Vesti din Siberia: Marius Giura – Crestinul Azi Update

Aproape a trecut și vara (oricum mai scurtă în Siberia), serile și nopțile au devenit mai răcoroase. Timpul zboară, dar viața noastră – aburul care se ridică și nu mai e! – i-o închinăm lui Dumnezeu și ne străduim să o trăim spre slava Lui! Trăim fiecare zi prin har, fiindcă „bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângeri 3:22,23). Prin harul Lui, continuăm să-L slujim pe Dumnezeu în Buryatia, să fim o lumină a lui Hristos așezată pe un munte – în ciuda înălțimilor închinate duhurilor (demonilor), înălțimi pe care le întâlnești aici la tot pasul. 

În ultimul timp am avut parte de multe bucurii și împliniri, dar am trecut și prin momente de încercare și întristare. Despre o parte dintre ele, în rândurile de mai jos.

Încep cu un moment care a adus întristare în viața noastră. Mulți dintre voi o cunoașteți pe Tamara Roșca din scrisorile din ani trecuți (unii chiar personal). De loc din Republica Moldova, am făcut împreună un curs de misiune la YWAM-Tineri pentru misiune, iar în a doua noastră vizită în Buryatia în martie 2006 (practică de misiune) Tamara a fost traducătorul nostru. A fost apoi parte a primului grup de români care ne-a vizitat aici după ce noi ne-am mutat în Ulan-Ude, iar în 2009 s-a mutat și ea aici și a slujit 6 ani în Shabur, un sat pierdut în munți, ajutând micuța biserică locală în slujirea ei. De câțiva ani se lupta cu cancerul și la un moment dat se părea că îl biruise. Dar boala s-a întors. Și pe 27 iulie, la 41 de ani, Tamara a plecat să-l întâlnească (un pic mai devreme ca noi!) pe iubitul ei Isus. Un prieten din Moldova (acolo unde ea se întorsese în mai 2014, confuză și cu inima lăsată în Shabur) mi-a scris că „sâmbătă, 25 iulie am fost la ea acasă (mai fusesem de câteva ori înainte și îi promisesem că revin înainte de tabăra ce o aveam și începea pe 26 iulie). Era liniștită și împăcată și dornică de vorbă cum nu îți imaginezi! Vorbea încet deoarece era slăbită, fizic era de nerecunoscut, dar spiritual era împăcată. La înmormântare nu am ajuns deoarece plecasem în tabără pe 26, însa mă bucur că inima ei avea pace și liniște alături de Domnul.”

Așteaptă-ne, Tamara, nu mai e mult și venim și noi Acasă!

https://youtu.be/gzWUtVpBpWE

„Fierăria de bărbați” încă lucrează aici, iar noi am continuat să slujim și între ei. Am avut diverse întâlniri, una dintre ele fiind conferința de pe malul Lacului Baikal din primăvară, urmată de o altă expediție pe gheața lacului (de data aceasta mai scurtă, de doar două zile și fără rănile din anii trecuți!).

Continuarea articolului

http://revistacrestinulazi.ro/2015/08/vesti-din-siberia-marius-ghiura/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s