Insula Şerpilor – un conflict încheiat? | Historia

Sursa   http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/insula-serpilor-un-conflict-incheiat#comment_form

Insula Şerpilor – un conflict încheiat?

Autor: dr Cristina Paiusan – Nuica | 45068 vizualizări

Problema Insulei Serpilor pentru Romania a inceput acum cateva decenii, dar istoria acestei bucati de stanca este veche de mii de ani. Insula Leuke, in greaca antica, este in fapt o stanca asezata in Marea Neagra, la 45 de km de tarmurile de astazi ale Romaniei si Ucrainei. Ocupata in 1944 de catre Uniunea Sovietica, cedata fortat de Romania acesteia, este astazi parte a Raionului Chilia, al regiunii Odessa din Ucraina. 

Aceasta formatiune de stanci, de 17 hectare, este atat de plina de istorie, cat si de mituri.  Stanca in forma de X, are in unele locuri 41 de metri deasupra nivelului marii, are o lungime de 1.973 de metri, cu un perimetru neregulat, putand fi strabatuta in 40 de minute cu piciorul. Privita de departe, Leuke sau Insula Serpilor apare ca o cetate inconjurata de ziduri inalte de piatra, in realitate faleze abrupte cu putine terase litorale, doar pe tarmul nordic are un golf deschis pe unde se poate patrunde mai usor.
Astazi Insula Serpilor pare o stanca goala, fara vegetatie, fara apa potabila, imposibil de inchipuit ca cineva a locuit-o vreodata. Numele actual de Insula Serpilor l-a dat un soi de sarpe de apa, care ajungea pana la 2 metri lungime, un sarpe urat, dar neveninos. Aceasta specie, larg raspandita pe insula, a pierit din cauza amplelor lucrari militare facute de catre sovietici. Astfel singura vietate care popula insula s-a stins de mana omului.

Legende grecesti si romane
Grecii au denumit insula: Leuke, iar romanii: Insula Alba, datorita numeroaselor constructii, devenite cu timpul ruine de marmura alba. Insula apare in izvoare in secolul VIII i. Hr. Legendele Greciei antice povestesc ca zeita Thetis s-a rugat de zeul Poseidon sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul sau, Achile. Achile este eroul care a plecat sa lupte impotriva Troiei stiind ca va fi omorat in aceasta lupta, si ale carui ramasite au fost aduse de catre mama sa, zeita Thetis si puse intr-un sanctuar pe insula Leuke. in antichitate, insula Leuke a gazduit un templu maret, construit in cinstea lui Achile, eroul aheilor.
Micuta insula – stanca din Marea Neagra a fost un centru de cult al lumii antice. Aici, pe langa sanctuarul lui Achile s-au aflat mai multe edificii de cult in care locuiau preoti.
in secolul I i.Hr. – I. d. Hr. romanii au cucerit treptat litoralul vestic si nordic al Marii Negre. Se presupune ca si insula Leuke a intrat sub stapanire romana, Pontul Euxin fiind o perioada indelungata lac roman. Insula Leuke a fost un loc de escala pentru navigatori. Teritoriul acesta stancos, de mici dimensiuni, nu a fost afectat de catre valurile de migratori, care au trecut prin litoralul pontic.

Prea multe relatari despre soarta acestei stanci nu avem, abia in secolul al XIX-lea s-au descoperit ruinele templului inchinat lui Achile si alte vestigii. Acestea au fost descoperite de catre un capitan rus, iar descrieri ale acestor descoperiri au fost povestite de catre germanul Kohler.
Conform acestor relatari, edificiul antic avea un diametru foarte mare, de forma patrata, iar in Estul sanctuarului se afla un templu inchinat lui Achile. Arhitectura templului era asemanatoare celor din Tesalia si Tracia, din ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment. Templul lui Achile a fost mentionat de poetul Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis, de catre geograful grec Ptolemeu si de catre istoricul grec Strabon. Ptolemeu scria in „indreptar geografic” ca: „Insulele situate in vecinatatea Moesiei Inferioare, in acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului, n.n.):57 grade, 15 minute – 47 grade, 40 minute si insula lui Achile sau Leuke („Alba”)”.
Insula Serpilor a ajuns in stapanirea themei Paradunavon a genovezilor, apoi a lui Dobrotici si a lui Mircea cel Batran si din anul 1484, a intrat sub stapanire otomana, odata cu Chilia si Cetatea Alba. in perioada dominatiei otomane insula a fost numita de catre greci Fidonisi (insula Serpilor).

