Categorii
Uncategorized

Roșia Montana – Un documentar care ar trebui să ne dea de gândit românilor…

Chiar dacă editarea tuturor datelor nu prezintă acuratețe, totuși sunt câteva indicii care ar trebui să ne facă să ne punem multe întrebări…

 

Eseu despre proiectul de minerit cu cianuri si mina deschisa la Rosia Montana Romania

Essay regarding the mining project with cyanide and open-pit at Rosia Montana Romania

See also:
Behind Gold’s Glitter: Torn Lands and Pointed Questions
http://www.nytimes.com/2005/10/24/int…

Honduras – In March 2001, Seventy-five people representing 15 communities located adjacent to 8 mines attended a meeting in Honduras to launch a national anti-mining campaign called „Honduras Is Worth More Than Gold.” The meeting took place on March 9 and put forward several goals, including the prohibition of the use of cyanide in mining operations, the prohibition the expropriation of campesino and indigenous lands, and the strengthening of mining and environmental laws.

In January, 2005 in response to mining threats, Alaskan Village and Traditional Councils as well as Village Corporations began to pass strong resolutions in opposition to mines that they believe are a) environmentally unsound b) foreign owned c) in conflict with their desired future vision for their communities and d) a threat to their traditional lifeways.

Montana – a 1998 citizen’s initiative passed that banned open-pit cyanide leaching in gold and silver mining at new mines and mine expansions.

Colorado – five counties have banned cyanide heap leach mining. In January 27, 2004, Commissioners in Summit County voted for the ban to protect the future public health and safety from the controversial mining process and chemicals.

Turkey – In 1997 the Turkish Council of State decided not to allow gold production through cyanide leaching, on the basis of article 56 of the Turkish Constitution which guarantees the right of people to live in a healthy environment (nr. 1996/5348, decision nr. 1997/2311).

http://youtu.be/anmmpAhD3Ig

http://youtu.be/anmmpAhD3Ig

 

Categorii
Uncategorized

Jurnalul unei Biblii

Guarding the Gospel - Bebe Ciausu

biblia Eu Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, m-am gandit sa notez cele mai deosebite momente din acest an, petrecute cu iubitii mei!

IANUARIE: AM FOST FOARTE OCUPATA. MAJORITATEA MEMBRILOR DIN FAMILIE AU HOTARAT SA MA CITEASCA IN FIECARE ZI IN ACEST AN. AU TRAS DE MINE PRIMELE DOUA SAPTAMANI INTR-O PARTE SI-N ALTA parea SA FIE UN AN INTENS, APROFUNDAND CUVANTUL LUI DUMNEZEU!……APOI,…..M-AU UITAT.

FEBRUARIE: PROPRIETARUL MEU M-A FOLOSIT PENTRU CATEVA MINUTE SAPTAMANA ACEASTA. A AVUT O CONTRAZICERE CU CINEVA SI A CAUTAT CATEVA REFERINTE BIBLICE SA-L CONTRAZICA….!
INTR-O SEARA M-AU CAUTAT SI ADOLESCENTII FAMILIEI (A DOUA ZI AVEAU EXAMENE).

MARTIE: BINE CA A VENIT BUNICUL FAMILIEI IN VIZITA. M-A TINUT APROAPE O ORA IN BRATE IMPARTASIND FAMILIEI DIN SFATURILE MELE. AM SPERAT CA CEI DIN CASA O VOR LUA PE URMELE BATRANULUI SI EU VOI STA DEACUM IN COMPANIA LOR,… CUM AM STAT SI CU BUNICUL,…DAR N-A FOST SA FIE ASA..AM…

Vezi articolul original 598 de cuvinte mai mult

Categorii
Uncategorized

100 de zile de post şi rugăciune pentru Bucureşti

Suceava Evanghelica

 

100deziledepostsirugaciune_mic
pastori Bucuresti

 

 

 

Pe 20 septembrie 2013 de ziua Bucureştiului pastori din capitala ţării s-au întâlnit pentru rugăciune. Grupul de Lideri si Slujtori din biserici evanghelice din București (GSLB) a convenit ca începând cu 22 septembrie să inițieze o acțiune de 100 de zile de post și rugăciune pentru orașul București.

Mai jos găsiţi minuta editată de pastorul Cristi Şoimaru  în urma aceste întâlniri.

