Categorii
Etichetă: familie
In general, cititul este printre ultimele „distractii” la care apeleaza copiii atunci cand sunt in vacanta, deoarece cei mai multi asociaza cartile cu scoala si temele! Lectura poate deveni o activitate distractiva in vacanta de vara, daca reusesti sa ii insufli micutului tau pasiunea pentru carti si sa ii arati ca cititul poate fi mai mult decat o simpla activitate educativa! Iata cateva trucuri prin care sa aduci lectura in topul activitatilor preferate de vacanta ale prichindelului tau!
1.Alege carti care-i trezesc interesul!
Majoritatea copiilor asociaza cititul si cartile cu scoala, unde acestea sunt instrumentul de lucru pentru fiecare materie.
Este important sa ii demonstrezi copilului tau ca dincolo de cartile pentru scoala, exista o multime de povesti fascinante care sunt pregatite sa fie descoperite de el. Povesteste-i si prezinta-i fascinantul univers al cartilor de povesti, dar si lucrurile interesante pe care le poate descoperi in lumea magica a eroilor preferati.
Citeste mai mult pe: http://parinti.acasa.ro/copii-85/5-trucuri-pentru-a-incuraja-copilul-sa-citeasca-in-vacanta-de-vara-169146.html#ixzz2ciha6fGs
O noua forma de deconstructie a familiei bantuie prin lume: familia fara copii. Acum 4.000 de ani cind s-a scris pentru prima data in istorie despre familie, ea a fost conceputa ca si un contract de casatorie intre barbat si femeie, cu intentia de procreare. Primele legi ale umanitatii au fost devizate sa protejeze cuplul casatorit si copiii care au rezultat din ea. In alte cuvinte, familia era inteleasa ca si casatoria legitima intre barbat si femeie, plus copiii proveniti din ea. In ultima decada observam respingerea agresiva a acestei definitii, un subiect despre care scriem des. Fie ca e vorba de casatorii intre persone de acelasi sex or intre persoane multiple, ele toate deviaza de la intelesul original al familiei si casatoriei. Tot in ani recenti s-a coagulat inca o noua viziune a familiei – familia fara copii, un subiect despre care inca nu am scris.
Alegerea subiectului de astazi a fost determinata de publicarea la inceputul lunii in Time Magazine a unui articol de fond intitulat “The Childfree Life: When having it all means not having children”. (“Viata fara copii: cind a avea totul inseamna a nu avea copii”) Articolul a facut valuri in publicatiile de limba engleza si il aflati aici: http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,2148636,00.html] Titlul e sugestiv si discuta una din dimensiunile noii ideologii de familie – familiile fara copii.
Viata e frumoasa la 40 de ani pentru cei care nu au copii, incearca sa convinga articolul. La 40 de ani barbatul si femeia inca sunt sanatosi, in plina ascensiune profesionala, plini de vigoare si increzatori in sine. La 50 de ani viata le suride chiar si mai mult. Sunt impliniti profesional, au atins apogeul venitului, sunt fara datorii, sunt si mai confidenti. Se gandesc sa se pensioneze mai devreme, sa ia vacante exotice in tinuturi indepartate, sa-si cumpere un iaht, masini de sport, sa petreaca mai mult timp impreuna ca si cuplu. Daca ar fi avut copii pe parcursul vietii nu ar fi ajuns aici, spune articolul din Time. Caci pentru a creste un copil pina la varsta de 18 ani in America inseamna investitii de 234.000 de dolari, pe linga celelalte investitii: timp, rabdare, sacrificii personale. Ori cu acesti 234.000 de dolari ai putea sa-ti implinesti viata si mai bine. La doi copii asta ar insemna un efort financiar dublu, duble investitii de timp, rabdare si nervi. Se merita? Categoric nu, concluzioneaza domnisoara Lauren Sandler, autoarea articolului.
O ideologie anti-viata, antifamilie, anti-copii
Toate ideile acestea stranii pornesc de la notiunea eronata ca ne ingramadim prea multe fiinte umane pe aceasta planeta finita in resurse si potential. Ea denota zgarcenia generatiei contemporane care dispretuieste trecutul, se gandeste doar la ziua de azi, si nu priveste spre viitor. Generatia care gandeste asa isi are ideologii ei. Unul dintre ei, astazi batran, a facut valva in anii 60 cu o carte care a facut inconjurul lumii in scut timp – Population Bomb (“Bomba populatiei”). Autorul e Paul R. Ehrlich, actualmente profesor de biologie in Departamentul de Biologie la Stanford University in California. Cartea lui a pus frica in oamenii politici din ziua lui facindu-i sa creada ca societatea globala se afla la marginea unei prapastii din cauza exploziei demografice de dupa al Doilea Razboi Mondial. Ehrlich i-a motivat sa adopte politicile anti-umane si anti-natalitate din anii 70 ale caror efecte se simt si azi.
