Chemarea Siberiei – Nevoi de ajutor pentru o familie de misionari

Din motive de securitate, nu putem dezvalui numele celor ce slujesc acolo, in Buryatia, dar pun aici aceasta scrisoare ca sa intelegem prin ce trece un slujitor al lui Dumnezeu acolo.

Pentru cei interesati trimiteti e-mail pe adresa

  • lor        ***********@yahoo.com (am fost rugat de misionari sa nu o postez)
  • a mea       r_mihalcea@yahoo.com
  • sau luati legatura cu pastorul Marcel Cordos – Alba Iulia

26 octombrie 2012

Ulan-Ude, Buryatia
Stau în fata acestei „pagini albe” şi nu ştiu sigur cum sa încep. Mă framînt cu gandul ce şi cum sa scriu.
Ultimul an a fost o perioada de încercare, de zdrobire, în anumite momente chiar de depresie.
Dar şi de mîngîiere si încurajare găsită doar în Dumnezeu.
Un timp în care o parte din visele şi planurile noastre legate de slujirea aici s-au sfărîmat în bucăţi.
Dar şi un timp în care am început sa visam din nou cu Dumnezeu.
In mijlocul bucuriilor şi luptelor am continuat să-L slujim pe Dumnezeu.
Saptamana de saptamana A (ajutata de alte doua misionare, N S si J J) a continuat sa se intalneasca cu grupul de femei. Citesc Biblia, discuta pe baza a ceea ce au citit, se roaga impreuna. O S si I J, (prima rusoaica, a doua buryata, ambele invatatoare), continua sa creasca in relatia lor cu Dumnezeu, I si L sa cunoasca mai multe despre El si speram noi sa se apropie mai mult de acel moment al intalniri cu Dumnezeu prin Isus Hristos.
Iulia a asistat pentru prima data la o intalnire a grupului intr-o dupa-amiaza in care ele se intalneau la O. Era prietena O si trecuse pe la ea. A spus ceva de genul: „Pe mine lucrurile astea spirituale nu ma intereseaza deloc. Dar raman sa am grija de M (fiul O) pana voi suntei ocupate”. Intalnirea avand loc intr-o garsoniera, a auzit ce s-a citit si discutat. A inceput sa puna cateva intrebari. A continuat apoi sa participe neregulat la intalniri. Este inca in faza intrebarilor.
Eu cu un grup de barbati credinciosi am studiat vreme de mai multe luni Filipeni, apoi 1 Tesaloniceni. Ne-am bucurat de partasia in cuvant si de posibilitatea de a ne sustine si incuraja in umblarea cu Domnul intr-o perioada care pentru fiecare din noi in parte nu a fost foarte usoara.
In lunile de vara am fost implicati in organizarea diferitor activitati cu copiii. In special in Shabur, unde in luna iulie am ajutat micuta biserica locala si pe T R, misionara din Rep. Moldova, la organizarea unor drumetii si tabere la care au participat in jur de 30 de copii. Tamara si cei din loc continua sa lucreze cu copiii di Shabur, ajutandu-i sa se apropie mai mult de Domnul.
Dupa rugaciunile multora, operatia din toamna anului trecut prin care s-a incercat eliminarea tumorii si vreo doua ture greu suportate de citostatice, doctorii spun ca in corpul T nu se mai vede nici o urma de cancer. Slavit sa fie El !
N, T si I R au avut ocazia sa petreaca cateva saptamani din vacanta de vara „la tara” la T. A fost un timp de care s-au bucurat din plin, chiar daca le-au lipsit fructele si legumele de „la tara” bunicilor.
La scurt timp dupa intoarcerea din tabara de la Shabur, am primit vestea ca tatal meu a plecat la Domnul. Unul din lucrurile cele mai dureroase a fost sa constientizez cat de putin timp am petrecut cu parintii in ultimii 13-14 ani. 6 ani in Oltenia, alti aproape 7 implicati in Siberia. O parte din sacrificiul pe care il facem, din pretul pe care il platim ca misionari, mi-a trecut prin minte. Dar apoi m-am gandit ca desi departe, noi nu am fost despartiti. Mereu aproape in suflet, cu posibilitatile tehnologice de a comunica de azi, departarea se mai micsoreaza.
Despartirea totala si sacrificiul suprem le-a savarsit El, Isus, atunci cand despartit de Tatal, platea pentru pacatul meu si al tau, al romanilor si al buryatilor, al boshimanilor si al afganilor, al chinezilor si al sirienilor, al… El merita acest raspuns al recunostintei noastre, cu micile noastre „sacrificii”, spre gloria Lui si pentru extinderea Imparatiei !
Din luna iunie am inceput un nou grup, de data aceasta mixt, barbati si femei, la noi acasa. Participa in jur de 10-15 persoane. Acest ultim grup ne rugam si speram sa fie nucleul in jurul caruia sa fie plantata o noua biserica, o biserica care sa fie mai mult si mai clar focalizata pe a atinge cu evanghelia buryatii. Am vazut aceasta nevoie rugandu-ne si sfatuindu-ne cu mai multi dintre cei care slujesc in Ulan-Ude, atat localnici, cat si misionarii. Majoritatea bisericilor din oras sunt imbibate de cultura rusa si imbracate intr-o forma liturgica mai degraba ruseasca. Nefiind un lucru rau in sine, credem ca pentru buryati aceste aspecte sunt o piedica in plus in drumul lor spre Hristos. Impreuna cu conducerea Bisericii centrale si cu o parte din misionarii care slujesc in Ulan-Ude am inceput sa ne rugam pentru plantarea unei biserici care sa se focalizeze pe buryati. Mi s-a propus sa fac parte din leadershipul acestei noi grupe, ca si coordonator. Ne-am bucura sa putem continua sa slujim si in acest fel buryatilor, popor pe care Dumnezeu ni l-a pus pe inima in urma cu 10 ani.