Astăzi, cu ocazia zilei Bucureștiului (554 de ani de la prima atestare documentară a orașului), a avut loc o intâlnire la care au participat peste 20 de păstori și lideri din toate tipurile de biserici evanghelice din București. In cadrul intâlnirii s-au convenit și următoarele lucruri legate de acțiunea de 100 de zile de post și rugăciune.

Vezi articolul original 1.242 de cuvinte mai mult

Categorii
Si eu cu cine votez...?

Bogdan Glăvan: Salvaţi Roşia Montană de socialişti

Una din părerile pe care am auzit-o zilele acestea în legătură cu protestele împotriva legii Roşia Montană este aceea că asistăm la o nouă modă în domeniul acţiunilor civice, departe de ciocnirile ideologice ale anilor ’90 şi de dezbaterile reducţioniste, în bună măsură false, de tip Stânga vs. Dreapta care se poartă între politicieni. Nimic mai greşit.

Ar trebui să privim dincolo de aparenţe şi să realizăm că orice acţiune socială – de aprobare sau respingere a ceva – fermentează pe un strat ideologic. Chiar dacă cei care ies în stradă se feresc să nominalizeze, chiar dacă scandările sunt “apolitice”, obiectivul urmărit este unul pur politic – în adevăratul sens al cuvântului, acela că vizează politica publică. Iar politica nu poate fi trans-partinică, non-ideologică, eventual tehnocrato-ecologistă. Politica se întemeiază pe valori, pe viziuni asupra bunului mers al societăţii, pe idealuri

Restul articolului la

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/bogdan-glavan-salvati-rosia-montana-de-socialisti/

 

Alte articole asemanatoare

http://inliniedreapta.net/extragerea-aurului-de-la-rosia-montana/

 

http://inliniedreapta.net/insemnare/achiesam-cu-usurinta-protestele-rosia-montana-si-infratirea-dementelor-ideologice/

 

 

 

Categorii
Uncategorized

The Archeological History of the city of Jerusalem (Film)

agnus dei - english + romanian blog

Photo credit www.openbible.info

This episode looks into the history of the city of Jerusalem. (Biblical Mysteries EP10)

Jerusalem (/dʒəˈruːsələm/; Hebrew: יְרוּשָׁלַיִם Yerushaláyim About this sound ; Arabic: القُدس‎ al-Quds About this sound ) [i] is the capital of Israel,[neutrality is disputed] though not internationally recognized as such,[ii] and one of the oldest cities in the world. It is located in the Judean Mountains, between the Mediterranean Sea and the northern edge of the Dead Sea. It is Israel’s largest city in both population and area, if East Jerusalem is included, with a population of 801,000 residents over an area of 125.1 km2 (48.3 sq mi).[iii] Jerusalem is also a holy city to the three major Abrahamic religions—Judaism, Christianity and Islam.

During its long history, Jerusalem has been destroyed twice, besieged 23 times, attacked 52 times, and captured and recaptured 44 times. The oldest part of the city was settled in…

Vezi articolul original 477 de cuvinte mai mult

Categorii
Uncategorized

The 3 1/2 year siege of Jerusalem (Documentary) 66 – 70 A.D. The first Jewish-Roman War

agnus dei - english + romanian blog

Photo credit en.wikipedia.org The first Jewish-Roman war

In 66 A.D.  General Vespasian of Rome, under orders from Nero Caesar, invaded Judea. After the death of Nero, Vespasian went on to become emperor of Rome in 68 A.D. and his son, Titus, took over the Judean campaign against the rebelling Jews. Titus sacked Jerusalem and destroyed the Jewish Temple in 70 A.D. and then went through the rest of Judea killing all Jewish rebels until finally ariving Masada in 73 A.D. where he destroyed the last rebel stronghold. Titus then returned to Rome and became emperor himself on June 24th, 79 A.D. upon the death of his father Vespasian.

The destruction of Jerusalem, and of the Jewish temple was, of course, all prdicted by both the Prophet Daniel and by Jesus Christ.

