Etichetă: familie
In general, cititul este printre ultimele „distractii” la care apeleaza copiii atunci cand sunt in vacanta, deoarece cei mai multi asociaza cartile cu scoala si temele! Lectura poate deveni o activitate distractiva in vacanta de vara, daca reusesti sa ii insufli micutului tau pasiunea pentru carti si sa ii arati ca cititul poate fi mai mult decat o simpla activitate educativa! Iata cateva trucuri prin care sa aduci lectura in topul activitatilor preferate de vacanta ale prichindelului tau!
1.Alege carti care-i trezesc interesul!
Majoritatea copiilor asociaza cititul si cartile cu scoala, unde acestea sunt instrumentul de lucru pentru fiecare materie.
Este important sa ii demonstrezi copilului tau ca dincolo de cartile pentru scoala, exista o multime de povesti fascinante care sunt pregatite sa fie descoperite de el. Povesteste-i si prezinta-i fascinantul univers al cartilor de povesti, dar si lucrurile interesante pe care le poate descoperi in lumea magica a eroilor preferati.
Citeste mai mult pe: http://parinti.acasa.ro/copii-85/5-trucuri-pentru-a-incuraja-copilul-sa-citeasca-in-vacanta-de-vara-169146.html#ixzz2ciha6fGs
Alegerea subiectului de astazi a fost determinata de publicarea la inceputul lunii in Time Magazine a unui articol de fond intitulat “The Childfree Life: When having it all means not having children”. (“Viata fara copii: cind a avea totul inseamna a nu avea copii”) Articolul a facut valuri in publicatiile de limba engleza si il aflati aici: http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,2148636,00.html] Titlul e sugestiv si discuta una din dimensiunile noii ideologii de familie – familiile fara copii.
Viata e frumoasa la 40 de ani pentru cei care nu au copii, incearca sa convinga articolul. La 40 de ani barbatul si femeia inca sunt sanatosi, in plina ascensiune profesionala, plini de vigoare si increzatori in sine. La 50 de ani viata le suride chiar si mai mult. Sunt impliniti profesional, au atins apogeul venitului, sunt fara datorii, sunt si mai confidenti. Se gandesc sa se pensioneze mai devreme, sa ia vacante exotice in tinuturi indepartate, sa-si cumpere un iaht, masini de sport, sa petreaca mai mult timp impreuna ca si cuplu. Daca ar fi avut copii pe parcursul vietii nu ar fi ajuns aici, spune articolul din Time. Caci pentru a creste un copil pina la varsta de 18 ani in America inseamna investitii de 234.000 de dolari, pe linga celelalte investitii: timp, rabdare, sacrificii personale. Ori cu acesti 234.000 de dolari ai putea sa-ti implinesti viata si mai bine. La doi copii asta ar insemna un efort financiar dublu, duble investitii de timp, rabdare si nervi. Se merita? Categoric nu, concluzioneaza domnisoara Lauren Sandler, autoarea articolului.
O ideologie anti-viata, antifamilie, anti-copii
Toate ideile acestea stranii pornesc de la notiunea eronata ca ne ingramadim prea multe fiinte umane pe aceasta planeta finita in resurse si potential. Ea denota zgarcenia generatiei contemporane care dispretuieste trecutul, se gandeste doar la ziua de azi, si nu priveste spre viitor. Generatia care gandeste asa isi are ideologii ei. Unul dintre ei, astazi batran, a facut valva in anii 60 cu o carte care a facut inconjurul lumii in scut timp – Population Bomb (“Bomba populatiei”). Autorul e Paul R. Ehrlich, actualmente profesor de biologie in Departamentul de Biologie la Stanford University in California. Cartea lui a pus frica in oamenii politici din ziua lui facindu-i sa creada ca societatea globala se afla la marginea unei prapastii din cauza exploziei demografice de dupa al Doilea Razboi Mondial. Ehrlich i-a motivat sa adopte politicile anti-umane si anti-natalitate din anii 70 ale caror efecte se simt si azi.
