Categorii
Despre bucate

Reţete din Delta Dunării

 

Delta Dunării este un loc unic, fascinant, cu oameni primitori şi descurcăreţi. O excursie aici nu este completă fără experienţa culinară care la rândul ei este specială: peşte, peşte, peşte, Delta Dunării este raiul iubitorilor de peşte!

Am ales câteva reţete care să vă ducă în atmosfera de acolo!

Scrumbie umplută cu verdeţuri

Timp de preparare: 

1 ora si 20 minute (complexitate redusa)

Ingrediente: 

6 buc.scrumbie poaspata
2-3 lamai
o legatura patrunjel proaspat
coditele,foile de la o legatura ceapa verde
o legatura marar proaspat
sare,piper,busuioc dupa gust

Mod de preparare: 

Pestele se curata, se spala bine,se sterge sau se lasa la zvantat,dupa care se cresteaza pe burta pana la sira spinarii, ca sa intre cat mai multa compozitie. Scrumbia nu trebuie crestata pe laterale asa cum se procedeaza la scrumbia pe gratar! Se umplu cu amestecul din verdeturile tocate marunt, sare, piper,busuioc si putina zeama de lamaie. Se presara scrumbiile cu putina sare si se aseaza pe ea felii de lamaie.
Apoi, se infasoara in folie de aluminiu unsa in prealabil cu putin ulei si se da la copt pe gratarul incins sau la grill. Se servesc cu multa lamaie.

Pofta buna!

Reţeta îi aparţine Valentinei Ioniţă.

Un alt preparat delicios din Deltă este borşul de peşte cu leuştean, dar trebuie neapărat să încercaţi şi nişte chifteluţe din peşte sau o saramură de crap.

Voi ce alte preparate din peşte gătiţi?

 

Articol realizat de echipa

Gustos

Categorii
Despre bucate

Baclavaua, de Radu Anton Roman

Regina dulciurilor orientalo-levantino-mediteraneene, baclavaua apartine, de drept, culturii antice, de unde a ajuns peste tot, la arabi si la greci, la armeni si la turci, la tatari si la sotiile de contabil din Valahia, la dobrogeni si la o tanti de a mea din Pangarati.


Aluat:

  • 1 kg faina buna, bine uscata
  • 1 ou
  • 1 lingurita de unt
  • 1 paharel de vin alb, cat de bun (se indoaie semiluna de necaz)

Se framanta bine, cu apa calduta, pana iese un aluat moale, care se lasa sa astepte

Umplutura:

  • 1 caus de unt topit
  • juma’ de kil de nuci pisate (sau migdale)
  • 1 litra de zahar

Dupa ce s-a odihnit, aluatul se imparte în 30 de guguloaie.
Fiecare guguloi se intinde foaie dreptunghiulara, subtire sa poti citi ziarul prin dansa.
Se unge o tava rotunda (de arama era ea candva).
Se stropeste fiecare foaie cu unt si se presara cu nuci si zahar.

La orientali, adica la turci si tatari, se impacheteaza ca o scrisoare, adunand colturile la mijloc, o data si inca o data (adica de doua ori, observa nepoata-mea de cinci ani, care e inteligenta pentru ca nu se uita la televizor, ci la poze).

Se unge tava, se potrivesc baclavalele, se mai scalda inca o data in unt si se dau la cuptor, pe foc potrivit.
La alti orientali, adica la armeni, greci si la nevestele de contabili se intind foi cat tava, care se suprapun apoi, foaie-umplutura-foaie-umplutura-foaie, pana se termina toate.

Sirop:

  • 1 kg zahar
  • vanilie, scortisoara, apa de trandafiri
  • 1 jumatate litru de apa

Se fierb impreuna si, cand s-au rumenit baclavalele, se toarna in tava.
Se dau la gustat numai a doua zi, timp in care lucrarea s-a desavarsit. La turci, portiile sunt triunghiulare. La ceilalti, care cum il taie capul si-i taie cutitul (tanti Caliopi le taie patrate, cand apuca, pentru ca, daca a ajuns nenea Lica primul la tava, e prea tarziu, nu mai are ce taia).

Daca veti incerca, veti afla ca baclavaua este una din acele gateli care tin de magie: din putine si foarte banale lucruri, iese un miracol (as spune chiar ca bucataria insasi e, uneori, o magie, daca nu mi-ar fi frica de ranjetul ironic pe care il reflecta, in momentul asta, foaia asta).


Reteta face parte din colectia “Povestile Bucatariei Romanesti”, publicata si distribuita impreuna cu Jurnalul National.

