianity from the Margins

Christianity from the Margins.

Marius Cruceru

Dacă v-ați cumpăra mașină mîine …. Dacă mi-aș cumpăra mașină mîine NU aș mai opta pentru o mașină nouă de dealer din România. Cu siguranță SECOND HAND și neapărat din Vest. Nu mai vreau mașină făcută pentru Europa de Răsărit, precum am văzut cu ochii mei comparația dintre cele două Opeluri pe care le-am condus în acești ani.

Primul Opel, achiziționat din Occident, s-a comportat și se comportă impecabil. Finisajele, net superioare. Volanul încă în cea mai bună formă. Îl am încă sub ochi în fiecare Duminică.

Vezi articolul original 147 de cuvinte mai mult

Cum se numesc rudele Papei?
– Paparude.

Cum se numesc nasii Papei?
– Papanasi.

Vezi articolul original

O carte de cantari comuna

La invitația lectorului universitar al Seminarului Teologic Baptist Internațional din Praga (IBTS), Lina Andronoviene, 40 dintre cei 140 de participanți de la ședința Consiliului Federației Europene Baptiste din Elstal, Germania, au luat parte la o seara muzicală inedită unde cu toții au cântat cântece vechi și noi ale uniunilor membre ale EBF. Andronoviene a fost cea care i-a acompaniat la pian. Cântările au fost alese din douăsprezece țări diferite; unele au fost cântate în limba originală, iar altele în limba engleză. Multe din cântări sunt cunoscute și traduse în multe țări, cum ar fi cântarea „Ce mare ești” (How Great Thou Art) care a fost scrisă în anul 1886, în Suedia.

Andronoviene și-a împărtășit dorința de a publica, împreună cu Secretarul General, Tony Peck, o nouă carte de cântări. Propuneri pentru proiectul cărții de cântări a EBF pot fi trimise până la data de 1 martie 2013. Pentru a se putea califica, o cântare trebuie să fie cunoscută și cântată în bisericile baptiste. Cântarea trebuie transmisă în limba originală, împreună cu o traducere în limba engleză. Cartea de cântări are ca scop traducerea acestor cântece și în alte limbi pentru a fi accesibile cât mai multor biserici posibil.

Te-ar putea interesa si:

• Tony Peck despre speranta
  „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și teamă”, aceasta este …
• O lume fara ziduri
  În perioada 26-29 septembrie, în Berlin – Germania, a avut loc Consiliul anual al Federației Europene Baptiste; aceasta a fost pentru a treia …
• Consiliul Federatiei Europene Baptiste de la Elstal
  Conciliul Federației Europene Baptiste a avut loc, anul acesta la Centrul Baptist German Elstal de lângă Berlin. Au fost așteptate 46 de …
• Siria – Chemare la solidaritate
  În data de 26 martie 2012, la Amman, Iordania, a avut loc o întâlnire a liderilor Federației Europene Baptiste. Alături de președinte – Hans …
• Punerea in practica a dragostei lui Dumnezeu pentru lume
  24 Januarie 2012, Klaus Rösler Praga – Federația Europeană Baptistă încurajează cele peste 13 000 de biserici din cele 58 de uniuni care …

REVISTA CREŞTINUL AZI

REVISTA UNIUNII BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMANIA

“De ce eu?” – Tim Keller

Patru raspunsuri gresite la intrebarea “De ce eu?” – Tim Keller

Când am fost diagnosticat cu cancer, întrebarea “de ce eu?” a fost una naturală. Mai târziu, când am supraviețuit, iar alții care aveau același gen de cancer au murit, am întrebat din nou: “de ce eu?”

Suferința și moartea pot părea aleatorii, lipsite de sens. Împușcăturile recente de la Aurora în care unii oameni au fost cruțați iar alții nu, este cel mai recent și actual exemplu al acestui fapt, dar zilnic sunt o mulțime de astfel de evenimente: începând cu victimele din Siria și continuând cu victimele accidentelor de pe drumurile Americii. Tsunami, tornade, accidente casnice – lista e lungă. În calitate de slujitor am petrecut nenumărate ore cu oamenii suferinzi care strigau: “De ce a îngăduit Dumnezeu să se întâmple acest lucru?” În general aud patru răspunsuri la această întrebare – dar fiecare este greșit sau cel puțin inadecvat.