In ianuarie anul acesta Paul Erhlich si sotia lui Anne H. Ehrlich au publicat un studiu controversat, intitulat Can a collapse of global civilization be avoided? (“Poate fi evitat un colaps al civilizatiei globale”?), in Proceedings of the Royal Society din Marea Britanie. Concluzia celor doi este ca suprapopularea planetei este factorul principal care amenita un colaps al civilizatiei la nivel global. Spun sotii Ehrlich: “Environmental problems have contributed to numerous collapses of civilization in the past. Now, for the first time, a global collapse appears likely. Overpopulation, overconsumption by the rich and poor choices of technologies are major drivers; dramatic cultural change provides the main hope of averting calamity.” (“Problemele de mediu au contribuit la colapsul numeroaselor civilizatii in trecut. Astazi, pentru prima data, un colaps global apare posibil. Suprapopularea, consumul excesiv al celor bogati si adoptarea de tehnologii nepotrivite sunt factorii principali. O schimbare culturala dramatica e speranta principala pentru evitarea calamitatii”.) [Textul integral al studiului poate fi citit aici: http://rspb.royalsocietypublishing.org/content/280/1754/20122845.full.pdf]
Ehrlich ne spune ca toate civilizatiile trecute care s-au prabusit au fost limitate geografic. In contrast, zice el, pentru prima data in istorie se poate vorbi despre posibilitatea ca intreaga societate globala sa se prabusasca. Factorii principali sunt suprapopularea planetei si consumul excesiv al resurselor ei. Pentru a tine in viata pe cele 7 miliarde de fiinte umane care ocupa planeta la ora actuala, zice Ehrlich, e nevoie de inca o jumatate de planeta pe linga cea in care locuim. Cu fiecare fiinta care se naste, gradul de deteriorare al planetei creste. Ce-i de facut, atunci, intreaba el? Printre sugestiile oferite e si aceea a reducerii drastice a populatiei. Pentru asta e nevoie de o schimbare in gandirea oamenilor, zice Ehrlich: “widely based cultural change is required to reduce humanely both population size and overconsumption by the rich. … The industrial revolution set civilization on the road to collapse, spurring population growth, which contributed slightly more than overconsumption to environmental degradation. Now population combined with affluence growth may finish the job.” (“schimbari culturale radicale sunt necesare pentru a reduce uman nivelul populatiei si consumul excesiv al celor bogati … Revolutia industriala a plasat civilizatia pe o traiectorie a colapsului, generind cresterea populatiei, care a contribuit mai mult decit consumul excesiv la degradarea mediului. In prezent, populatia in combinatie cu afluenta probabil ca vor cauza colapsul”.)
O alta sugestie a profesorului Ehrlich este acordarea de “drepturi depline femeilor”, deoarece, spune el, in societatile unde femeilor li se acorda “drepturi depline” ele au copii mai putini, ori de loc, si asta ajuta la incetinirea natalitatii. In plus, accesul la avort si contraceptive, zice el, trebuie facilitat. In ani recenti profesorul Ehrlich a promovat avortul selectiv in favoarea baietilor, din acelasi motiv: cu cit sunt mai putine femei pe planeta, cu atita natalitatea va scadea.
Cultura Moderna – O Cultura Anti-Copii?
