Atracţia periculoasă a Papei (AFR)

de IAN BURUMA,

Comportamentul sexual al oamenilor poate fi periculos, aşa cum a demonstrat scandalul din India – unde o fată de 23 de ani a fost violată de şase bărbaţi, într-un autobuz din Delhi, în luna decembrie. După ce a ieşit de la cinematograf, ea şi prietenul ei au fost bătuţi, apoi ea a fost brutalizată cu o bară de oţel mai mult de o oră. 13 zile mai târziu, a murit din cauza rănilor. Se susţine deseori că violul nu se rezumă la sex, ci la putere. Parţial adevărat. Dar are o minimă legătură şi cu sexul. Actul sexual este folosit ca formă de tortură sau, în unele cazuri, ca o armă mortală. Dar nu asta a avut în minte Papa Benedict al XVI-lea când a vorbit recent despre pericolele comportamentului sexual. În discursul de dinainte de Crăciun adresat Curiei, Papa nu a menţionat violul, a lăsat la o parte crima sexuală din Delhi. În schimb, în apărarea familiei, sau, cum a spus-o el, uniunea sacră dintre bărbat şi femeie – a subliniat că aranjamentele sexuale în afara uniunii dintre un bărbat şi o femeie reprezintă o ameninţare pentru civilizaţia umană. Ceea ce avea el în minte, fără s-o arate de fapt, au fost uniunile dintre persoanele de acelaşi sex.

A fost un discurs confuz. Expunerea lui despre pericolele pe care le presupun mariajele între persoanele de acelaşi sex a urmat după un pasaj în care deplângea tendinţa modernă de a evita angajamentele pe viaţă, ca şi cum căsătoria gay nu ar presupune siguranţă. Desigur, în viziunea Papei, angajamentul luat într-o căsnicie între gay este una din părţile problemei: din ce în ce mai mulţi oameni, mai ales din Occident, pretind acum că au libertatea să-şi aleagă identitatea sexuală, în loc să se rezume la rolurile „naturale, lăsate de Dumnezeu”.
Cuvintele Papei sugerează că homosexualitatea este alegerea unui stil de viaţă, o formă de decadenţă ce îi caracterizează pe oamenii moderni – un act blasfemiator împotriva lui Dumnezeu şi a naturii – mai degrabă decât ceva care ţine de naştere. Aceasta reprezintă o afirmaţie obişnuită printre credincioşi, fie că sunt conservatori catolici, protestanţi, evrei sau musulmani. Benedict l-a citat pe rabinul-şef din Franţa, Gilles Bernheim, care şi-a exprimat viziunea similară privind ameninţările asupra vieţii de familie convenţionale.

Teama de orientarea sexuală este unul din principalele motive pentru care cele mai multe religii impun reguli stricte privind relaţiile sexuale. Căsătoria este o cale prin care ne cenzurăm dorinţele sexuale. Restricţiile sexuale care conduc la procreere fac lumea mai sigură şi liniştită. Pentru că femeile ispitesc bărbaţii, ele reprezintă o ameninţare în afara căminului. De aceea, în unele societăţi, ele nu sunt lăsate să iasă din casă sau pot face asta numai acoperite şi însoţite de o rudă de sex masculin.

Benedict nu este atât de extrem. Nici nu pledează pentru violenţă împotriva homosexualilor. Dimpotrivă, se percepe ca un ambasador al păcii. Dar aş spune că discursul lui încurajează agresiunile sexuale care pot degenera în actele barbare de tipul celui din Delhi. Cei şase violatori care au omorât-o pe tânără nu erau decadenţi moderni care au ales să-l sfideze pe Dumnezeu şi natura, revendicând noi libertăţi seculare, lăsând deoparte identităţile sexuale neortodoxe. Ceea ce putem extrage analizând acest caz şi multe altele asemănătoare este că ei sunt produsele semi-urbanizate ale unei societăţi rurale extrem de convenţionale, unde rolurile bărbaţilor şi mai ales ale femeilor sunt extrem de bine definite. Victima lor, o rezidentă la fizioterapie bine educată, pare să fi avut mult mai mult de-a face cu modernismul decât agresorii ei. Acei bărbaţi nu erau needucaţi, dar nu au fost în stare să accepte libertăţile femeilor contemporane.

Din acest motiv, cei şase violatori au văzut-o pe tânără ca pe o femeie uşoară, o prostituată de oraş. Până la urmă, ea era afară târziu cu iubitul ei. Probabil că aşa au încolţit bărbaţii tânărul cuplu: ce căuta o femeie tânără, nemăritată, pe străzile din Delhi, cu un bărbat tânăr? Şi-a meritat soarta. Reacţia, în anumite zone, a urmat acelaşi model. Când demonstraţiile s-au înmulţit în Delhi, fiul preşedintelui Indiei i-a numit pe protestatari „murdari”, iar unii politicieni le-au descris pe victimele violurilor drept „aventuroase”.

Ura violentă asupra homosexualilor provine dintr-o sursă similară. Aşa cum femeile în afara familiei – femeile care au tupeul de a-şi redobândi dreptul de a fi în spaţiul public, muncesc şi trăiesc printre bărbaţi – sunt percepute ca tentaţii, în timp ce bărbaţii care iubesc bărbaţi sunt văzuţi ca prădători, gata să se năpustească asupra copiilor din societate. Mulţi oameni nu se tem de comportamentul sexual necontrolat, ci de sex în sine. Dar cu cât sexul este reprimat, iar oamenii sunt îndemnaţi să se teamă de el, cu atât cresc şansele apariţiei faptelor violente, care izbucnesc din cauze sexuale, pentru că orice persoană care ar putea să ne agite dorinţele sexuale, bărbat sau femeie, devine o potenţială victimă.

Asta ar putea fi una din explicaţiile a ceea ce s-a întâmplat în Delhi, dar nu scuză faptele în nici un fel. Până la urmă, cei mai mulţi bărbaţi din oraş nu ar bate un cuplu cu ţevi din oţel şi nu ar viola femei până le-ar omorî. Sute de mii de indieni protestează în stradă ca să-şi arate dispreţul faţă de asemenea atrocităţi. Sunt oameni care şi-ar fi dorit ca Papa să spună ceva şi despre asta şi să fi adresat câteva cuvinte de încurajare bărbaţilor şi femeilor din India care s-au săturat de violenţa sexuală derivată nu din libertăţile moderne, ci din cauza bărbaţilor reprimaţi. Nu îi poţi cere prea multe unui bărbat care pare să nu înţeleagă aproape nimic despre viaţa sexuală. De aceea, în loc să discute despre violatori, ţinteşte către homosexuali şi lesbiene paşnice, care vor să-şi arate angajamentul faţă de partenerii lor luându-i în căsătorie.
Ian Buruma predă cursuri de democraţie, drepturile omului şi jurnalism la Bard College şi este autorul lucrării „Taming the Gods: Religion and Democracy on Three Continents” (Îmblânzirea zeilor: Religie şi democraţie pe trei continente). Copyright: Project Syndicate, 2013.
Acest articol a fost publicat în De meditat ..., Leadership, Mapamond și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s