Primul răspuns este “Aceasta nu are niciun sens presupun că asta dovedește că nu există Dumnezeu.”

Dar problema suferinței fără sens nu dispare dacă abandonezi credința în Dumnezeu. Dr. Martin Luther King, Jr., în Scrisoarea de la închisoarea Birmingham, afirma că dacă n-ar exista nicio lege divină superioară, atunci n-ar exista nicio modalitate de a afirma dacă o anume lege umană este nedreaptă sau nu. Dacă nu există Dumnezeu atunci de ce să avem un sentiment de rușine și oroare când suferința și tragedia apar? Peștele cel mare îl înghite pe cel mic – asta-i viața – de ce nu? Când Friederich Nietzsche a auzit că un dezastru natural a distrus Java în 1883, el a scris unui prieten: “Două sute de mii au fost șterși de pe fața pământului – magnific!” Nietzsche a fost neînduplecat în logica lui. Din moment ce nu există Dumnezeu toate judecățile de valoare sunt arbitrare. Toate definițiile dreptății sunt doar rezultatul culturii sau temperamentului tău. Pe cât erau de diferiți în alte chestiuni, King și Nietzsche au fost de acord în acest punct. Dacă nu există Dumnezeu sau o lege divină superioară atunci violența este perfect naturală. Deci abandonarea credinței în Dumnezeu nu ne ajută la urma urmelor în privința suferinței ci, așa cum vom vedea, înlătură multe dintre resursele necesare înfruntării ei.

Restul aici http://revistacrestinulazi.ro/2012/10/patru-raspunsuri-gresite-la-intrebarea-de-ce-eu-tim-keller/

Nearing home – cea mai recenta carte a lui Billy Graham acum si in romana

Cea mai recenta carte a cunoscutului evanghelist american Billy Graham, Nearing Home va fi tradusa si pusa la dispozitia cititorilor romani de Editura Uniunii Bisericilor Crestine Baptiste din Romania. Editura mai sus mentionata a rezervat drepturile de publicare pentru limba romana si va pune la inceputul anului 2013 da dispozitia persoanelor interesate apreciata carte lansata de Billy Graham.

Nearing home este o carte scrisa la o varsta respectabila de catre autorul sau si care ofera raspunsuri practice tuturor celor care doresc sa afle si sa faca voia lui Dumnezeu indiferent de varsta la care se afla in prezent. Cartea abundă în exemple biblice ale oamenilor care au făcut lucruri remarcabile la varsta la care cei mai multi dintre noi asteptam pensia. Cu toate acestea autorul nu neaga nici problemele inerente varstei a treia si le abordeaza cu onestitate oferind solutii practice de a depasi momentele grele cand noile provocari par sa fie insurmontabile. De asemenea, Billy Graham atrage atentia persoanelor in varsta asupra impactului pe care il pot lasa in urma lor. Acesta poate fi unul pozitiv, ori unul negativ.

Nearing Home a fost declarata in anul 2012 cartea crestina a anului de catre Evangelical Christian Publishers Association.

Te-ar putea interesa si:

• Invitatia la Conferinta Pan-Europeana a baptistilor romani din Diaspora europeana
  Departamentul de misiune al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania are deosebita bucurie de a vă invita din nou la conferinţa …
• Congresul Uniunii Baptiste din Ucraina
  Baptiștii din Ucraina intenționează să planteze o biserică în fiecare oraș care are mai mult de 5000 de locuitori. Această strategie a fost …
• Crestinul azi 4
  Click pe imagine pentru a rasfoi revista online
• Un român cooptat în echipa de conducere a Uniunii Baptiste din Austria
  Timp de două zile, la conferinta Uniunii Baptiste din Austria, a răsunat chemarea de a planta noi biserici. Lideri alături de alte persoane care …
• Multe biserici baptiste rurale din Europa suferă datorită exodului de membri
  Bisericile din medial rural devin din ce in ce mai mici, iar cele din orașe mai mari. Acest fapt generează numeroase probleme. Cum pot fi ele …