Here are just a couple of Jesus Christ’s prophecies concerning these things:

„Then, as some spoke of the temple…

Vezi articolul original 170 de cuvinte mai mult

Categorii
Arta

Picturi de Victoria Dutu

Galeria de arta  Victoria Dutu

http://victoritadutupicturidevanzare.wordpress.com/

 

Categorii
De meditat ... Mapamond

CUM L-A PIERDUT OCCIDENTUL PE DUMNEZEU – AFR

Exista o corelatie intre declinul familiei si ascensiunea necredintei in Dumnezeu? Mary Elberstadt, autorul cartii recent publicate How the West Really Lost God (“Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumneze”) dovedeste ca exista. Cu luni in urma ea a dat un interviu privind subiectul cartii ei. Reproducem astazi interviul in traducere romaneasca. Interviul a fost abreviat si tradus pentru dtra de Leonard Farauanu, AFR Cluj. Ii multumim. Versiunea completa in engleza a interviului poate fi citita aici: http://thegospelcoalition.org/blogs/justintaylor/2013/07/10/how-the-west-really-lost-god-an-interview-with-mary-eberstadt/

 

Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu: un interviu cu Mary Eberstadt

În ultima ei carte, Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu: o nouă teorie a secularizării, Mary Eberstadt încearcă să răspundă la întrebarea „Cum şi de ce a ajuns Creştinătatea cu adevărat la declin în părţi importante ale Occidentului?” Răspunsul ei contrează înţelepciunea convenţională, însă Jonathan V. Last argumentează că „nu poţi înţelege adevăratele probleme filosofice ale Occidentului fără să citeşti această carte”. D-na Eberstadt a fost drăguţă să ne răspundă la câteva întrebări cu privire la argumentul ei şi la implicaţiile acestuia. 

Intrebare: Ce v-a făcut să scrieţi Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu: o nouă teorie a secularizării? A început mai degrabă ca o ipoteză care trebuia testată sau ca o teză care trebuia dovedită?

Raspuns: Asemenea multor americani care au vizitat Europa, şi eu am fost în mod repetat şocată de cât de secularizate sunt unele dintre societăţile continentului şi cât de goale le sunt bisericile. Astfel, primul motiv pentru care am început să investighez teoriile secularizării a fost pura curiozitate: ce face ca vetre iniţial creştine să-L piardă pe Dumnezeu? Chestiunea interesantă despre literatura existentă este că niciunul dintre răspunsurile oferite nu explică cu adevărat declinul Creştinismului în anumite zone ale Occidentului. Aşa cum demonstrează capitolele din cartea mea, prosperitatea de una singură nu alungă credinţa în Dumnezeu, şi nici educaţia, raţionalismul sau ştiinţa per se nu fac acest lucru. Nici cele doua războaie mondiale – o altă explicaţie general acceptată – nu explică acest fapt. Astfel, puţin câte puţin am început să rearanjez piesele acestui mare puzzle intelectual şi ceea ce a ieşit a fost un nou mod de a-l privi: unul în care soarta Creştinismului se dovedeşte a fi mult mai strâns legată de soarta familiei decât s-a crezut înainte.

Intrebare: Înţelepciunea convenţională, cel puţin printre conservatori, pare să spună că declinul religios în Occident a dus la o deteriorare a familiei. Este acest lucru adevărat, fals sau incomplet?

Raspuns: Este incomplet, însă în mod fatal incomplet. Există o pictură figurativă care s-a transmis de la gânditorii iluminişti mai departe, până la noi. Şi anume, una în care o persoană singură şade într-un scaun, chibzuind intens dacă să creadă în Dumnezeu sau nu; imaginaţi-vă statuia Gânditorului a lui Rodin, dacă vreţi să aveţi o reprezentare. Aceasta este imaginea mentală pe care mulţi oameni o au atunci când se gândesc la secularizare: ca şi cum ar fi ceva care ar surveni într-o societate afectând pe rând câte o persoană „atomizată”, fiecare persoană una după alta evaluând religia şi decizându-se împotriva ei.

O parte din argumentul cărţii este că această imagine nu descrie realitatea. Oamenii sunt fiinţe sociale. Ei învaţă religia în felul în care învaţă limba: în comunităţi, începând cu comunitatea familiei. Şi atunci când structura familiei devine perturbată, atenuată şi fracturată, aşa cum se întâmplă în cazul multor oameni occidentali în zilele noastre, multe familii nu mai pot funcţiona ca o curea de transmisie pentru credinţa religioasă. În plus, mulţi oameni devin izolaţi de cursul natural al naşterii, morţii şi al altor evenimente memorabile de familie care sunt o parte din cauzele primare pentru care oamenii se îndreaptă spre religie.