Din 16 iulie, Jurnalul National iti aduce o noua colectie de… povesti. De data aceasta, o colectie care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca nimanui, dar mai ales din bucataria nimanui: “Povestile Bucatariei Romanesti”. Timp de sapte saptamani, Jurnalul National iti aduce, in fiecare vineri, o colectie bogata in retete traditionale, numai bune de gatit: se adauga un soi unic de savoare si cele mai fine condimente… Totul sub semnatura unica a lui Radu Anton Roman. Din 1999, data aparitiei primei editii a cartii (titlul initial: “Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti”), continua sa fie un best-seller, in editii succesive, care aduc mereu imagini reinnoite asupra gastronomiei traditionale. Este prima carte de bucate romaneasca imbogatita cu povestiri si elemente de etnografie si antropologie culinare, un adevarat monument editorial al acestui domeniu.

Volumul I va “aduce” dinainte Doborgea si Campia Romana. Va invitam intr-o calatorie culinara cu preparate de exceptie!  Tot in acest prim volum veti regasi o “harta” completa a podgoriilor si vinurilor romanesti. Cele sapte volume ale colectiei se dezvolta pe regiuni, urmand firul epic al autorului. In plus, fiecare volum este bogat ilustrat, cu fotografii ale preparatelor culinare.

Jurnalul National va ofera de aceasta data altfel de retete… pline cu suflet. Noutatea acestui proiect consta in continutul cartii – prin textele mai putin cunoscute ale lui Radu Anton Roman, dar si in marturiile prietenilor de suflet ai lui Radu Anton Roman: Andrei Plesu, Cristian Tabara, Mihai Oroveanu, care vin cu povestiri despre marele gurmand roman si cu re]ete speciale. De asemenea, veti gasi imagini speciale cu Radu Anton Roman si fotografii etnografice, precum si imagini din expozitiile tematice ale Muzeului Satului “Dimitrie Gusti” si ale Muzeului Taranului Roman.

“Povestile Bucatariei Romanesti” fac parte dintr-o colectie fascinanta numita sugestiv… “Retete de Colectie”. Asadar, nu ratati primul volum, de vineri, 16 iulie care va poarta prin…Dobrogea si Campia Romana! Spor la gatit!

Articol realizat de echipa

Gustos

Categorii
Despre bucate

Scrumbia de Dunare

Magnifica scrumbie de Dunăre se găteşte în ţara ei, adică la Tulcea şi la Galaţi, în primul rând la grătar şi la cuptor. Se mai poate face şi prăjită, marinată sau plachie, şi ciorbă şi oricum (găsiţi reţete şi aici şi-n alte cărţi mai bune) dar tot nu iese mare lucru de capul ei, că-i prea grasă şi nici nu se întâlneşte bine cu alte unsori încinse. Se conservă curent la sare şi apoi la fum.

La cuptor ori grătar:
4 scrumbii
hârtie pergament (dacă vreţi)
1 legătură de pătrunjel verde
sare, piper – cam de o poftă
1 lămâie

Scrumbiile se grijesc de maţe, apoi se crestează des pe lăţime, după obiceiul de la Dunăre, ca să se pătrundă
Se freacă cu sare şi piper
Se înveleşte îngrijit fiecare pescuţ în hârtie pergament (dichis domnesc, lipovenii şi haholii nici n-au auzit de aşa ceva) unsă cu ulei (mai nou, e perfectă folia de aluminiu)
Se pun în cuptor, pe tavă, la foc mic, sau direct pe grătar, la jar potolit

Când e gata – cam 20 de minute – se desface din hârtie, cu grijă, să nu se piardă sosul. Se aşază în farfurie, şi se presară cu pătrunjel verde tocat.
Sosul fierbinte se amestecă într-o căniţă cu zeamă de lămâie şi se toarnă ploaie peste peşte.
Se poate face la cuptor ori la grătar şi fără foaie de pergament. Atunci scrumbia trebuie unsă bine cu ulei, la fel tava sau grătarul.
Nu e la fel de bună ca atunci când e învelită, pentru că se usucă şi prinde gust de la untdelemn. Alţii o învelesc în aluat, dar făina absoarbe sucul fin al peştelui.

Vinul alb şi sec, ca o tăietură de brici printr-un gând vechi, al scrumbioarei fine şi albe la carne este Riesling-ul, fie de la Aliman, impetuos, răcoritor şi vioi, cu gust dis­cret de piersică, fie de Valea Nucarilor, cu puţin catran picurat pe ţesătură de fructe.
Eu îl prefer totuşi, mărturisesc spăşit, pe cel de la Medgidia: deşi se complace în bruscheţea unui vin de câmpie, are în schimb (în ultimul timp) o frăgezime şi o mireasmă mai pregnante şi mai ataşante, mai legate de bobul copt de strugure decât oriunde în Dobrogea, ceea ce-l face frate cu scrumbia cea nobilă (şi comparabil cu Riesling-ul de la Blaj).