INFURIAT PE DUMNEZEU

Cu citeva saptamini in urma Gandul ne informa ca in SUA peste 19% din populatia tarii nu se identifica cu vreo religie oarecare. Intre acesti 19% ar fi ateii, agnosticii, si asa numitii “nones”, adica persoane care nu se identifica cu nici un grup, cult, sau denominatie religioasa. http://www.gandul.info/international/cati-americani-se-declara-fara-religie-studiu-10185428 La scurt timp a urmat un comentariu in New York Times conform caruia pentru prima data in istoria ei SUA a incetat sa mai fie o tara majoritar protestanta, doar 48% din populatia ei identificindu-se actualmente ca apartinind grupurilor protestante.http://www.nytimes.com/2012/10/10/us/study-finds-that-the-number-of-protestant-americans-is-declining.html?src=me

Afirmatiile lui New York Times nu surprind, acest ziar fiind unul eminamente secular, de stanga, care celebreaza orice veste negativa despre credinta, traditie, ori religie si prezinta ca pozitiv orice trend care le submineaza. Dar si New York Times si Gandul au gresit. Pentru ca studiul emis in SUA asupra acestui subiect si pe baza caruia aceste materiale au fost publicate clarifica ca datele statistice nu redau o imagine corecta a religiozitatii societatii americane. La pagina 7 a studiului, autorii afirma:  “More importantly, we emphasize that the absence of a religious affiliation does not necessarily indicate an absence of religious beliefs or practices. On the contrary, as the report makes clear, most of the “nones” say they believe in God, and most describe themselves as religious, spiritual or both.” (“Important, accentuam ca absenta vreunei afiliatii religioase nu inseamna neaparat absenta credintelor sau practicilor religioase. Dimpotriva, asa dupa cum Raportul indica clar, majoritatea celor din categoria de “nones” afirma ca ei cred in Dumnezeu, si majoritatea se identifica ca fiind religiosi, spirituali ori ambele”.) Gandulnu a pus la dispozitia publicului din Romania textul Raportului, dar am facut-o noi in Buletinul Informativ AFR din Marti, 9 octombrie. Il aflati aici: http://www.pewforum.org/Unaffiliated/nones-on-the-rise.aspx El a fost facut de Pew Research Center, una din cele mai proeminente organizatii de sondaj de opinie din SUA, si un brat al crestinismului evanghelic american.

Ce are aceasta introducere de a face cu titlul comentariului de astazi? E simplu. Cind vesti nu tocmai incurajatoare pentru crestini sau persoanele religioase apar, ele sunt difuzate peste tot si cu multa agresivitate. Iar cind apar vesti pozitive ori chiar exceptionale pentru credinciosi, ele rar fac ecou, si sunt putin difuzate fara a li se acorda o mare atentie. Noi insa o facem astazi. Scriem despre un caz celebru, putin cunoscut, despre care am amintit pe scut si la inceputul anului. E vorba de unul dintre cei mai inversunati atei britanici care in timp si-a regasit drumul inapoi la Dumnezeu, astazi fiind un promotor exceptional al credintei crestine. E vorba de Peter Hitchens, fratele si mai renumitului autor ateu si declarat dusman a lui Dumnezeu, Christopher Hitchens. Vreme de multi ani Peter Hitchens a fost, la fel ca fratele sau, o personalitate mult cunoscuta si apreciata in cercurile intelectuale engleze in principal datorita urii lui inversunate impotriva lui Dumnezeu si a tenacitatii cu care promova ateismul. Christopher Hitchens a fost un autor mai prolific decit fratele sau, volmele lui fiind si mai bine vindute. In 2007 a publicat God Is not Great, iar in 2011 Hitch-22. Ultima carte a fost atacul cel mai virulent a lui Chritopher Hitchens impotriva lui Dumnezeu si impotriva credinciosilor. In 2011 s-a lansat intr-un turneu international de promovare a cartii prin universitatile americane. S-a imbolnavit de cancer pe parcurs, cancerul doboridu-l intru-un spital din Houston, Texas in decembrie 2011. Se spune ca inainte de moarte Christopher Hitchens si-ar fi razgindit pozitiile si ca ar fi afirmat aprecieri fata de credinta in Dumnezeu.