Pentru a oferi doar un exemplu familiar pentru această idee abstractă, gândiţi-vă la ce se întâmplă deseori când părinţii divorţează şi copiii sunt plasaţi în acorduri de custodie în virtutea cărora ei îşi văd mama şi tatăl în weekend-uri alternative. E suficient şi numai acest regim pentru a sabota practica creştină obişnuită a mersului la biserică, pentru că daca mama şi tatăl locuiesc în locuri diferite, este mai puţin probabil ca aceşti copii să fie duşi în mod constant la aceeaşi biserică, sau cel puţin este mult mai greu să se întâmple astfel. Există mult mai multe exemplificări în carte ale acestui principiu mai general:  perturbarea familiei duce la perturbarea religiei.

Intrebare: Dacă prăbuşirea familiei a subminat creştinismul şi a accelerat declinul religiei în Occident, care sunt câţiva dintre factorii care au făcut ca familia însăşi să devină atât de instabilă?

Raspuns: Revoluţia industrială – sunt de acord istoricii – a tulburat viaţa de familie mai mult ca oricând înainte. A dezrădăcinat oamenii din zonele rurale şi i-a trimis pe mulţi în oraşe ca să caute de lucru. Aceasta atât că i-a rupt pe oameni de familiile lor extinse cât a şi creat presiuni noi asupra organizării familiei, pentru că – din raţiuni detaliate în carte – urbanizarea face fără îndoială organizarea familiei mai dificilă. Aşadar industrializarea şi urbanizarea sunt o parte a răspunsului la întrebarea de ce familiile occidentale au început să se destrame. Acelor forţe trebuie să li se adauge revoluţia sexuală din anii 1960 şi de mai târziu, care a scindat unitatea familiei mai mult ca oricând înainte, din nou pentru raţiuni examinate în carte. Fără nicio coincidenţă, practica religioasă în multe vetre occidentale declină în mod dramatic exact în paralel cu ratele crescânde ale divorţului şi ale coabitării şi cu declinul fertilităţii şi alţi intermediari ai revoluţiei sexuale. Din nou, declinul religios şi declinul familiei merg mână în mână şi operează ca şi o elice dublă, aşa cum se specifică şi în carte.

Intrebare: Legătura interdependentă dintre familie şi credinţă este o idee familiară celor care au citit Biblia. Cum a fost acest lucru confirmat în studiul dvs. asupra istoriei şi culturii?

Raspuns: Unul dintre lucrurile pe care istoria îl clarifică este acest principiu: declinul religios nu are loc într-un vacuum, şi nici declinul familiei. Dimpotrivă, acestea sunt legate unul de altul  – şi la fel sunt şi prosperarea religiei şi prosperarea familiei. Haideţi să considerăm doar două exemple: Scandinavia este acum cea mai seculară societate occidentală de pe pământ, cel puţin aşa spun sondajele şi alte date privind frecventarea bisericii, credinţa religioasă, etc. Şi Scandinavia este acea parte a Occidentului care a iniţiat acele feluri de transformări ale familiei care sunt acum proeminente prin lumea Occidentală: naşteri în rândul persoanelor necăsătorite, înmulţirea cazurilor de coabitare, etc. Mai mult, Scandinavia este acum cea mai atomizată societate, vorbind în mod general, din lumea modernă: aproape jumătate dintre scandinavi trăiesc în gospodării de o singură persoană, după rapoartele recente.

Din nou, faptul de a nu avea familii sau de a avea familii slab structurate şi mai mici apare ca fiind strâns legat de faptul de a nu merge la biserică sau de a nu crede în Dumnezeu. Pentru un exemplu contrar, consideraţi un loc şi timp diferit: majoritatea ţărilor din Occident după cel de-al doilea război mondial. În timpul acelor ani, până la începutul anilor 1960, a existat o explozie religioasă, inclusiv în societăţile care acum sunt semnificativ seculare. Participarea [la serviciile religioase] era în creştere, la fel erau şi mărturisirile de credinţă religioasă, datele sunt în carte. Şi cu ce a coincis această explozie religioasă? Cu un fenomen mult mai familiar: explozia de copii, care a fost la rândul ei pan-occidentală, însoţită de asemenea de o explozie a căsătoriilor. Încă o dată, exemplul demonstrează acest lucru: există ceva în faptul de a trăi în familii care-i conduce pe oameni la biserică.

Intrebare: Sugeraţi aşadar că criza economică şi demografică din Occident ar putea avea ca rezultat neintenţionat reînvigorarea familiei, ca cea mai viabilă alternativă la statul asistential (welfare state) care a eşuat. Puteţi explica?

