Sarmalute in foi de vita de la Pastorel Teodoreanu (Gustos.ro)

Acum, in toiul iernii? Isi vor zice unii cetind titlul de mai sus, in plin decembrie.

Si de ce nu? La mai toate „Aprozarurile”, poloboacele, cu foi de vita conservata in saramura, atat asteptata. Dar nu foile de vita din poloboacele „Aprozarului” din colt m-au facut sa ma gandesc la sarmale. Caragiale m-a starnit. Ce-i drept, nu direct ci prin una din creaturile sale. L-ati ghicit: Mitica! El este! Pe urmele lui Lache si Mache si altor cimotii din aceeasi fain, Mitica a dezertat si el din unitatea lui livreasca si curcula printre noi cu nulitatea lui sociala. E aidoma celui din carte, ca doar Caragiale e tatal legitim al Miticilor de pe glob antumi si postumi.
Toti seamana si, Doamne! multi mai sunt!
Pe cel la care ma refer l-am gasit la o nepoata a prietenului meu Costache, distrand cu lafuri si talafuri un grup de scolarite.
Cand am sosit eu, Mitica propunea micului grup sa dezlege o enigma.

– Dupa ce a trecut Rubiconul, zicea Mitica, Cezar a gasit pe zidul casei sale, scrise de o mana ramasa pana azi necunoscuta, urmatoarele cuvinte, in ordinea in care le scriu eu, incheie Mitica, insemnand pe o foaie de hartie:

Cesar
maleb
une.

– Primul cuvant e clar, urma Mitica, dar din ce limba sunt si ce vor sa spuna cele ce urmeaza?
– Din limba elina, spuse o fetiscana plinuta si cu ochi jucausi.
– Ba din limba feniciana, interveni o alta.
– Ba-i chiar pe romaneste, sari Mitica.
– Cum asa?
– Ce sarmale bune, puse el capat controversei, umflandu-se in pene.

L-am lasat pe Mitica sa-si digere succesul si m-am dus de-a dreptul la „Aprozar” (Vasile Lascar, colt cu Fucik), de unde am luat un kilogram de foi de vita din poloboc. Dupa ce am luat si un kilogram de carne de vita de la macelaria de-alaturi, m-am intors acasa (doi pasi!). Am pus carnea la rece si foile de vita in apa de la robinet (e necesar sa stea douasprezece ore in apa, ca sa se desareze). Acestea facute, i-am telefonat lui Costache, poftindu-l pentru a doua zi la pranz. Cu inalta lui aprobare (s-a servit de trei ori), dau in vileag reteta:
Asadar, foile de vita sa cumpara in ajun si, dupa cum mai sus s-a scris, se pun in apa rece. Inainte de a proceda la tocarea carnii, se scurge apa rece de pe frunze si se oparesc cu apa clocotita.  Se curata si se taie vreo cinci-sase cepe si se prajesc in unt. Se trece de doua ori prin masina de tocate, atat carnea, cat si ceapa prajita si racita. In tocatura pun unii so cescuta cu orez bine spalat (eu sunt contra). Se amesteca totul bine, se pune sare si piper pisat si se adauga cate un pic de apa rece, tot amestecandu-se, pana ce devine carnea pufoasa. Se scoate nervura frunzelor si, pe un fund de lemn, se taie in patru fiecare foaie de vita. Se pune umplutura in mijlocul foii de vita si se invart sarmalele. Operatia aceasta cere oarecare mestesug. Sarmalutele (denumirea indica) trebuie sa fie mici (ceva mai mari, dar nu prea mult, decat o maslina mare). In cratita in care le punem asezam un strat de unt proaspat, pe care il acoperim cu cateva foi de vita. Asezam peste ele un rand de sarmalute, apoi iar cateva bucatele de unt proaspat si, peste el, alt rand de sarmalute. Cand cratita e aproape plina, turnam deasupra bulion de rosii si bors, cat sa acopere aproape sarmalutele. Daca borsul e prea acru, il potolim cu apa. Acoperim cratita sio punem sa fiarba pe masina de gatit, la foc domol. La nevoiem se mai adauga putin bors, apa calda sau zama de carne (cel mai bine). Pe urma le bagam acoperite la cuptor, unde le lasam pana se rumenesc. Ca si sarmalele in foi de varza, sarmalutele acestea sunt mai gustoase a doua zi. La reincalzire, le sporim simtitor sapiditatea, turnand peste ele un pahar de vin alb.
Mancarea aceasta e moldoveneasca, si in Moldova sarmalutele se fac ratunde, cum zic moldovenii. Daca formei spefice ii substituim forma cilindrica, practicata ca mai comoda in restul tarii, desigur ca gustul nu sufera nicio schimbare, dar, vorba cantecului:

Ce porti, lele, chelbea-n cap?
Daca-i moda, ce sa fac?

Nu rimeaza da-i adevarat.

PS: Peste aceste sarmalute nu strica sa pui putina smantana consistenta sau iaurt (mai ales vara, caci mancarea, in fond, e estivala), servite, si una si altul, separat.

Preluat de pe
Gustos
Sursa

 

 

Acest articol a fost publicat în Despre bucate, Resurse și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s