In schimb, fratele lui, Peter Hitchens, e inca in viata, profeseaza jurnalismul la publicatia londonezaMail.Online, si a primit si el multa atentie in 2010 cind a publicat The Rage Against God (“Furia Impotriva lui Dumnezeu”). In aceasta carte Peter Hitchens isi descrie lepadarea de credinta, anii ratacirii in necredinta, si reintoarcerea treptata la credinta in Dumnezeu. Marturia lui, descrisa in cele 219 pagini ale cartii, este unica. Dar poate fi o reala incurajare pentru noi toti, si mai ales pentru cei care, probabil chiar cititori ai acestor rinduri, au ratacit de la credinta si poate cauta calea inapoi. Sugeram cartea nu doar pentru ei, ci si celor care au membri de familie, prieteni ori cunostinte care se lupta cu necredinta si au nevoie de un exemplu pozitiv pentru a-si gasi drumul inapoi. Recenzii ale cartii cit si posibilitatea de a o comanda prin Amazon.com, pot fi aflate aici http://www.amazon.com/Rage-Against-God-Atheism-Faith/dp/0310335094

Furia Impotriva lui Dumnezeu

Peter Hitchens s-a nacut in 1951 in Marea Britanie de dupa razboi. Pe vremea cind, zice el, confidenta pe care britanicii o aveau in grandoarea Marii Britanie a inceput sa se erodeze. Nu e vorba doar de declinul Imperiului Britanic, ci mai ales de acela al valorilor. In tandem cu declinul politic, moralitatea britanicilor a inceput si ea sa scada, hedonismul s-a proliferat, credinta in Dumnezeu a devenit demodata, familia si casatoria au inceput sa fie luate in ris, predarea religiei in scolile britanice s-a schimbat dintr-o materie de promovare a moralitatii in una de discreditare a Bibliei, iar anii 60 au adus  prabusirea morala a tarii. In contextul acestor schimbari sociale a fost prins si Peter Hitchens, iar ele l-au dus incet la ateism. Pe vremea cind Hitchens facea scoala elementara atmosfera din scolile britanice era una permisiva. Anii 60 au proliferat divortul in Marea Britanie, iar miscarile de emancipare sociala i-au subrezit moralitatea. Hitchens descrie cu oroare cum el si colegii din clasele elementare susoteau despre singurul baiat din clasele primare al carui parinti, spuneau gurile rele, erau divortati. Copiii fusesera socati sa afle ca odata casatoriti, parintii pot si divorta. Treptat au fost socati si de alte lucruri, dar s-au obisnuit cu ele, practicindu-le si ei ca adulti. La inceput au fost socati cind vedetele britanice incepusera sa aibe copii ilegitimi, dar cu timpul au devenit si ei parinti cu copii ilegimiti. Cum adica, sa ai copii fara a fi casatorit?

O tinerete imorala

 

Spre deosebire de colegii lui de aceasi varsta, spune Peter Hitchens, el a imbratisat ateismul si practicile imorale ale tineretii inainte de majoritatea celor de varsta lui. Era mindru de murdaria imorala in care traia: betie, batai cu politia, neascultarea de parinti, lipsa de respect fata de invatatori, profesori, de cei in varsta. La biserica incetase sa mai mearga. Atmosfera secularista din scolile britanice a avut mai mult influenta asupra lui decit valorile invatate acasa. La 16 ani, in primavara lui 1967, Hitchens si-a dat foc Bibliei, la liceul din Cambridge unde facea scoala la vremea aceea, in prezenta colegilor de clasa. A fost mindru de fapta lui. Era dovada tabgibila, spune el, ca convertirea lui la ateism devenise ireversibila. A facut-o, spune el, fara remuscari, si au trecut multi ani pina cind a inceput sa le simta. Intre timp, Hitchens devenise si un rebel arogant. Un razvratit. Razvratit impotriva lui Dumnezeu, a credintei, a familiei, a moralitatii crestine. Pentru el Biblia era doar o carte de povesti scrisa de oameni inculti cu mii de ani in urma, o carte a superstitiilor.