Cu putini ani in urma un proeminent medic italian a publicat un editorial in care descrie una din constatarile lui din consilierea cu cupluri: cuplurilor moderne le este teama sa faca copii. In generatia tinara, zice el, s-a inpamintenit ideea ca standardul de viata descreste cind se ivesc copiii in familie. Si rezultatele acestor doctrine se vad. In mai 2010 la o conferinta a episcopilor italieni s-au facut niste constantari ingrijoratoare: Italia se sinucide. Mai mult de jumatate din familiile italiene la vremea aceea nu aveau niciun copil. Jumatate din familiile cu copii au doar unul singur iar cealalta jumatate are 2 copii. Doar 5.1% din familiile italiene au 3 sau mai multi copii. http://www.zenit.org/article-29396?l=english
Ideologia anti-umana e intilnita mai pregnant la statul asistential (asa numitul “nanny state”) unde totul se reduce la bani, bani si bani: cat costa sa aduci fiinte umane pe lume, cat costa sa le intretii, cat costa sa le educi, cat costa se le platesti pensiile la batrinete? Costul e o obsesie pentru nanny state. Costurile scad daca se nasc mai putini copii si oamenii mor mai devreme. Marea Britanie e un exemplu tipic al acestei obsesii. Anul trecut Marea Britanie avea 120.000 de familii problema (“problem families”), prin care se intelege familii cu copii multi. Dintre aceste 120.000 de familii 20% aveau peste cinci copii. Statul britanic cheltuieste anual 9 miliarde de lire sterline pe familiile problema, acordindu-le beneficii, ingrijire medicala, ori pentru rectificarea problemelor de comportament al copiilor. O membra a cabinetului britanic a afirmat anul trecut ca femeilor cu multi copii ar trebui sa le fie rusine pentru ca au multi copii, adaugand ca de fapt copiii din familii mari au cauzat revolta tinerilor britanici din 2011. Femeile cu multi copii trebuie sa inceteze sa mai gesteze, zicea ea. [Articolul poate fi citit aici: http://www.telegraph.co.uk/news/politics/9416535/Problem-families-have-too-many-children.html]
Atitudinile anti-natalitate sunt deseori intilnite si la academicieni. In ani recenti un profesor auatralian a lansat idea unei taxe speciale (numita “ecological tax” adica “taxa de mediu”) pe familiile cu mai mult de doi copii.
AFR va recomanda: Celor pasionati de subiectul suprapopularii planetei le sugeram recenzia cartii recent publicate a lui Danny Dorling Population 10 Billion. Recenzia a fost publicata in publicatia britanica The Guardian pe 5 iulie. [http://www.theguardian.com/books/2013/jul/05/ten-billion-stephen-emmott-review/print]
SEMNATI PETITIA S.O.S. FAMILIA!
Am primit la redactie anuntul si rugamintea urmatoare. Va rugam pe toti sa semnati petitia SOS Familia!
Doamne ajuta! Ca reactie la intentia PRO TV de a lansa un nou format de emisiune: „Patru nunti si o provocare”, in care la trei cupluri normale, este adaugat si un cuplu de homosexuali, care vor sa-si institutionalizeze relatia si datorita faptului ca PRO TV vrea sa ne induca ideea ca doi homosexuali pot forma o „familie”, dna. Dana Captilin a lansat o petitie on-line prin care se opune acestui proces de distrugere a familiei. Va invit sa semnati aceasta petitie la adresa: http://www.petitieonline.com/sos_familia si sa transmiteti acest link si catre alti crestini care vor sa se alature acestui demers.
Astazi discutam despre deconstructionism, un subiect mai dificil, dar necesar, relevant si important. Unul mai greu de explicat si care cere rabdare sa fie inteles. Este insa un subiect care ne deschide ochii sa intelegem ce sa intimpla cu valorile noastre traditionale. Cine intelege “deconstructionismul” intelege totul, de la A la Z, adica de la avort si ateism pina la capatul listei tuturor celelorlalte fenomene antiumane care se manifesta astazi. Ca societatea umana e intr-o motiune sociala constanta e cunoscut de toti. In ultimele citeva decenii, insa, mutatiile sociale la care suntem martori, cit si cele din gandirea omului, par sa fie tot mai radicale, rapide si rupte de traditia si experienta multimilenara a societatii umane. Ne intrebam: de unde apar aceste transformari ori tendinte? Cine le initiaza? Cum de se manifesta atit de rapid si agresiv? Cum de sunt acceptate, se pare, de mai toata lumea? Avem control asupra lor, ori a manifestarilor lor? Ba ne mai si intrebam: sunt eu oare singura persoana din lume care crede diferit, ori vede aceste mutatii sociale ca fiind stranii, nenaturale ori chiar cu totul bizare?
Intrebarile acesta sunt normale. Este greu de recomandat un singur manual, eseu, ori carte care sa descrie fenomenala transformare spre rau in gandirea omului si a societatii care se petrece sub ochii nostri. Schimbarile sociale constante la care suntem martori sunt fara precedent in istoria omenirii. Luati ca exemplu de incept casatoriile unisex, o practica inexistenta pina acuma in istoria omenirii, o idee care nu e mai veche de 20 de ani si e mai recenta decit telefoanele celulare. In 20 de ani, insa, ele s-au extins in toata lumea cu viteza gandului. Ele reprezinta, probabil, cea mai radicala mutatie sociala din istoria omenirii, iar rapiditatea cu care gandirea occidentala a acceptat-o si justificat-o nu doar uimeste, dar mai ales ingrijoreaza.