In ianuarie anul acesta Paul Erhlich si sotia lui Anne H. Ehrlich au publicat un studiu controversat, intitulat Can a collapse of global civilization be avoided? (“Poate fi evitat un colaps al civilizatiei globale”?), in Proceedings of the Royal Society din Marea Britanie. Concluzia celor doi este ca suprapopularea planetei este factorul principal care amenita un colaps al civilizatiei la nivel global. Spun sotii Ehrlich: “Environmental problems have contributed to numerous collapses of civilization in the past. Now, for the first time, a global collapse appears likely. Overpopulation, overconsumption by the rich and poor choices of technologies are major drivers; dramatic cultural change provides the main hope of averting calamity.” (“Problemele de mediu au contribuit la colapsul numeroaselor civilizatii in trecut. Astazi, pentru prima data, un colaps global apare posibil. Suprapopularea, consumul excesiv al celor bogati si adoptarea de tehnologii nepotrivite sunt factorii principali. O schimbare culturala dramatica e speranta principala pentru evitarea calamitatii”.) [Textul integral al studiului poate fi citit aici: http://rspb.royalsocietypublishing.org/content/280/1754/20122845.full.pdf]
Ehrlich ne spune ca toate civilizatiile trecute care s-au prabusit au fost limitate geografic. In contrast, zice el, pentru prima data in istorie se poate vorbi despre posibilitatea ca intreaga societate globala sa se prabusasca. Factorii principali sunt suprapopularea planetei si consumul excesiv al resurselor ei. Pentru a tine in viata pe cele 7 miliarde de fiinte umane care ocupa planeta la ora actuala, zice Ehrlich, e nevoie de inca o jumatate de planeta pe linga cea in care locuim. Cu fiecare fiinta care se naste, gradul de deteriorare al planetei creste. Ce-i de facut, atunci, intreaba el? Printre sugestiile oferite e si aceea a reducerii drastice a populatiei. Pentru asta e nevoie de o schimbare in gandirea oamenilor, zice Ehrlich: “widely based cultural change is required to reduce humanely both population size and overconsumption by the rich. … The industrial revolution set civilization on the road to collapse, spurring population growth, which contributed slightly more than overconsumption to environmental degradation. Now population combined with affluence growth may finish the job.” (“schimbari culturale radicale sunt necesare pentru a reduce uman nivelul populatiei si consumul excesiv al celor bogati … Revolutia industriala a plasat civilizatia pe o traiectorie a colapsului, generind cresterea populatiei, care a contribuit mai mult decit consumul excesiv la degradarea mediului. In prezent, populatia in combinatie cu afluenta probabil ca vor cauza colapsul”.)
O alta sugestie a profesorului Ehrlich este acordarea de “drepturi depline femeilor”, deoarece, spune el, in societatile unde femeilor li se acorda “drepturi depline” ele au copii mai putini, ori de loc, si asta ajuta la incetinirea natalitatii. In plus, accesul la avort si contraceptive, zice el, trebuie facilitat. In ani recenti profesorul Ehrlich a promovat avortul selectiv in favoarea baietilor, din acelasi motiv: cu cit sunt mai putine femei pe planeta, cu atita natalitatea va scadea.
Cultura Moderna – O Cultura Anti-Copii?
Cu putini ani in urma un proeminent medic italian a publicat un editorial in care descrie una din constatarile lui din consilierea cu cupluri: cuplurilor moderne le este teama sa faca copii. In generatia tinara, zice el, s-a inpamintenit ideea ca standardul de viata descreste cind se ivesc copiii in familie. Si rezultatele acestor doctrine se vad. In mai 2010 la o conferinta a episcopilor italieni s-au facut niste constantari ingrijoratoare: Italia se sinucide. Mai mult de jumatate din familiile italiene la vremea aceea nu aveau niciun copil. Jumatate din familiile cu copii au doar unul singur iar cealalta jumatate are 2 copii. Doar 5.1% din familiile italiene au 3 sau mai multi copii. http://www.zenit.org/article-29396?l=english
Ideologia anti-umana e intilnita mai pregnant la statul asistential (asa numitul “nanny state”) unde totul se reduce la bani, bani si bani: cat costa sa aduci fiinte umane pe lume, cat costa sa le intretii, cat costa sa le educi, cat costa se le platesti pensiile la batrinete? Costul e o obsesie pentru nanny state. Costurile scad daca se nasc mai putini copii si oamenii mor mai devreme. Marea Britanie e un exemplu tipic al acestei obsesii. Anul trecut Marea Britanie avea 120.000 de familii problema (“problem families”), prin care se intelege familii cu copii multi. Dintre aceste 120.000 de familii 20% aveau peste cinci copii. Statul britanic cheltuieste anual 9 miliarde de lire sterline pe familiile problema, acordindu-le beneficii, ingrijire medicala, ori pentru rectificarea problemelor de comportament al copiilor. O membra a cabinetului britanic a afirmat anul trecut ca femeilor cu multi copii ar trebui sa le fie rusine pentru ca au multi copii, adaugand ca de fapt copiii din familii mari au cauzat revolta tinerilor britanici din 2011. Femeile cu multi copii trebuie sa inceteze sa mai gesteze, zicea ea. [Articolul poate fi citit aici: http://www.telegraph.co.uk/news/politics/9416535/Problem-families-have-too-many-children.html]
Atitudinile anti-natalitate sunt deseori intilnite si la academicieni. In ani recenti un profesor auatralian a lansat idea unei taxe speciale (numita “ecological tax” adica “taxa de mediu”) pe familiile cu mai mult de doi copii.