Ocupatia tarista
Aceasta stanca a fost ocupata de catre Imperiul tarist, desi Tratatul de pace de la Bucuresti din 1812, prin care rusii au anexat Basarabia, prevedea ca insulele dunarene nu pot fi luate in stapanire de catre Rusia. Cu toate ca nici tratatul ruso-turc din 1812, nici Tratatul de pace de la Adrianopol nu prevedeau in mod direct trecerea insulei sub stapanirea Rusiei, ea a fost anexata de catre rusi. Britanicii au construit un far pe insula, far care dirija navigatia pe Marea Neagra.
Stapanirea ruseasca asupra insulei s-a intrerupt in 1856, cand Tratatul de pace de la Paris prevedea pierderea Deltei Dunarii si a insulelor acesteia de catre Imperiul tarist. Aceste teritorii nu le-au revenit romanilor deoarece, la Paris, ministrii plenipotentiari ai marilor puteri au semnat un protocol conform caruia, Insula Serpilor apartine statului care detine si Delta Dunarii, in acel moment Imperiul Otoman, care si-a luat angajamentul sa intretina farul de pe insula pentru asigurarea orientarii vaselor ce treceau pe Dunare spre Odessa.

Dar povestea Deltei si a Insulei Serpilor a continuat. Dupa razboiul ruso-romano-turc din 1877, Rusia a cerut Turciei ca in locul despagubirilor de razboi sa primeasca Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea etc. si insulele Deltei Dunarii, printre care si Insula Serpilor. Rusia dorea sa le schimbe cu judetele Cahul si Izmail. Astfel, prin Tratatul de la Berlin (iunie – iulie 1878), Rusia primea sudul Basarabiei, iar Romania sudul Dobrogei, insulele care formau Delta Dunarii si Insula Serpilor.
Se parea ca tumultoasa istorie a insulei lua sfarsit. Primul razboi mondial nu i-a adus decat un bombardament britanic si distrugerea farului, care a fost reconstruit de romani in anul 1922.
Anul 1940 si ultimatumul sovietic au schimbat soarta stancii din Marea Neagra. Cu toate ca nu a existat nici o referire la Insula Serpilor, insula a fost ocupata de catre germani si folosita ca punct de observatie, iar pe 28 august 1944 un detasament de marinari sovietici au ocupat insula. De aici incepe istoria putin clara a insulei.

Anexarea la URSS
La Conferinta de Pace de la Paris delegatia sovietica a prezentat o harta tiparita la o scara foarte mare 1/ 1.500.000, care cuprindea multe inexactitati. Greseala voita nu a fost reparata, insule aflate pe bratul Chilia: Tatarul, Coasta Dracului, Dalerul Mare, Dalerul Mic, Insula Serpilor ramaneau la Romania. Tratatul de pace dintre Romania si Puterile Aliate si Asociate semnat la Paris, 10 februarie 1947, prevedea ca „frontiera sovieto-romana este astfel fixata in conformitate cu Acordul sovieto-roman din 28 iunie 1940”, fara o descriere amanuntita a granitelor, neexistand nici o precizare privind linia de demarcatie a frontierei.
Dar in 1948, Insula Serpilor a fost anexata de catre U.R.S.S. Romania, aflata in sfera de influenta sovietica si aflata in plin proces de sovietizare a fost „beneficiara” unui Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat dintre Romania si URSS. Acest protocol a fost semnat la Moscova de catre dr. Petru Groza si Viaceslav Molottov in februarie 1948, si stabilea ca Insula Serpilor intra in componenta URSS. Delimitarea pe teren a frontierei a reprezentat un exemplu de abuz al colosului sovietic fata de un stat cvasi-ocupat, Republica Populara Romana. Frontiera nu a fost delimitata tinandu-se cont de talvegul Dunarii, ci de bratele laterale din dreapta fluviului, astfel ca sovieticii au luat ostroavele: Tatarul mic, Dalerul Mare si Dalerul Mic, Ostrovul Limba. Protocolul semnat la Moscova nu a fost niciodata ratificat de catre statul roman.

Dar Insula Serpilor a fost predata cu un proces verbal semnat chiar pe insula, de catre Nikolai P. Sutov, prim-secretar al Ambasadei URSS din Bucuresti si Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar la 23 mai 1948. Insula facea parte din RSS Ucraineana, „inapoiata fiind URSS de catre R.P.R”. Acest proces verbal a fost secret, nefiind cunoscut de catre autoritatile romane. Astfel, in august 1949 a existat un incident armat, militarii sovietici, somandu-i pe cei romani sa predea farul, romanii au refuzat, au fost arestati si debarcati la Sulina.
In plin razboi rece stanca din Marea Neagra avea un important rol strategic, astfel ca imediat dupa ocupare, sovieticii au inceput constructia unei baze militare de control maritim si aerian, precum si a unor radare ce supravegheau Balcanii.
Abuzurile din anii 1948 – 1949, au fost recunoscute prin Tratatul cu privire la regimul frontierei romano-sovietice incheiat de cele doua guverne la Bucuresti in februarie 1961. Juridic aceste intelegeri bilaterale nu sunt constitutionale, deoarece orice intelegere bilaterala prin care se cedau portiuni din teritoriul romanesc trebuia ratificata de parlament, respectiv de Marea Adunare Nationala.

