Revoluţia mea. Episodul II – Telefonul panicat, 17 decembrie

Persona

cei-patru.jpg

Cei patru (Nelu Chiţescu, Costel Ghica, Dănuţ Mănăstireanu
şi Pavel Romaniuc) care erau să sperie… estul

_______________

Era într-o duminică seara. Europa liberă transmisese deja despre grupurile care se adunaseră în faţa casei lui Laszlo Tokes, ca si despre transformarea progresivă a acestei forme de solidaritate sfidătoare faţă de organele de represiune, într-o manifestare anticomunistă.Deodată sună telefonul. La celălalt capăt al firului am auzit vocea gâtuită de emoţie a prietenului meu, doctorul Voicu Tudorache din Timişoara, care mi-a spus: „Rugaţi-vă pentru noi. Aici se trage. Mor oameni.” Şi a închis.

Vezi articol original 458 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s