AFR va recomanda: Celor pasionati de subiectul suprapopularii planetei le sugeram recenzia cartii recent publicate a lui Danny Dorling Population 10 Billion. Recenzia a fost publicata in publicatia britanica The Guardian pe 5 iulie. [http://www.theguardian.com/books/2013/jul/05/ten-billion-stephen-emmott-review/print]
SEMNATI PETITIA S.O.S. FAMILIA!
Am primit la redactie anuntul si rugamintea urmatoare. Va rugam pe toti sa semnati petitia SOS Familia!
Doamne ajuta! Ca reactie la intentia PRO TV de a lansa un nou format de emisiune: „Patru nunti si o provocare”, in care la trei cupluri normale, este adaugat si un cuplu de homosexuali, care vor sa-si institutionalizeze relatia si datorita faptului ca PRO TV vrea sa ne induca ideea ca doi homosexuali pot forma o „familie”, dna. Dana Captilin a lansat o petitie on-line prin care se opune acestui proces de distrugere a familiei. Va invit sa semnati aceasta petitie la adresa: http://www.petitieonline.com/sos_familia si sa transmiteti acest link si catre alti crestini care vor sa se alature acestui demers.
Astazi discutam despre deconstructionism, un subiect mai dificil, dar necesar, relevant si important. Unul mai greu de explicat si care cere rabdare sa fie inteles. Este insa un subiect care ne deschide ochii sa intelegem ce sa intimpla cu valorile noastre traditionale. Cine intelege “deconstructionismul” intelege totul, de la A la Z, adica de la avort si ateism pina la capatul listei tuturor celelorlalte fenomene antiumane care se manifesta astazi. Ca societatea umana e intr-o motiune sociala constanta e cunoscut de toti. In ultimele citeva decenii, insa, mutatiile sociale la care suntem martori, cit si cele din gandirea omului, par sa fie tot mai radicale, rapide si rupte de traditia si experienta multimilenara a societatii umane. Ne intrebam: de unde apar aceste transformari ori tendinte? Cine le initiaza? Cum de se manifesta atit de rapid si agresiv? Cum de sunt acceptate, se pare, de mai toata lumea? Avem control asupra lor, ori a manifestarilor lor? Ba ne mai si intrebam: sunt eu oare singura persoana din lume care crede diferit, ori vede aceste mutatii sociale ca fiind stranii, nenaturale ori chiar cu totul bizare?
Intrebarile acesta sunt normale. Este greu de recomandat un singur manual, eseu, ori carte care sa descrie fenomenala transformare spre rau in gandirea omului si a societatii care se petrece sub ochii nostri. Schimbarile sociale constante la care suntem martori sunt fara precedent in istoria omenirii. Luati ca exemplu de incept casatoriile unisex, o practica inexistenta pina acuma in istoria omenirii, o idee care nu e mai veche de 20 de ani si e mai recenta decit telefoanele celulare. In 20 de ani, insa, ele s-au extins in toata lumea cu viteza gandului. Ele reprezinta, probabil, cea mai radicala mutatie sociala din istoria omenirii, iar rapiditatea cu care gandirea occidentala a acceptat-o si justificat-o nu doar uimeste, dar mai ales ingrijoreaza.
Cum se explica, atunci, acest fenomen si multe altele despre care intentionam sa scriem in saptaminile si lunile urmatoare? E greu sa pui toate aceste transformari recente sub un singur titlu ori intr-o singura rubrica. Dar, din materialele care ne parvin si le studiem intelegem ca radicalismul inceputului Mileniului III este o manifestare a gandirii deconstructioniste lansate cu citeva secole in urma. In literatura anglo-saxona aceasta gandire e numita “deconstructionism”, adica antonimul cuvintului “a construi”. In romaneste aceast titlu ar putea fi tradus, direct, ca “deconstructionism” ori “deconstructionalism.” O notiune care denota o demolare, o dezasamblare, o demontare, o descompunere a societatii umane care s-a perpetuat de-a lungul generatiilor vreme de mii de ani. Asta pe de o parte. Iar pe de alta parte inlocuirea societatii traditionale si naturale cu o societate umana total diferita, plasata pe principii si fundamente noi. Societatea traditionala, multimilenara a fost fondata pe legile naturii, pe principiile si valorile religioase, a intelegerii si acceptarii notiunii ca institutiile sociale care inca definesc civilizatia umana sunt de inspiratie religioasa, divina, si se conforma naturii.
Gandirea naturala, insa, a inceput sa se schimbe de citeva sute de ani incoace, gasindu-si exponenta de inceput in Revolutia franceza. Dar gandirea care a generat Revolutia franceza a aparut cu multi ani inainte, revolutia franceza fiind prima oportunitate a sustinatorilor ei pentru aplicarea gandirii decostructioniste la o scara nationala. Gandirea deconstructionista inseamna exact ceea ce denota – o gandire care demoleaza, darama si elimina institutiile si gandirea sociala pe care societatea traditionala a fost fundamentata vreme de mii de ani. Revolutia franceaza a darimat institutiile Vechiului Regim si le-a inlocuit cu altele. Asa au facut toate marile revolutii de atunci incoace. Au avut pretentia nu doar de a inlocui vechiul regim, ci si de a-i distruge institutiile si de a instaura institutii noi modelate dupa o gandire noua. Bosevicii au facut la fel. Iar ultima revolutie, in care traim si noi, adica cea seculara, atit de bine si elocvent explicata in A Secular Age (“O Epoca seculara”) a profesorului britanic Charles Taylor se conformeaza acestui principiu istoric. Secularismul, cu toate subseturile lui, demoleaza societatea traditionala si o inlocuieste cu ceva nou. [Nota AFR: aici va recomandam o scurta recenzie a cartii: http://muse.jhu.edu/journals/par/summary/v042/42.3.wallulis.html] Despre acest “ceva nou” vom scrie in saptaminile si lunile urmatoare. Aspectele si fronturile de atac ale revolutiei seculariste sunt multe, ultima si, se pare, cea mai formidabila dintre ele si cu care ne confruntam la ora actuala fiind revolutia sexuala.