Cum se explica, atunci, acest fenomen si multe altele despre care intentionam sa scriem in saptaminile si lunile urmatoare? E greu sa pui toate aceste transformari recente sub un singur titlu ori intr-o singura rubrica. Dar, din materialele care ne parvin si le studiem intelegem ca radicalismul inceputului Mileniului III este o manifestare a gandirii deconstructioniste lansate cu citeva secole in urma. In literatura anglo-saxona aceasta gandire e numita “deconstructionism”, adica antonimul cuvintului “a construi”. In romaneste aceast titlu ar putea fi tradus, direct, ca “deconstructionism” ori “deconstructionalism.” O notiune care denota o demolare, o dezasamblare, o demontare, o descompunere a societatii umane care s-a perpetuat de-a lungul generatiilor vreme de mii de ani. Asta pe de o parte. Iar pe de alta parte inlocuirea societatii traditionale si naturale cu o societate umana total diferita, plasata pe principii si fundamente noi. Societatea traditionala, multimilenara a fost fondata pe legile naturii, pe principiile si valorile religioase, a intelegerii si acceptarii notiunii ca institutiile sociale care inca definesc civilizatia umana sunt de inspiratie religioasa, divina, si se conforma naturii.
Gandirea naturala, insa, a inceput sa se schimbe de citeva sute de ani incoace, gasindu-si exponenta de inceput in Revolutia franceza. Dar gandirea care a generat Revolutia franceza a aparut cu multi ani inainte, revolutia franceza fiind prima oportunitate a sustinatorilor ei pentru aplicarea gandirii decostructioniste la o scara nationala. Gandirea deconstructionista inseamna exact ceea ce denota – o gandire care demoleaza, darama si elimina institutiile si gandirea sociala pe care societatea traditionala a fost fundamentata vreme de mii de ani. Revolutia franceaza a darimat institutiile Vechiului Regim si le-a inlocuit cu altele. Asa au facut toate marile revolutii de atunci incoace. Au avut pretentia nu doar de a inlocui vechiul regim, ci si de a-i distruge institutiile si de a instaura institutii noi modelate dupa o gandire noua. Bosevicii au facut la fel. Iar ultima revolutie, in care traim si noi, adica cea seculara, atit de bine si elocvent explicata in A Secular Age (“O Epoca seculara”) a profesorului britanic Charles Taylor se conformeaza acestui principiu istoric. Secularismul, cu toate subseturile lui, demoleaza societatea traditionala si o inlocuieste cu ceva nou. [Nota AFR: aici va recomandam o scurta recenzie a cartii: http://muse.jhu.edu/journals/par/summary/v042/42.3.wallulis.html] Despre acest “ceva nou” vom scrie in saptaminile si lunile urmatoare. Aspectele si fronturile de atac ale revolutiei seculariste sunt multe, ultima si, se pare, cea mai formidabila dintre ele si cu care ne confruntam la ora actuala fiind revolutia sexuala.
Un exemplu – al treilea sex
Ne propunem, deci, in saptaminile si lunile care urmeaza sa discutam mai multe aspecte ale gandirii deconstructionaliste, de demolare sociala. Ea se reliefeaza nu doar in gindirea omului, ci si in legislatie, structurile sociale si de convietuire care ies la iveala, limitarea gandirii traditionale, si extinderea gandirii deconstructioniste in detrimentul celei traditionale. Aulele universitare, paginile revistelor si a publicatiilor de specialitate, sociologia, psihologia, filozofia – toate sunt permeate de gandirea deconstructionista. Iar la nivel politic gandirea aceasta e imbratisata de partidele si ideologiile de stanga. Nici un aspect al existentei sociale nu scapa acestei gandiri. Incredibil cum ni s-ar parea, chiar si cel mai evident aspect al existentei sociale – antropologia umana e si ea in curs de demolare. Daca intreaga experienta umana, multimilenara, reliefata in antropologia umana si dovedita in descoperirile arheologice din intreaga lume vreme de mii de ani denota existenta a doar doua sexe, masculin si feminin, gandirea deconstructionista elimina aceasta realitate evidenta si imuabila spunindu-ne astazi ca de fapt exista mai mult de 2 sexe.