Doar ca slujirea noastra aici depinde de posibilitatea de a continua sa traim aici. Nu, de aceasta data nu e vorba de viza (mai avem inca 2 ani de Permis Temporar de Sedere). E vorba de un aspect al slujirii noastre despre care am evitat pe cat posibil sa vorbesc si despre care imi e foarte greu sa scriu si acum. E vorba de sustinerea nostra aici, de bani.. In toti acesti ani am slujit pe campul de misiune fara a avea un salariu, multumita purtarii de grija a lui Dumnezeu fata de noi luna de luna, prin ceea ce multi dintre voi ati daruit cu multa jertfa de sine.
Insa in special in ultimul an sustinerea noastra a devenit tot mai mica (Ex.: Iulie – 1.220 RON / August – 726 RON / Sep. – 980 RON / Oct. – 700 RON). Pana acum biserica noastra din Alba Iulia a intervenit si ne-a ajutat pentru a avea cu ce plati lunar cheltuielile esentiale.
Doar chiria si regia apartamentului in care locuim si care e folosit si ca loc de intalnire a noii grupe costa aproximativ 400 Euro/luna. Am avea nevoie pe langa acesti bani de inca 300-400 euro/luna pentru cheltuielile curente ale familiei noastre (6 persoane) – alimente (care sunt aici uneori aproape inca o data de scumpe fata de Romania), transport, igiena, scoala copii, sanatate, asigurari pentru pensie, haine, etc.
Pentru a face unele economii am blocat de mai multe ori internetul. N si I au renuntat sa mai mearga la scoala de muzica (ar fi costat cam 150 RON/luna). Nu am cumparat toate manualele pentru fete la scoala. Am renuntat inca la multe alte lucruri, dar am ajuns in situatia in care intelegem ca nu prea mai avem de unde taia, la ce renunta.
Am incercat si varianta cu „facerea corturilor”. Am vrut sa ma angajez in sistemul de paza al unei universitati de aici, dupa ce l-am inlocuit pe un prieten in perioada veri vreo trei zile la lucru (desi salariul era minim, cam 600 RON, programul era 24 cu 72 de ore si mi-ar fi ramas timp pentru slujire). Oamenii care se ocupau de paza si-ar fi dorit sa ma angazeze, directia de cadre a universitatii a spus ca e imposibil, pentru ca dupa lege au prioritate la angajare localnicii. Am lucrat ca ‘hamal” cu ora la o companie care ofera o asa posibilitate, am incarcat si descarcat camioane de marfa, am carat mobila si altele, dar comenzile sunt foarte rare si tot ce am reusit sa castig in acest fel in vreo 2 luni au fost 400-500 RON.
Suntem la o rascruce de drumuri. Uneori ne gandim ca poate in acest fel Dumnezeu vrea sa ne arate ca timpul nostru aici s-a sfarsit. Nu e ceea ce ne dorim, inima noastra bate inca pentru acesti oameni, pentru buryati, sunt si aceste planuri legate de plantarea unei biserici care sa se focalizeze mai mult pe a atinge cu Evanghelia buryatii. Dar poate planurile Lui pentru noi difera de dorintele noastre. Nu stim, acum ne e greu sa intelegem care e voia Lui.
Va rog sa ne sprijiniti in rugaciune pentru ca sa intelegem care e voia lui Dumnezeu pentru noi ca si familie in aceasta situatie.
Daca voia Lui e ca noi sa continuam sa-L slujim aici, rugati-va pentru noi sa nu ne ingrijoram si sa ne incredem in El ca va purta de grija si de nevoile noastre materiale.
Daca Dumnezeu va pune pe inima sa va implicati si material in misiunea din Buryatia, va rog sa luati legatura cu noi pe e-mail.
Rugati-va pentru planurile legate de noua biserica, ca Dumnezeu sa ne calauzeasca si sa ne dea intelepciune tuturor celor implicati in acest proiect, atat celor din Biserica Centrala, cat si misionarilor implicati in proiect.
Multumim pentru orice fel de sprijin aratat fata de noi- rugaciune, incurajare, material, etc. – si fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze si rasplateasca potrivit cu harul si bogatia Lui !
In harul Lui,
M G
Acest articol a fost publicat în De meditat ..., Mapamond, Misiune și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Chemarea Siberiei – Nevoi de ajutor pentru o familie de misionari

  1. paun ivan spune:

    El va poate intari in lucrarea Lui Dumnezeu si servicii pentru gloria Lui. Am perdut contactul cu tine si adresa, in cautarea am gasit scrisoarea ta. Am bucurie mare de revedare.Va aduc condoleante pentru congijirea din viata aceasta a tatui teu.Despre indoielile tale pot sa spun ca Domnul ne-a dat dreptul si voe de aleje calea noastra.Predice intr-o tara in care exista trei credince de stat si multe alte e-o munca mare, deosebit e greu se duci Cuvantul lui Dumntzeu la oamenie in lume in stainatate atunci cand guvernul pune obstacole in calea ta.Sa va sprijinasca Dumnezeul si fie voia Lui ! Suna la mine 89246567822 sau daca poti scrie mi la paunivan@yandex.ru. Stai cu bine, si binele familiei tale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s