Un exemplu – al treilea sex
Ne propunem, deci, in saptaminile si lunile care urmeaza sa discutam mai multe aspecte ale gandirii deconstructionaliste, de demolare sociala. Ea se reliefeaza nu doar in gindirea omului, ci si in legislatie, structurile sociale si de convietuire care ies la iveala, limitarea gandirii traditionale, si extinderea gandirii deconstructioniste in detrimentul celei traditionale. Aulele universitare, paginile revistelor si a publicatiilor de specialitate, sociologia, psihologia, filozofia – toate sunt permeate de gandirea deconstructionista. Iar la nivel politic gandirea aceasta e imbratisata de partidele si ideologiile de stanga. Nici un aspect al existentei sociale nu scapa acestei gandiri. Incredibil cum ni s-ar parea, chiar si cel mai evident aspect al existentei sociale – antropologia umana e si ea in curs de demolare. Daca intreaga experienta umana, multimilenara, reliefata in antropologia umana si dovedita in descoperirile arheologice din intreaga lume vreme de mii de ani denota existenta a doar doua sexe, masculin si feminin, gandirea deconstructionista elimina aceasta realitate evidenta si imuabila spunindu-ne astazi ca de fapt exista mai mult de 2 sexe.
In urma cu citiva ani Australia a devenit primul stat din lume care sa emita noi certificate de nastere unor persoane care refuza sa se defineasca ori sa se incadreze in cele doua sexe, barbatesc ori femeiesc. Ei se definesc ca apartinind unui al treilea sex, numit, deocamdata, sexul “inter-sex”. Si tot cu citiva ani in urma micutul, traditionalul si budistul Nepal a facut la fel. Ca urmare a unei decizii judecatoresti a Tribunalului Suprem din Nepal din 2007, recent autoritatile nepaleze au fost constranse sa emita pasapoarte si documente de identitate pentru persoane care afirma ca nu apartin la unul dintre cele doua sexe, ci unui al treilea sex. E greu de inteles cum asa ceva ar putea exista, dar asta este o manifestare a gandirii deconstructioniste in domeniul sexualitatii. In una din editiile de marti AFR din anul acesta am informat ca anul acesta are loc in Nepal un recensamint al populatiei. Pentru prima data in istoria omenirii in fisa de recensamint care identifica sexul cetatenilor exista trei cutiute in loc de doua: masculin, feminin si “altul”, adica al treilea gen. [Puteti citi articolul aici: Nepal census recognizes third gender for the first time | UNDP]
Exemplul acesta e unul graitor privind deconstructionismul. Biblia spune ca Dumnezeu a facut fiinta omeneasca parte femeiasca si parte barbateasca, dar gandirea deconstructionista ne spune ca exista si alte variante or “mutatii”. [Facerea 1: 27 “Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie”.] Aceste doctrine incep sa fie predate si in scoli ca parte din curicula noii ideologii sexuale. In Franta a inceput sa fie predata obligatoriu si oficial in licee acum citiva ani sub regimul de dreapta a lui Sarkozy.
Ganditorii deconstructionismului
Freud este unul din ganditorii care au demolat gandirea traditionala privind sexualitatea, Darwin gandirea traditionala privind originea fiintei umane, Michel Foucault gandirea traditionala privind rolul culturii, iar altii structurile sociale naturale si traditionale. Iar discipolii acestor ganditori, de la generatie la generatie mai radicali si agresivi decit fondatorii, imping hotarele demolarii sociale spre orizonturi noi. Desirarea sociala si institutionala la care suntem martori e o consecinta a gandirii lor. Vrem nu vrem, privind sexualitatea, astazi societatea vorbeste o limba noua, aceea a lui Freud si a discipolilor lui. Cultura anterioara noua, zic deconstructionistii, a fost un instrument de constrangere si conformitate. E vremea, insista ei, de o gandire noua, total eliberata de gandirea trecuta care ne-a tinut pe noi si generatiile de dinaintea noastra in obscuritate.