Miza posesiei acestei insule era legata de importanta sa strategica, dar si de delimitarea platoului maritim continental al Romaniei. Nu s-a ajuns la un acord cu privire la acest platou continental. Au existat discutii in mai multe randuri din 1967 si pana in 1987. in 1987, sovieticii au facut o oferta refuzata de romani. Conform acesteia sovieticii cedau romanilor 4000 de km2 din cei 6000 din jurul insulei, dar romanii nu au acceptat.
Istoria neclara a insulei a continuat si dupa destramarea Uniunii Sovietice. Astfel ca in anul 1991 insula impreuna cu baza militara a fost preluata de catre Ucraina. Ucraina, „succesoarea legitima” a URSS in zona a luat toate teritoriile incorporate abuziv de URSS, fara a-si pune problema legitimitatii sale pe aceste teritorii, urmand „traditia” sovietica. Importanta militara si strategica, precum si echipamentul militar performant aflat pe insula au dus la acutizarea problemei apartenentei acestei stanci, la care s-au adaugat si celelate litigii care nu fac obiectul articolului de fata. Autoritatile ucrainene, mostenitoare ale abuzului sovietic, au inteles sa-l perpetueze, litigiul cu Romania democrata pornind din anii’ 90.
Dupa ani de negocieri, de tergiversari, de presiuni in anul 1997 s-a ajuns la semnarea Tratatului dintre Romania si Ucraina, tratat controversat la acea data, despre care s-au scris tomuri si mii de articole, dar care ramane un act international pe deplin valabil cu toate articolele sale.

Negocierile romano-ucrainene din 1991 pana in 1997, din 1997 si pana in 2008, pot sta la baza a numeroase volume de documente, ce arata puterea de a tergiversa a unui stat, fata in fata cu incercarile binevoitoare ale celuilalt. Fara indoiala ca atat „cazul” Insulei Serpilor, cat si „cazul” Bastroe, fac astazi parte din istoria dreptului international si juristii se vor apleca asupra laturii juridice si vor publica carti de referinta, cazurile pot fi material didactic pentru studentii in drept.
Pasii pana la Curtea Internationala de Justitie de la Haga au fost multi, timp in care statul ucrainean a incercat sa schimbe statutul acestei insule, sa modifice insasi geografia, sa creeze o alta realitate, in fata careia argumentele istorice, juridice, de bun simt sa nu mai fie valabile.
„Imperialismul de tip sovietic” n-a fost abandonat a doua zi dupa destramarea Uniunii. Ucraina a preluat mosternirea sovietica pretinzandu-se in acelasi timp a fi un stat democratic, dar a apelat in problema insulei la abuz si presiune.
Istoria rundelor de negociere dintre reprezentantii diplomatici ai Romaniei si Ucrainei nu s-a scris inca, fiind mult prea recenta, speram ca o va scrie Bogdan Aurescu, unul dintre actorii acestor negocieri.

Textul Tratatului privind regimul frontierei de stat romano-ucrainene, realizat dupa 19 runde de negocieri bilaterale a fost semnat la Cernauti, la 17 iunie 2003, de catre presedintii Romaniei si ai Ucrainei, intrand in vigoare in anul 2004.
Acordul privind delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive a ramas in 1997 si in anii ce au urmat o problema deschisa a relatiilor bilaterale. Nedreptatile istorice suferite de Romania in urma cu peste sase decenii nu au fost reparate, dimpotriva au fost legiferate. Actorii acelor acte istorice au astazi scuza unui context international tulburat de presiuni si oferte de colaborare, dar istoria le va atribui, fara indoiala, acceptarea si promulgarea acestor rapturi teritoriale.

Cum s-a ajuns la Haga?
Singura solutie reala pentru statul roman, dupa ani si ani de negocieri a fost Haga, Curtea Internationala de Justitie. La Haga s-a judecat delimitarea platoului maritim dintre cele doua tari, dupa sapte ani de negocieri sterile.
Istoria va consemna singura stanca din lume pe care se afla o sucursala de banca si un hotel fara canalizate, „realizari” ale statului ucrainean pentru a demonstra locuirea acesteia, alaturi de alte „realitati” create peste noapte. Proiectul Achilia – crearea unei zone economice libere pe Insula Serpilor menit doar sa-i schimbe statutul, s-a dovedit a nu fi un proiect viabil din punct de vedere economic nici pentru cei care l-au creat.
Zacamintele de petrol si gaze naturale gasite in jurul insulei au marit miza acestei dispute, transformand-o dintr-una exclusiv strategica intr-una strategico-economica. De aceea, disputa s-a mutat la Haga in fata Curtii Internationale de Justitie.
Ceea ce putini se pare ca au inteles este legat de faptul ca nu insula in sine a fost obiectul acestui litigiu, ci platoul continental al acesteia, insula ramane si prin decizia CIJ in componenta Ucrainei, iar zona in disputa a fost impartita intre Romania (79, 34%) si Ucraina (20,66 %), respectiv 9.700 de km2 si 2.300 de km2.
Insula Serpilor apartine Ucrainei, o realitate cu care statul roman, romanii vor trebui sa se obisnuiasca. Efectele Pactului Ribbentrop – Molotov ne marcheaza in continuare soarta.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s