Raspuns: Se poate justifica faptul că statul asistential a concurat cu familia de la bun început. Vă amintiţi de site-ul infam „Julia” pentru campania de realegere a lui Obama, care arăta statul asistential intervenind pentru a face în fiecare stadiu al vieţii ceea ce obişnuiau să facă familiile competente: babysitting, educaţie, influenţarea deciziilor romantice, grija de persoanele vârstnice. Bineînţeles, este o stradă cu două sensuri. Pe măsură ce familiile au devenit mai problematice, statul a intervenit ca un înlocuitor al familiei; şi pe măsură ce statul a făcut acest lucru, familiile au descoperit că se pot baza pe stat în loc să se bazeze una pe alta. Niveluri moderne ale divorţului fără precedent, familii destrămate, naşteri în afara căsătoriei şi alte tendinţe care au transformat statul modern într-un înlocuitor ineficient dar atotcuprinzător al bărbatului casei.

În concluzie, etatismul a fost un motor al distrugerii familiei şi vice versa. Deci, marea întrebare devine: ce se întâmplă daca statul modern al bunăstării se dovedeşte a fi, de fapt, imposibil de susţinut din punct de vedere demografic şi financiar, aşa cum se pare că indică câteva economii occidentale cu probleme?  Dacă statele occidentale ale bunăstării sfârşesc prin implozie, aşa cum cred unii economişti că s-ar putea să se întâmple, este greu de imaginat o altă instituţie în afară de familie care ar putea să ia locul vidului creat în acest fel. În cele din urmă, faptul că statul nu prezintă siguranţă i-ar putea face pe oameni să se întoarcă spre legăturile lor mai organice de familie, de aici rezultând poate o reînvigorare a familiei.

Intrebare: Ce sugestii aveţi pentru întărirea familiei americane?

Raspuns: Pentru a oferi doar o implicaţie practică a argumentului cărţii, pastorii şi alţi responsabili ai bisericilor trebuie să înţeleagă că „familia” nu este doar o abstracţiune de lăudat din când în când, ci mai degrabă însăşi coloana vertebrală a instituţiilor lor. Spre exemplu, bisericile nu-şi pot permite să fie indiferente cu privire la problema procreaţiei, deoarece fără familii religioase vor fi mai puţini oameni în bănci peste zece, douăzeci sau cinzeci de ani, aşa cum s-a întâmplat deja în câteva denominaţii care au demonstrat, din greşeală, elicea dublă a familiei şi a credinţei prin propria lor diminuare neintenţionată.

Şi ceea ce este mai important, oamenii preocupaţi de familie ar putea să aibă în vedere exact acel lucru care îi ajută pe tineri, şi anume, în primul rând faptul de a avea familii. Acest lucru se reduce la eforturi fundamentale implicând o familie şi o biserică deodată, cum ar fi oferirea de ajutor prin drumuri împreună cu maşina, prin livrarea de mâncare gătită atunci când a apărut un nou copil în casă, sau prin faptul de a crea grupuri de rugăciune prin rotaţie, care au şi rolul şi de momente de socializare pentru mame, şi alte eforturi de acest fel.

Acestea pot părea idei primitive, însă ele reprezintă în acelaşi timp chiar acel fel de iniţiative care pot uneori determina faptul de a avea o familie sau de a renunţa la ea. De fapt, familiile necesită un efort considerabil. Ele ne amintesc însă de ceea ce Wiston Churchill a spun cândva despre democraţie: este cel mai rău sistem, cu excepţia celorlalte. În cele din urmă, ceea ce ne arată istoria este faptul că declinul familiei şi tăria familiei urmează modele ciclice. Acesta este punctul de vedere exprimat de Carle Zimmerman, un sociolog de la Harvard discutat în cartea mea şi a cărui operă bogată demonstrează această perspectivă. Perioadele de atomizare şi destrămare sunt urmate de reînvigorare, pentru că de-a lungul timpului oamenii îşi dau seama că omenirea nu a făcut rost de un înlocuitor care să poată face toate lucrurile pe care le poate face instituţia familiei. Faptul încurajator cu privire la acest model este că el arată că declinul familiei nu este inevitabil – aşa cum nu este nici declinul religios.

Ca şi concluzie, previziunile seculare despre moartea iminentă a lui Dumnezeu sau a căminului familial au înţeles povestea greşit. În fond, acesta este un gând optimist, pentru că înţelegând ceea ce consemnările istoriei ne arată cu adevărat, avem motive de speranţă.