Deconstructionistii adopta un lexicon nou, fiecare, de fapt, fiind un lexicograf, iar noua limba pe care ei o izvodesc intra in dictionarele “oficiale” si e institutionalizata, afectind gandirea generatiilor viitoare. In unele dictionare noi definitia “familiei” si a “casatoriei” a fost revizuita sa includa trendul casatoriilor homosexuale ale ultimei decade. Pentru un traditionalist exista culori diverse, inclusiv alb si negru, dar pentru un deconstructionalist, nu exista culori distincte, iar societatea nu poate fi vazuta in alb si negru. Deconstructionalismul e inamicul numarul unu a naturii umane. Natura nu e importanta in organizarea sociala, spun ei. Societatea umana, cladita pe realitata binara a sexelor umane, trebuie demolata si redefinita pe fundamentele unei societatii unisex, una care nu diferentiaza intre sexe. De aici notiunea ca familia si casatoria traditionala trebuie demolate, de-construite, iar asociatiile intre fiintele umane trebuie restabilite pe baze care nu diferentiaza intre sexe.
AFR va Recomanda: Asupra subiectului de astazi, cit se poate de serios, si asupra caruia vom reveni in editiile viitoare, va sugeram un articol explicativ publicat recent in Orthodoxy Today: http://www.orthodoxytoday.org/articles/LockeDeconstruction.php#
Categorii
Arta Căsniciei
Cateva materiale folositoare pentru familisti si cei ce vor sa ajute familistii
„Arta Căsniciei” este o experiență video destinată familiilor creştine şi nu numai. „Arta Căsniciei” constă în șase sesiuni video care combină povești dramatice, mărturii reale, interviuri cu experți, scenete umoristice și alte metode de învățare care să ajute pe oricine, într-un mod practic și revigorant, să aplice planul lui Dumnezeu pentru căsnicie. Toţi participanţii primesc un material cu proiecte care să-i ajute să aplice principiile învățate în fiecare sesiune.
Arta Căsniciei – Sesiunea 1 – intro
Lansarea oficială a proiectului Arta Căsniciei – octombrie 2013.
Arta Căsniciei – Sesiunea 3 – Dragostea Dansează
articol preluat de pe
Un nou studiu relevă faptul că cei care se roagă pentru alții, fie prieteni, soți, membri a familiei, ajung la un comportament mai tolerant și la mai multă cooperare cu acele persoane. Schimbarea are loc atât la cei care se roagă, cât și la cei pentru care se roagă. Studiul a fost realizat de Dr. Frank d. Fincham, un cercetător de la Universitatea de Stat din Florida, si director al Centrului de studii de familie de la aceeași instituție.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că oamenii care făceau rugăciuni au avut un comportament mai pozitiv față de partenerii lor decât cei care nu s-au rugat pentru partenerul lor. Acest studiu este primul care utilizează indicatori obiectivi, care arată că rugăciunea a schimbat într-adevăr comportamentul și că acest comportament a fost evident la celălalt partener.
Rezultate studiului sunt următoarele:
• Participanții care s-au rugat mai des pentru partenerul lor s-au dovedit a fi mai puțin agresivi în timpul unui conflict.
• La cuplurile în care fiecare s-a rugat pentru celălalt partener s-a observat un comportament mai tolerant în comparație cu cuplurile participante care au stat separat un timp pentru a se “gândi la lucruri pozitive” în relația lor.
• Cuplurile participante care s-au rugat împreună după anumite acțiuni ofensive au fost mai cooperative cu partenerii lor decât participanții care au spus că doar se “gândesc la Dumnezeu.”
• Participanții care s-au rugat pentru partenerul lor în aceeași zi în care a avut loc un conflict, au arătat un nivel mai ridicat de cooperare și iertare decât în zilele în care a existat un conflict și nu s-au rugat.
“Aceste rezultate evidențiază beneficiul potențial al rugăciunii”, au scris cercetătorii.
Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Un studiul arată că rugăciunea schimbă atitudinea oamenilor | Stiri Crestine.ro
Intr-o vreme in care valorile crestine sunt puternic asediate de lumea seculara, cand insasi institutia familiei, asa cum a fost ea stabilita de Dumnezeu, a ajuns sa fie pusa sub semnul intrebarii, cand cuvintele te iubesc sunt inlocuite cu te doresc si cand dragostea se conjuga predominat cu verbul a face in loc de a fi, organizatia BIG Impact, cu sprijinul partenerilor sai de la Josiah Venture au organizat acest eveniment in mai 2011, cu scopul de a ajuta pe cei care vor sa lupte contra curentului si sunt determinati sa-si edifice continuu vietile de familie pe temelia dragostei si adevarului sa inteleaga provocarile cu care sunt confruntati si sa se familiarizeze cu limbajul dragostei.
Conferinta Limbajele iubirii a fost focalizata pe doua directii menite a echilibra familia crestina: administrarea relatiei din cuplu si administrarea finantelor.
Dupa expunerea celor cinci limbaje ale iubirii, Gary Chapman a deschis subiecte arzatoare precum folosirea corecta a maniei, solutionarea conflictelor si implinirea actului sexual al casatoriei.
mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/
Cu doua saptamini in urma un cititor ne-a atentionat asupra unui articol publicat pe 17 ianuarie in Romania Libera cu un titlu ireverentios si agresiv: “Atractia periculoasa a Papei.” Cititorul ne indemnase sa facem un protest pe linga Romania Libera. Nu am facut-o, socotind ca o astfel de actiune pe linga un ziar secular ar fi o irosire de timp. Dar nota cititorului ne-a dat de gindit si ne-a motivat sa alegem subiectul de astazi. Ii multumim. Romania Libera si in general mass media din Romania promoveaza noua ideologie sexuala. O ideologie in intregime straina civilizatiei si traditiei romane ori crestine. Una imprumutata din afara civilizatiei romane, conceputa in universitatile radicale si decadente ale Europei si Americii, si promovata in documentele oficiale ale Uniunii Europene, Consiliului Europei si Organizatiei Natiunilor Unite. Odata transformate in ideologie, noile concepte sunt afirmate prin voturile forurilor europene si internationale, inclusiv al majoritarii europarlamentarilor romani. Materialul publicat in Romania Libera desemneaza punctele cardinale ale noii ideologii sexuale occidentale. Spunem “occidentale” pentru ca aceasta “ideologie” inca nu s-a extins la nivel global, cu toate ca spre asta se tinde.