In urma cu citiva ani Australia a devenit primul stat din lume care sa emita noi certificate de nastere unor persoane care refuza sa se defineasca ori sa se incadreze in cele doua sexe, barbatesc ori femeiesc. Ei se definesc ca apartinind unui al treilea sex, numit, deocamdata, sexul “inter-sex”. Si tot cu citiva ani in urma micutul, traditionalul si budistul Nepal a facut la fel. Ca urmare a unei decizii judecatoresti a Tribunalului Suprem din Nepal din 2007, recent autoritatile nepaleze au fost constranse sa emita pasapoarte si documente de identitate pentru persoane care afirma ca nu apartin la unul dintre cele doua sexe, ci unui al treilea sex. E greu de inteles cum asa ceva ar putea exista, dar asta este o manifestare a gandirii deconstructioniste in domeniul sexualitatii. In una din editiile de marti AFR din anul acesta am informat ca anul acesta are loc in Nepal un recensamint al populatiei. Pentru prima data in istoria omenirii in fisa de recensamint care identifica sexul cetatenilor exista trei cutiute in loc de doua: masculin, feminin si “altul”, adica al treilea gen. [Puteti citi articolul aici: Nepal census recognizes third gender for the first time | UNDP]
Exemplul acesta e unul graitor privind deconstructionismul. Biblia spune ca Dumnezeu a facut fiinta omeneasca parte femeiasca si parte barbateasca, dar gandirea deconstructionista ne spune ca exista si alte variante or “mutatii”. [Facerea 1: 27 “Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie”.] Aceste doctrine incep sa fie predate si in scoli ca parte din curicula noii ideologii sexuale. In Franta a inceput sa fie predata obligatoriu si oficial in licee acum citiva ani sub regimul de dreapta a lui Sarkozy.
Ganditorii deconstructionismului
Freud este unul din ganditorii care au demolat gandirea traditionala privind sexualitatea, Darwin gandirea traditionala privind originea fiintei umane, Michel Foucault gandirea traditionala privind rolul culturii, iar altii structurile sociale naturale si traditionale. Iar discipolii acestor ganditori, de la generatie la generatie mai radicali si agresivi decit fondatorii, imping hotarele demolarii sociale spre orizonturi noi. Desirarea sociala si institutionala la care suntem martori e o consecinta a gandirii lor. Vrem nu vrem, privind sexualitatea, astazi societatea vorbeste o limba noua, aceea a lui Freud si a discipolilor lui. Cultura anterioara noua, zic deconstructionistii, a fost un instrument de constrangere si conformitate. E vremea, insista ei, de o gandire noua, total eliberata de gandirea trecuta care ne-a tinut pe noi si generatiile de dinaintea noastra in obscuritate.
Deconstructionistii adopta un lexicon nou, fiecare, de fapt, fiind un lexicograf, iar noua limba pe care ei o izvodesc intra in dictionarele “oficiale” si e institutionalizata, afectind gandirea generatiilor viitoare. In unele dictionare noi definitia “familiei” si a “casatoriei” a fost revizuita sa includa trendul casatoriilor homosexuale ale ultimei decade. Pentru un traditionalist exista culori diverse, inclusiv alb si negru, dar pentru un deconstructionalist, nu exista culori distincte, iar societatea nu poate fi vazuta in alb si negru. Deconstructionalismul e inamicul numarul unu a naturii umane. Natura nu e importanta in organizarea sociala, spun ei. Societatea umana, cladita pe realitata binara a sexelor umane, trebuie demolata si redefinita pe fundamentele unei societatii unisex, una care nu diferentiaza intre sexe. De aici notiunea ca familia si casatoria traditionala trebuie demolate, de-construite, iar asociatiile intre fiintele umane trebuie restabilite pe baze care nu diferentiaza intre sexe.