 

Il deranja moralitatea crestina, izvorita din Scriptura. Cum adica, zicea el, sa interzici la doua persoane adulte dar necasatorite sa nu intretina relatii sexuale? Mai ales daca se iubesc? Cum sa le interzici acest” drept?” Dupa el moralitatea crestina era doar o moda trecatoare, un set de reguli stabilite de barbati, norme si obiceiuri care nu-si mai aveau locul in societatea moderna, deja emancipata. Casatoria nu-si mai avea nici un rost, avortul era ceva necesar si just, iar promiscuitatea sexuala era ceva de admirat si imitat.

 

La 12, 13 ani, isi aminteste Hitchens, devenise deja ateu. I-a spus directorului scolii ca nu mai crede in Dumnezeu. Ratacirea spre ateism, adauga Hitchens, s-a datorat si deteriorarii programelor de educatie religioasa din scolile britanice ale anilor 50 si 60. In loc de educatie religioasa cu scop moral, orele de religie deveniseara ore de istorie. Bunicii lui fusesera baptisti conservatori care il incurajau sa aleaga o cale dreapta in viata. Parintii lui, insa, nu mergeau la biserica de fel. I-au lasat pe Christopher si Peter sa fie educati in religie dupa programa scolara. Dar programa scolara nu mai accentua credinta in Dumnezeu ori importanta religiei ca vector al moralitatii in societate. Craciunul, Pastele si celelalte sarbatori religioase deveniseara “festivaluri” lipsite de insemnatate crestina. Britanicii incepusera sa devina tot mai dezinteresati in biserica si credinta. Inainte de 1914 bisericile engleze erau pline, jumatate pline inainte de 1945, si trei sferturi goale dupa 1945.

 

Incetul cu incetul Hitchens a devenit un veritabil succes englez, bine educat, conectat, scriitor prolific, apologet priceput al necredintei. Era mindru de rationalismul care zice el ii calauzea viata. Dorea sa vada fiecare biserica din Anglia inchisa si transformata intr-un muzeu al necredintei ori o cladire publica. Dorea orice ramasita a “superstitiei” religioase in Marea Britanie sa fie extirpata. La 30 de ani Hitchens o ducea bine. Promova prin jurnalism socialismul britanic si ateismul. Credinta lui era secularismul. Ura oamenii religiosi. Atit de mult in fapt, incit se simtea dezgustat daca stia ca persoana de linga el era credincioasa.  Nu isi putea imagina traind o viata crezind in existenta unei forte spirituale. Viata ii era devotata in intregime placerii si ambitiei personale.

 

 

In Uniunea Sovietica

 

In timp tinarul Hitchens a devenit un admirator al comunismului sovietic si un pacifist. In 1990 I s-a implinit visul fiind acreditat ca jurnalist la Moscova incepind cu vara acelui an. La Moscova a locuit in acelasi cartier cu familia lui Brejnev si liderii KGB. In anii cit a stat in Uniunea Sovietica a aflat ceea ce fie ca nu stiuse pe vremea studentiei in Marea Britanie fie ca refuzase sa creada: paradisul ateismului sovietic fusese de fapt un mit. O dezinformare. Ororile staliniste incepusera sa fie facute public si sa fie condamnate. Societate sovietica incepea sa se intoarca spre Dumnezeu dupa 70 ani de ateism. Golul spiritual cauzat sovieticilor de cei 70 de ani de secularism l-a socat. Ceva nu era bine. Lumea din afara nu fusese informata de tragedia asta. Si asta l-a fortat pe Hitchens sa-si reconsidere propriile pozitii. In timp, a inceput sa afle placere si in discutiile cu cei credinciosi. A inceput sa-i afle inteligenti si buni conversanti in ciuda credintei lor religioase. Apoi a intervenit inca ceva – teama de moarte. “No doubt (afirma el) fear played a part in my return to religion”. (“Fara indoiala, teama a avut un rol in reintoarcerea mea la religie”.) (p. 103)

 

 

Efectul unui tablou

 