Despre ce e vorba? Articolul cu pricina e scris de un american, Ian Buruma, profesor la Bard College in New York City. Motto-ul lui Bard College este “a place to think” (“un loc pentru gandit”). Redam mai jos in intregime textul articolului tradus in romaneste. Este aparent ca Romania Libera a tradus articolul in romaneste si l-a publicat. Cam asa e cu mass media Romaniei: multa copiere dar putina originalitate. E mai usor sa copiezi si mai greu sa gandesti. Titlul original al articolului, insa, e mult mai ireverentios decit a fost tradus in romaneste: “The Pope’s Dangerous Sex Appeal”. (“Atractia sexuala periculoasa a Papei”) Il aflati in linkul acesta: http://www.project-syndicate.org/commentary/pope-benedict-xvi-s-misguided-view-of-sexual-dangers-by-ian-buruma L-am depistat si noi cu saptmaini in urma dar atunci nu am indraznit sa-l facem public in Romania tocmai din cauza tonului lui tendentios. Va sugeram insa sa-l cititi si in original si mai ales comentariile vitriolice la adresa autorului. Caci ireverenta e molipsitoare si nu cunoaste limite. Iar daca azi ataca liderii Bisericii Catolice, miine vor ataca liderii Biserici Ortodoxe din Romania, apoi liderii Bisericii Catolice, liderii Bisericilor Protestante, si apoi liderii grupurilor evanghelice. In Romania asta ar fi o insulta grosolana.
In decembrie Papa a discutat consecintele sexului iresponsabil, in contextul necesitatii protejarii familiei si casatoriei. Buruma a folosit cuvintarea Papei pentru a-l discredita. Ceea ce se observa deasemenea in cele citeva paragrafe ale articolului sau, sunt esentialele noii ideologii sexuale occidentale. Buruma le puncteaza pe rind. In primul rind casatoriile homosexuale, care nu sunt nu numai impotriva naturii, dar studiile sociologice denota ca sunt periculoase pentru parteneri, copii si societate. Apoi Buruma lauda “libertatea individuala de a alege propria identitate sexuala” In privinta asta ideologia sexuala occidentala se afla cu ani lumina inaintea antropologiei si experientei umane universale care denota existenta a doar doua sexe, cel masculin si feminin, dobindite la nastere si imuabile. Buruma numeste aceasta “libertate” un lucru bun, dar psihiatrii il numesc o patologie periculoasa.
Buruma afirma, la fel ca noua ideologie sexuala, ca oamenii se nasc homosexuali, pe cind experienta umana denota tocmai contrariul si anume ca homosexualitatea este o alegere, o forma de dependenta sexuala, asa cum fiinta umana poate deveni dependenta de o multime de alte vicii si lucruri daunatoare. O alta doctrina a ideologiei sexuale occidentale pe care Buruma o afirma este ca oamenilor religiosi le este teama de “comportamentul sexual uman” si le cere sa treaca peste aceasta fobie. Prudenta, o valoare esentiala supravietuirii speciei umane, dupa cum se vede, nu face parte din noua ideologie sexuala. Obiectivul central al relatiilor sexuale, afirma ideologia sexuala, nu este “procrearea” ci satisfacerea impulsului sexual. Cei care gandesc diferit sunt acuzati de Buruma ca “incurajaza agresiunea sexuala” ori “ura impotriva homosexualilor”. In alte cuvinte vina pentru crimele sexuale comise in societate, spune el si noua ideologie sexuala, cade pe noi, persoanele traditionale. In consecinta, liberalizarea moravurilor sexuale va rezulta, spune Buruma, in reducerea crimelor sexuale, asemenea drogurilor. Ce e si mai rau, insa, este ca noua ideologie sexuala occidentala face parte din asa numitele “valori europene” atit de mult vanturate de presa si mass media Romaniei.
De ce oare ar publica Romania Libera un astfel de articol? Un titlu provocator totdeauna atrage multi cititori. Iar esenta articolului probabil denota orientarea ideologica a acestui ziar de mare circulatie in Romania. Nu trebuie uitat insa ca Romania Libera a fost, pe cea mai mare parte a existentei lui, un ziar comunist, aservit regimului totalitar roman, un ziar care vreme de decenii a sprijinit tiranii comunisti ai secolului XX: Stalin, Mao si Ceausescu, printre altii. A promovat, in anii comunismului, o ideologie seculara, marxista, incompatibila cu valorile crestine ori traditionale ale romanilor. Ni s-ar putea reprosa ca a facut-o sub presiunea autoritatilor comuniste. Dar astazi? De data asta Romania Libera a ales intentionat sa publice un material ireverentios si agresiv impotriva valorilor noastre crestine, fara a i se impune din afara. Asta e o problema mult mai serioasa. Romania Libera, la fel ca majoritatea mass mediei romane, promoveaza secularismul si valorile lui, un secularism care distruge, nu edifica, familia ori civilizatia romana.