AFR va Recomanda: Asupra subiectului de astazi, cit se poate de serios, si asupra caruia vom reveni in editiile viitoare, va sugeram un articol explicativ publicat recent in Orthodoxy Today: http://www.orthodoxytoday.org/articles/LockeDeconstruction.php#
Arta Căsniciei
Cateva materiale folositoare pentru familisti si cei ce vor sa ajute familistii
„Arta Căsniciei” este o experiență video destinată familiilor creştine şi nu numai. „Arta Căsniciei” constă în șase sesiuni video care combină povești dramatice, mărturii reale, interviuri cu experți, scenete umoristice și alte metode de învățare care să ajute pe oricine, într-un mod practic și revigorant, să aplice planul lui Dumnezeu pentru căsnicie. Toţi participanţii primesc un material cu proiecte care să-i ajute să aplice principiile învățate în fiecare sesiune.
Arta Căsniciei – Sesiunea 1 – intro
Lansarea oficială a proiectului Arta Căsniciei – octombrie 2013.
Arta Căsniciei – Sesiunea 3 – Dragostea Dansează
articol preluat de pe
Un nou studiu relevă faptul că cei care se roagă pentru alții, fie prieteni, soți, membri a familiei, ajung la un comportament mai tolerant și la mai multă cooperare cu acele persoane. Schimbarea are loc atât la cei care se roagă, cât și la cei pentru care se roagă. Studiul a fost realizat de Dr. Frank d. Fincham, un cercetător de la Universitatea de Stat din Florida, si director al Centrului de studii de familie de la aceeași instituție.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că oamenii care făceau rugăciuni au avut un comportament mai pozitiv față de partenerii lor decât cei care nu s-au rugat pentru partenerul lor. Acest studiu este primul care utilizează indicatori obiectivi, care arată că rugăciunea a schimbat într-adevăr comportamentul și că acest comportament a fost evident la celălalt partener.
Rezultate studiului sunt următoarele:
• Participanții care s-au rugat mai des pentru partenerul lor s-au dovedit a fi mai puțin agresivi în timpul unui conflict.
• La cuplurile în care fiecare s-a rugat pentru celălalt partener s-a observat un comportament mai tolerant în comparație cu cuplurile participante care au stat separat un timp pentru a se “gândi la lucruri pozitive” în relația lor.
• Cuplurile participante care s-au rugat împreună după anumite acțiuni ofensive au fost mai cooperative cu partenerii lor decât participanții care au spus că doar se “gândesc la Dumnezeu.”
• Participanții care s-au rugat pentru partenerul lor în aceeași zi în care a avut loc un conflict, au arătat un nivel mai ridicat de cooperare și iertare decât în zilele în care a existat un conflict și nu s-au rugat.
“Aceste rezultate evidențiază beneficiul potențial al rugăciunii”, au scris cercetătorii.
Intr-o vreme in care valorile crestine sunt puternic asediate de lumea seculara, cand insasi institutia familiei, asa cum a fost ea stabilita de Dumnezeu, a ajuns sa fie pusa sub semnul intrebarii, cand cuvintele te iubesc sunt inlocuite cu te doresc si cand dragostea se conjuga predominat cu verbul a face in loc de a fi, organizatia BIG Impact, cu sprijinul partenerilor sai de la Josiah Venture au organizat acest eveniment in mai 2011, cu scopul de a ajuta pe cei care vor sa lupte contra curentului si sunt determinati sa-si edifice continuu vietile de familie pe temelia dragostei si adevarului sa inteleaga provocarile cu care sunt confruntati si sa se familiarizeze cu limbajul dragostei.
Conferinta Limbajele iubirii a fost focalizata pe doua directii menite a echilibra familia crestina: administrarea relatiei din cuplu si administrarea finantelor.
Dupa expunerea celor cinci limbaje ale iubirii, Gary Chapman a deschis subiecte arzatoare precum folosirea corecta a maniei, solutionarea conflictelor si implinirea actului sexual al casatoriei.
mai multe resurse crestine gasiti pe site-ul http://alfaomega.tv/