O excursie in Burgundy l-a adus pe Hitchens in contact cu tablolul pictorului Rogier van der Weyden (Secolul XV) intitulat “Judecata din Urma”. Privind tabloul s-a inspaimintat si si-a zis: “daca omul acesta are dreptate”? Dupa 500 de ani tabloul inca avea efect. De data asta asupra lui Hitchens. La scurt timp dupa aceea Hitchens a inceput sa mearga din nou la biserica, stind la inceput pe bancile din spate. Apoi a fost cuprins de o dorinta arzatoare sa mearga la biserica in fiecare duminica. Dupa aceea au urmat discutii cu prietena lui. Si ea incepuse sa simta ca si el. Au decis sa se casatoreasca in biserica. Au facut-o, pastorul citindu-le binecuvintarile din Psalmul 128. Momentul acela a fost unic pentru Hitchens si sotia lui. Pina atunci nu isi jurasera credinta unul altuia. S-au botezat, si-au botezat copii. Au devenit o familie crestina.

 

A urmat apoi o alta experienta unica in Dallas, Texas. Seful il trimisese la Huntsville, Texas sa scrie un raport despre executia celor condamnati la moarte in inchisorile texane. L-a intoarcere s-a oprit la Dallas unde a vizitat muzeul. Acolo a vazut un alt tablou, pictura The Prodigal Son (“Fiul Risipitor”) a lui Thomas Hart Benton. A stat amutit in fata lui regasindu-si viata si propria ratacire in imaginile din tablou. Convertirea de la ateism la credinta devenise deplina.

 

Traiectoria de revenire la credinta a lui Hitchens e presarata cu texte Biblice. Ele reflecta durerea, agonia, dar si simtamintul de triumf al autorului pe drumul inapoi. Credinta in anumite invataturi fundamentale ale Scripturii. Citatul de deschidere al cartii lui e din Iov 38 unde Dumnezeu se prezinta muritorului Iov ca autor al universului. Si fiecare capitol al cartii incepe cu cite un citat din Scriptura. Unul care reflecta vremurile rele din viata lui Hitchens, ratacirea, dar si nadejdea, si dragostea lui Dumnezeu.

 

E fascinant sa simti din cuvintele si textele lui Hitchens credinta lui de neclintit in Dumnezeu, in valorile crestine, in relevanta lor pentru societatea contemporana. Aprecierea pentru credinta crestina traditionala, pentru un crestinism traditional, neintinat de curentele si teologiile contemporane. Simti autenticitatea convertirii lui Hitchens. O convertire molipsitoare si una care inspira cititorului mult curaj. Hitchens nu e o personalitate neinsemnata pe scena intelectuala britanica. Cu atit mai mult experientele lui trebuie cunoscute, citite, si facute de cunoscut la cit mai multi. Ultimele capitole ale cartii sunt o pledoarie bine argumentata impotriva ateismului, Hitchens argumentind cu convingere impotriva erorilor si arogantei ateismului contemporan.

 

Interesante sunt si detaliile dezbaterilor facute de fratii Hitchens dupa renintoarcerea lui Peter la credinta. Universitati si fundatii prestigioase ii puneu in amfiteatre pe cei doi frati, veritabili gladiatori, urmarindu-le dezbaterile academice, pentru si impotriva credintei. Memorabila pentru Peter a fost in special dezbaterea facuta de cei doi la University din Michigan cu citiva ani inainte de moarte lui Christopher. Din nefericire, relatiile intre frati nu s-au imbunatatit. Au ramas straini unul fata de altul, Christopher sfirsindu-si viata pe un pat de spital, fiind fortat de boala sa-si intrerupa turneul de promovare al ateismului pe care-l facea atunci in Statele Unite. O tragedie pentru familia Hitchens dar si o atentionare pentru cei pe calea necredintei, si mai ales pentru cei care se fac dusmani ai lui Dumnezeu si nu-si gasesc calea inapoi.

 

 

AFR va recomanda: Publicatia londoneza The Guardian a publicat o scurta recenzie a cartii lui Hitchens in 2010. O recomandam si o aflati aici: http://www.guardian.co.uk/books/2010/apr/17/rage-against-god-peter-hitchens