 

 

Categorii
Uncategorized

Stiai asta??? – rectificare

Am verificat si eu pe o pastă, dar nu stiam semnificatia culorilor.
Multă sănătate !!!
[..]
De fapt stirea e un hoax, adica nu e adevarata…
http://www.hoax-slayer.com/squares-on-tube-hoax.shtml
Detailed Analysis This piece of „advice”, which is currently making its way around via social media and the blogosphere, claims that all one need do to find out the chemical makeup of tube contents such as toothpaste and creams is to check the colour of a small square on the bottom of the tube. According to the message, a green square means contents are all natural, red means mostly chemicals with some natural composition, and black means only chemicals are used.
But alas, this supposed helpful tip is in fact utter nonsense.  The rectangular marks or lines on tubes referred to in the message,  are using in the packaging process. The marks are known in the packaging industry  as „eye marks” (or sometimes „eye spots”). They do not in any way indicate the chemical content of the tubes they are displayed on, regardless of what colour they are. That is not their role.

Eye marks can be identified by electronic eyes used in sophisticated modern packaging machinery. The marks  serve a variety of packaging purposes such as  telling the machine where to cut and crimp tubes or indicating the desired colour of print on packaging. Many products have such eye marks, although they may not always be visible to consumers as they are on tubes.

Rather ironically, the message poses the question „did you know squares on tubes mean something” and then answers the question with an outright lie. In fact, the „squares” do mean something – to packaging machines and the people who operate them. But, to the average consumer they mean nothing at all.

Want to know what a tube’s contents consist of? It is most likely listed right there on the side of the tube in some detail. Or, you might find even more detailed information about the product’s content on the company’s website or elsewhere on the Internet. But rest assured, the colour of the little mark on the tube’s base will tell you nothing whatsoever about its chemical makeup.

Categorii
De meditat ... De'ale familiei Resurse

BATALIA DE LA ALAMO 2013 – (AFR)

Secularismul nu e echidistant, nici un arbitru onest ori impartial. Se pretinde a fi o ideologie neutra si impartiala, dar nu e. Favorizeaza indivizii si grupurile sociale care il imbratisaza. Statul secularist e si el partial, discriminind in favoarea grupurilor sociale care ii impartaseste ideologia. Pentru statul secular unele grupuri sunt primus inter pares, adica “mai egale intre cei egali”, ori “primele intre egali”. Grupurile favorizate sunt cele bine cunoscute: ateii, “minoritatile sexuale”, cei care promoveaza avortul si controlul populatiei, si sustinatorii multiculturalismului, printre altele. Grupurile nefavorizate sunt si ele bine cunoscute: grupurile care au putin in comun cu secularimsul ori ii resping doctrinele, intre ele miscarile traditionale, grupurile ori persoanele religioase, miscarile pentru viata, miscarile pentru familie, etc. Secularismul isi rasplateste aliatii, adica pe primii, si ii discrediteaza si defavorizeaza pe ceilalti. Ia din drepturile celor din urma si le da celor dintii. Cauzeaza un conflict intentionat intre drepturile cetatenilor in numele pretinsei egalitati intre ei, dar il rezolva in favoarea aliatilor lui si impotriva celor care il dezavueaza.

In toate exemplele care le-am dat saptamina trecuta aceasta tema se reliefeaza concret: institutiile statului secular favorizeaza pe cei ce gandesc in termeni seculari si ii penalizeaza pe cei care gandesc in termeni traditionali. Drepturile homosexualilor se extind in detrimentul libertatilor persoanelor si grupurilor traditionale. “Minoritatile sexuale” castiga iar crestinii pierd.

Exemplele discutate saptamina trecuta denota, deasemenea, ca in tarile occidentale statul secular cere crestinilor un juramint de fidelitate secularismului pentru a-si putea exercita libertatea religioasa. In Europa veacurilor XVII si XVIII, in special in Marea Britanie, functionarilor publici li se cerea sa depuna un juramint de credinta, asa numitul “test religios” (“religious test”), doctrinei protestante, si in special fata de Biserica Anglicana, pentru a putea detine o functie publica. Istoria se repeta in lumea occidentala a inceputului Mileniului III: pentru ca un crestin sa-si poate exercita drepturile religioase, el ori ea trebuie sa accepte ideologia secularista si sa o afirme. Exemplele date saptamina trecuta arata, fara ambiguitate, ca in tarile discutate un aspect al acestui test secular este acceptarea si afirmarea homosexualitatii. Astazi continuam acelasi subiect, dar nu pentru ca asa am intentionat, ci pentru ca, la fel ca saptamina trecuta, evenimente recente care s-au petrecut, tot in tarile occidentale si dincolo de Atlantic, dovedesc acelasi lucru: statul secular nu permite in functii publice crestini care se impotrivesc secularismului si doctrinelor lui.