 

Articol realizat de echipa

Gustos

Categorii
Despre bucate

Bucătăria dobrogeană – uşoară şi gustoasă

Bucătaria dobrogeana este, evident, foarte mult influenţată de cadrul natural în care s-a dezvoltat şi de oamenii care au trecut prin aceste locuri frumoase de la începutul timpului.

Marea Neagră, Delta Dunării, fauna, clima, dar mai ales influenţa popoarelor stabilite pe acest teritoriu şi-au lăsat amprenta în farfuriile şi ceaunele dobrogenilor. Grupurile etnice care au adus noi arome în regiune: turcii, tătarii, machedonii, ruşii (lipoveni) au adus mâncăruri specifice. Asta nu poate decât să ne bucure şi să ne facă să le descoperim toate minunăţiile culinare.

Peştele conduce detaşat în topul preparatelor preferate de dobrogeni, lucru lesne de înţeles, mai ales când Delta Dunării şi Marea Neagră se întind cât vezi cu ochii. Oamenii locurilor gătesc însă şi vânat, carne de oaie (mai ales turcii), vacă sau porc. O particularitate mai e şi faptul că sunt foarte des folosite la gătit stafidele, nucile şi siropurile concentrate în zonele influenţate de cultura turcă. Lactatele şi brânzeturile sunt de asemenea foarte populare, iar fructele, legumele şi ouăle nu lipsesc din meniul dobrogenilor.

Plăcintele dobrogene sunt celebre în ţara noastră şi probabil cel mai popular fel de mâncare din regiune, fie ele dulci sau sărate. Tipice mai sunt şi cherdelele sunt plăcinte cu brânză şi verdeaţă, specifice în zona Dobrogei şi Deltei Dunării. Un fel de mâncare tipic macedonean, regăsit şi la noi, este piperchi: pregătit din ardei cu brânză, un fel de tocană cu ardei.

Bucătăria dobrogeană este uşoară şi aromată şi este mereu în schimbare. Odată cu dezvoltarea turismului la malul mării au început să apară influenţele europene, dar savoara nu s-a pierdut. Dulciurile sunt aceleaşi ca acum o sută de ani şi sunt cele mai dulci dulciuri, influenţa turcilor aduce baclavaua, sarailiile, halvaua de casa şi turta dulce.

Sigur v-am făcut poftă, aşa că avem aici pentru voi o reţetă de ciorbă de peşte, o delicioasăplăcintă cu brânză de oaie şi nişte baclava de la turcii stabiliţi în Dobrogea pe care cu greu o să o uitaţi!

Poftă bună!

Sursă imagine.

Articol realizat de echipa

Gustos

Categorii
Despre bucate

La placinta dobrogeana inainte!

Dobrogea are multe feluri de mâncare gustoase, motive de mândrie pentru locuitorii acestei regiuni, şi parcă nicăieri în lume nu e plăcinta cu brânză mai bună ca aici.

Dulce, sărată, simplă sau în diverse combinaţii, este celebră în toată ţara şi bună în orice moment al anului. Tradiţia spune că cel mai bine e să o mănânci de Anul Nou, cu o monedă ascunsă undeva în compoziţie. (cel care va găsi moneda, va avea noroc tot anul)  Miresele dobrogene ştiu şi ele foarte bine reţeta, pentru că după nuntă trebuie să demonstreze invitaţilor că ştiu să întindă cea mai subţire foaie de plăcintă.

Aşa că e timpul să ne punem pe treabă şi să ne apucăm de cea mai bună plăcintă dobrogeană din lume:

Ingrediente:

1 kg brânză de vaci
10 ouă
500 gr iaurt
500 gr făină
1 cană de apă
2 linguri ulei
Sare

Mod de preparare:

Prima oară se fac foile de plăcintă din următorul amestec: făină, apă, ulei, oţet şi sare. Se frământă bine aluatul, se elimină surplusul de făină şi se mai amestecă un pic. Trebuie să fie moale, dar nu foarte moale. Se lasă aluatul deoparte aproximativ o oră, se împarte în 5 bucăţi şi se întind foi subţiri cu sucitorul.

Umplutura se pregăteşte astfel: se bat 5 ouă şi se amestecă cu brânza (cu o furculiţă). Se mai adaugă sare, după gust.
Fiecare foaie se unge cu ulei şi pe jumătate din fiecare se pune umplutură din loc în loc. Se acoperă cu cealaltă jumătate şi se strânge cu mâna, încreţind foaia.

Într-o tavă unsă cu ulei se pun foile umplute una lângă alta şi se dau la cuptor la foc mediu timp de 5 – 10 minute. Între timp iaurtul se amestecă cu 5 ouă bătute, iar când foile sunt rumenite, se toarnă amestecul peste plăcintă. Se mai dă la cuptor 20 – 25 de minute şi e gata.

Poftă bună!

Pentru reţetă ne-am aruncat privirea şi aici.
Sursă imagine.

Articol realizat de echipa Gustos