Taming the Gods
Romania Libera ne informeaza ca Ian Buruma e profesor de “democraţie, drepturile omului şi jurnalism la Bard College”. Impresionant, am spune, considerind ca majoritatea dintre noi nu suntem nici nu am fost educati in universitatile prestigioase ale lumii. Dar asta nu inseamna ca profesorii de “democratie ori drepturile omului” din universitatile occidentale poseda maturitatea pragmatica necesara unei societatii bazata pe valori. Istoria recenta a Europei indica ca excesul drepturilor omului distruge valorile fundamentale ale societatii fara de care nu poate supravietui.
In 2010 Buruma a publicat o mica carte (“paper back”) cu titlul “Taming the Gods Religion and Democracy on Three Continents” (“Îmblânzirea zeilor: Religie şi democraţie pe trei continente”). Nu stim daca cei de la Romania Libera au citit cartea asta, dar noi cei de la AFR am citit-o. E un eseu interesant, in care Buruma marturiseste ca nu a crescut si nici nu a fost educat intr-un mediu religios ci in unul secular. (Pagina 9) Nu e deci de mirare ca gindirea lui e permeata de secularism nu de credinta si valori. Buruma insa merita aprecieri pentru ca intelege ca afirmatiile lui nu sunt infailibile tocmai pentru ca educatia lui nu cuprinde doctrinele credintei. De aceea in Taming the Gods el cauta sa mentina o linie de mijloc. Critica secularistii pentru ca presupun ca religia institutionalizata e o amenintare la adresa democratiei, o pozitie impartasita si promovata de miscarea secularista europeana. In plus, Buruma critica si excesele secularismului institutionalizat. Formula cea mai potrivita de interactionare intre religie si secularism, in opinia lui Buruma, este cea formulata de filozoful olandez Spinoza cu veacuri in urma: (1) credinta trebuie sa-i faca pe oameni pasnici si iubitori; (2) credinta nu trebuie sa se implice in materie de stiinta (“rational inquiry”); si (3) credinta trebuie totdeauna sa fie controlata de elita statului secular. Cu primele doua puncte Buruma e de acord, dar pe al treilea il respinge. (Pagina 10)
Dar AFR?
AFR ramine fidela viziunii ei originale: promovarea valorilor traditionale crestine in spatiul public. Din mesajele dtre intelegem ca ati dori sa fim mai combativi in contracararea propagandei seculariste din media romana. O facem in fiecare marti si joi prin mesajele noastre. Colegii nostri de la alte organizatii similare o fac si ei, cu multa sirguinta. Cautam sa va informam si sa va prezentam perspectiva crestina asupra valorilor in societatea seculara si justificarea traditionala a existentei moderne. In Romania si mai ales in afara ei sunt personalitati si intelectuali proeminenti care gindesc si explica societatea civila contemporana in termeni crestini si publica materiale si carti valoroase asupra acestui subiect. Din nefericire ei sunt putin cunoscuti in Romania. Media romana nu ii face cunoscuti si ne indoim ca Romania Libera le-ar traduce ori publica materialele ori eseurile asa cum au facut cu articolul lui Buruma. Dar o facem noi si intentionam sa o facem si mai mult si mai des. De aceea e important si recomandabil sa cititi materialele noastre, sa le transmiteti altora si sa-i incurajati pe toti sa se aboneze. Gratie dtra, audienta noastra e deja mare si in crestere. In comparatie cu numarul de vizualizari ale articolelor din presa romana, materialele noastre saptaminale sunt citite de mult mai multe persoane. Pentru asta va multumim si va apreciem.
Universitati decadente
Afirmasem mai sus ca gestatia noii ideologii sexuale se produce in universitatile decadente occidentale. Ca dovada va recomandam articolul alaturat publicat pe 15 ianuarie care identifica citeva din aceste cursuri murdare care sunt predate in semestrul de primavara in unele din universitatile prestigioase ale Americii (Ivy League Schools). Printre ele cursul “Queer Marriage, Hate Crimes, and Will and Grace: Contemporary Issues in LGBT Studies”, predat la Dartmouth College, si “Religious Studies: The Feminist Critique of Christianity” predat la University of Pennsylvania. [Link: www.yaf.org/dirty-dozen-ivy-league.aspx]
Saptamina trecuta am admirat ceva pozitiv la francezi. Astazi privim la o alta tara din a carei experiente, zicem noi, putem invata si noi romanii: Statele Unite. Ianuarie al fiecarui an e o luna speciala in America, si mai ales ianuarie 2013. Saptamina aceasta se implinesc 40 de ani de cind Tribunalul Suprem SUA a dezincriminalizat avortul si a enuntat un drept al femeilor la avort la cerere. Este o aniversare trista care e amintita si discutata in mai toate tarile cu miscari pro-vita. Cei care promoveaza avortul folosesc aceasta aniversare anuala ca un prilej de celebrare a avortului si a dreptului la avort. Dar sunt si ingrijorati. Pentru ca sondajele de opinie in SUA indica reliefarea unei majoritati pro-viata in societatea americana, iar majoritatea tinerilor americani se declara pro-vita. Si nu e de mirare. Pentru ca statistici recent emise indica ca din 1973 pina in prezent peste 55 de milioane de copii nenascuti au fost avortati in SUA. O cifra enorma care iti zguduie constiinta. Aproape de trei ori populatia Romaniei!