Batalia de la Alamo/The Battle of the Alamo 2013

Fiecare natiune isi are eroii ei si momentele care-i definesc personalitatea. Pe noi, romanii, ne definesc Vasluiul, Calugareni, Marasesti, ori alte locuri in care cei dinanintea noastra au luptat pentru supravietuirea si identitatea neamului romanesc. Texanii isi au si ei momentul lor istoric de definire al identitatii proprii: Batalia de la Alamo din 1836. Pe vremea aceea Alamo era o mica misiune catolica linga San Antonio, la intersectia drumurilor care uneau partile nordice ale Mexicului de atunci. Texanii au pierdut batalia, dar la citeva luni dupa aceea si-au castigat independenta. Batalia de la Alamo a fost portretizata, pe jumatate realitate si pe jumatate mit, in filmele lui John Wayne ori cartile de istorie. Dar a ramas un strigat de batalie (“battle cry”) pentru fiecare texan care isi creste copiii sa-si aminteasca de Alamo (“Remember the Alamo”!).

De citeva saptamini o noua batalie se desfasoara in San Antonio, de data asta Batalia de la Alamo din 2013 intre crestini si oficialitatile publice ale orasului. Cu citeva luni in urma municipalitatea orasului San Antonio a initiat o ordonanta municipala care sa interzica detinerea de functii publice, ori ca angajat al municipalitatii, a persoanelor care au discriminat in trecut, prin fapte ori vorbe, ori care discrimineaza ori sunt inclinate sa discrimineze, in vorba ori fapta, impotriva homosexualilor si a persoanelor transgender. Este cea mai radicala ordonanta de acest gen din America. Nici chiar San Francisco, capitala homosexualitatii americane, nu a adoptat o astfel de ordonanta. Crestinii texani insa nu stau pe ginduri. Cu sutele, proveniti din toate grupurile etnice si rasiale ale orasului, au descins asupra primariei protestind propunerea de ordonanta. Votul final asupra ordonantei a fost aminat.

Textul ordonantei propuse se afla aici: [http://images.bimedia.net/documents/ordinance+draft.pdf] Un comentariu din presa pe marginea acestui eveniment poate fi citit aici: [http://www.mysanantonio.com/news/local/article/Nonbias-ordinance-draws-long-and-loud-argument-4767721.php] Un alt comentariu, pe aceasi tema, scris de organizatia avocatilor crestini din San Antonio, poate fi citit aici: http://txvalues.org/2013/08/21/san-antonio-ordinance-still-a-major-threat-to-christians/

Masacrul de la Boston/The Boston Massacre 

In 1770 autoritatile coloniale britanice au ucis un numar de “patrioti” americani in Boston. In timp, nemultumirile colonistilor s-au inmultit si dupa cinci ani au declansat batalia de la Concord, punctul de inceput al Razboiului pentru independenta Americii. Bataliile insa continua si in Bostonul anului 2013, orasul acesta fiind cunoscut ca locul in care drepturile crestinilor sunt masacrate. Massachusetts a fost primul stat american care, in 2003, a legalizat casatoriile homosexuale. Fiecare batalie pe care crestinii au purtat-o acolo dupa aceea pentru a-si proteja libertatile in fata asaltului drepturilor homosexualilor au pierdut-o. A inceput o familie de crestini care a refuzat sa-si lase copilul sa participe la clasele scolare in care se afirma normalitatea homosexualitatii. Au dat districtul scolar in judecata si au pierdut.

Ultimul caz, decis in prealabil luna trecuta, si care s-ar putea sa aibe consecinte extreme pentru crestini, a fost castigat tot de homosexuali. E cazul homosexualilor ugandezi impotriva pastorului american Scott Lively, Sexual Minorities of Uganda v. Scott Lively (August 14, 2013). Vreme de multi ani Lively a umblat prin tarile africane, inclusiv Uganda, atragind atentia liderilor politici si bisericesti asupra pericolelor pe care agenda homosexuala o are la adresa societatii si a crestinilor. Bine cunoscutul pastor american Richard Warren a facut si el la fel. Anul trecut homosexualii ugandezi l-au dat in judecata pe Lively, in Boston unde el locuieste, acuzindu-l de incitare la ura si “crime impotriva umanitatii” datorita afirmatiilor impotriva homosexualitatii pe care el le-a facut de-a lungul anilor. Judecatorul a emis o decizie prealabila, declarind ca afirmatiile lui Lively, influentate de gandirea lui crestina, nu sunt protejate de libertatea de exprimare ci au facilitat comiterea in Uganda a unor “crime impotriva umanitatii” (“crimes against humanity”) si incitare la ura impotriva homosexualilor. Decizia judecatoreasca poate fi citita aici, iar afirmatia judecatorului o aflati la pagina 31. http://www.alliancealert.org/2013/20130815.pdf Un articol din New York Times pe marginea acestei decizii il aflati aici: http://www.nytimes.com/2010/01/04/world/africa/04uganda.html?_r=1&pagewanted=print Iar aici puteti citi perspectiva unui avocat crestin asupra deciziei. http://www.standfirminfaith.com/?/sf/page/30778

 

Esti crestin? Te interogam

Marea Britanie continua campania anticrestina. In iulie am scris despre arestarea americanului Tony Miano care a predicat, linga Stadionul Wimbledon in timpul turneului de tenis, impotriva imoralitatii sexuale, inclusiv a homosexualitatii. Autoritatile britanice continua aceste actiuni negindite. Luna trecuta un pastor englez a trimis masaje electronice la diverse persoane cu subiectul “Christ can Cure – Good News for Gays” (“Hristos poate vindeca – vesti bune pentru homosexuali”) si “Jesus Christ – the savior we all need” (“Iisus Hristos – mantuitorul de care toti avem nevoie”). Mesajele lui au fost transmise cu prilejul paradei homosexuale care s-a tinut in orasul lui dar care l-a ofensat prin depravitatea si obscenitatea ei. La citeva zile dupa aceea politisti britanici i-au batut la usa si l-au interogat asupra mesajelor care le-a trimis. Cam asa era si pe vremea comunismului la noi in Romania. I s-a spus ca unii recipienti ai mesajelor lui au fost “ofensati”. Pastorul a refuzat sa admita ca a incalcat legea. Asta l-ar fi costat 90 de lire sterline, dar pentru ca nu isi recunoaste “crima”, va fi dat in instanta. Daca va fi gasit vinovat de “crime homofobice”, asa cum a fost acuzat, va fi pasibili de pedepse si mai ridicate. Detalii aditionale despre acest caz pot fi citite aici: http://blogs.spectator.co.uk/coffeehouse/2013/08/revd-dr-alan-clifford-referred-to-the-cps/ 

Esti crestin? Iti confiscam copiii 

Exista sansa ca daca traiesti in Germania si esti crestin sa-ti fie confiscati copiii. Periodic asta se intimpla parintilor crestini germani care insista sa-si educe copiii acasa, sa-i scuteasca de decadenta si imoralitatea din scolile germane. Cu citiva ani in urma o familie germana a fost arestata pentru ca a refuzat sa-si lase copiii sa fie educati in scolile publice germane, Germania interzicind educatia la domiciliu. Dupa o vreme intreaga familie a ajuns in SUA unde a cerut azil politic. In prima etapa au primit azil, dar Administratia Obama a facut recurs, verdictul final, dat mai devreme in an, fiind impotriva familiei germane. 

Pe 28 august istoria s-a repetat din nou: autoritatile germane au intrat cu forta in casa unei familii crestine care isi educa copiii acasa, le-au luat copiii cu forta si i-au dus intr-un loc necunoscut parintilor. Sechestrarea s-a facut cu aviz judecatoresc. Dupa cum se vede, tribunalele au devenit un instument represiv folosit de statul secular impotriva crestinilor. Detalii privind cazul german pot fi citite aici: http://www.hslda.org/hs/international/Germany/201308300.asp

AFR ia atitudine

Fiind socati de actiunea represiva a statului german, AFR a reactionat, luni, cu o scrisoare de protest adresata ambasadei Germaniei la Bucuresti. Nota a fost semnata de dl Petre Costea, Presedintele AFR. Redam nota AFR, rugind organizatiile pro-familie si pro-homeschooling din Romania sa faca la fel. Nu este potrivit ca Germania ori “marile puteri” sa critice diferite aspecte ale vietii sociale ori politice din Romania iar noi sa fim indiferenti fata de atrocitatile totalitare pe care ele le comit.