Doua evenimente
Intrebam deci, putem noi romanii invata ceva din experientele altora? In ultimele doua luni doua lucruri notabile s-au produs in SUA care credem ne pot atrage si noua atentia. In primul rind, in decembrie Institute for American Values din new York a emis un raport extensiv privind starea subreda si mereu in declin a institutiei casatoriei in America. Discutam si noi subiectul acesta astazi, cu nadejdea ca vom invata si noi, romanii din esecurile familiei americane. Spre deosebire de tarile occidentale in Romania studiile sociologice autohtone privind starea familei romane sunt putine si limitate. Penuria unor astfel de studii ori cercetari ar trebui sa ne dea de gindit si ar fi de dorit ca statul roman sa investeasca in studii care sa ia pulsul societatii romane privind nivelul de sanatate ori boala al familiilor noastre. Familia e fundamentul social al natiunii, al civilizatiei si al econimiei. In contrast, tarile occidentale investesc fonduri serioase, atit publice cit si private, pentru a sonda evolutia ori involutia familiei spre bine ori spre rau.
Anual Institute for American Values emite un raport intitulat “State of Our Unions” (“Conditia Familiei”, ori, mai direct tradus ”starea uniunilor noastre”, adica a casatoriilor). Fiecare studiu evalueaza starea de ansamblu a familiei americane ca institutie. Din nefericire, de la an la an fiecare raport reflecta declinul continuu al familiei. Raportul, in engleza, il aflati aici: http://www.stateofourunions.org/. Iar aici aflati un sumar al studiului aparut in Washington Times pe 17 decembrie. http://www.washingtontimes.com/news/2012/dec/17/marriage-culture-calledkey-to-stable-middle-class-/print/#ixzz2HAcFfzQH
Colegii de la Asociatia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika” au facut un rezumat al acestui studiu si ni l-au transmis si noua. Le multumim si il gasim potrivit si pentru audienta noastra. Dl Cornel Barbut, presedintele Asociatiei, a studiat Raportul si a facut rezumatul lui pe care-l redam mai jos.Cine e de blamat pentru situatia asta tragica? In mare parte revolutia seculara inceputa in anii 50 si acceptata cu indiferenta si fara discernamint de societate de atunci incoace. Teorii peste teorii si doctrine peste doctrine au fost lansate care au atacat familia si casatoria, numindu-le demodate si incompatibile cu stilurile noi de viata care au inceput sa ia amploare in anii 60. In acelasi timp aceleasi teorii afirmau formule noi si “progresiste” pentru organizarea societatii ori revitalizarea familiei si casatoriei. De netagaduit insa este ca dupa o jumatate de secol de astfel de teorii si experimente cu stiluri noi de viata si convietuire, declinul familiei este o realitate care nu mai poate fi ignorata. Noile doctrine si noua ideologie de familie tipica societatii secularizate nu au dus la solidificarea familiei ci la subrezirea si destramarea ei. Unde mergem de aici incolo?
America cheltuie anual 50 de miliarde de dolari pe nunti si cununii. Cu toate acestea un numar tot mai mare de americani abandoneaza institutia casatoriei. Doar 60% din tinerii americani cu studii liceale se casatoresc. Majoritatea celor care o abandoneaza sunt indivizi ai clasei mijlocii, adica a clasei care e menita sa mentina stabilitatea sociala, economica si politica a oricarei societati. O abandoneaza pentru ca presiunile din afara sunt tot mai multe si intense, iar statul face eforturi minime pentru revitalizarea ei. Saracia, iresponsabilitatea tinerilor barbati, feminismul, sunt toate responsabile pentru subrezirea familiei. Datele statistice dovedesc asta. Daca in 1970 existau 75.6 de casatorii la 1.000 de femei tinere, in 2010 numarul acesta a scazut la doar 33. Indoctrinarea in feminism si notiunea ca familia distruge sau inrobeste femeia, in loc sa o faca fericita, si-au facut efectul. Nu e de mirare ca si numarul copiilor nascuti tinerelor necasatorite a crescut la fel de alarmant. In anii 1980 doar 13% din copiii nascuti tinerelor fara studii gimnaziale s-au nascut tinerelor necasatorite. In 2010 procentul acesta a escalat la 44%, un trend ingrijorator. In tandem cu aceste deteriorari sociale, cheltuielile publice pentru proptirea acestor familii au crescut. Iar cind acesti copii ajung in scoala, nu invata, ori invata prost, nu termina scoala, devin delincventi, lipsiti de moralitate ori moravuri. Tatii lipsesc din casa si copiii devin adulti iresponsabili care nu-si pot intemeia familii. Cum va arata America in doar o generatie de oameni luind in considerare acest trend? Romaniei si autoritatilor romane le spunem: e bine sa invatam din esecurile altora in loc de a invata pe propria piele.
