Categorii
De meditat ... Istorica Mapamond Uncategorized

ISLAMUL VIOLENT – AFR

 

In lume traiesc aproximativ 1,6 miliarde de musulmani, dintre care 3% sunt jihadisti, adica fanatici care cauta sa impuna, prin violenta, religia, cultura si legile musulmane in tarile in care traiesc, fie ele musulmane ori nu. 3% inseamna 48 de milioane de fanatici, in marea lor majoritate tineri fara capatii, zeloti, lipsiti de scrupule. Indoctrinati in religia lui Mohamed, pentru ei viata e o pista de lansare in lumea de dincolo, o lume care, zic ei, ii va rasplati pentru faptele lor violente indreptate impotriva semenilor lor aici pe pamint. Numarul jihadistilor va fi in crestere, se pare, deoarece demografii speculeaza ca in anul 2070 islamul va fi cea mai numeroasa religie a lumii, reprezentind 38% din populatia planetei, iar crestinii 37%.
Evenimentele din 13 noiembrie de la Paris apartin unei liste extrem de lungi, atit din punct de vedere istoric cit si numeric, de atrocitati comise de fanaticii musulmani vreme de secole. Ziua de Vineri 13 noiembrie a socat din nou constiinta umanitatii. Pentru a nu stim citea oara. Cu citeva ore inainte de masacrul celor aproape 130 de parizieni, aceasi teroristi indoctrinati in invataturile lui Mohamed au ucis 43 de fiinte inocente in Beirut, probabil toate musulmane. Incidentele teroriste islamiste sunt tot mai frecvente si mai socante. Franta a inceput 2015 cu atacul islamist terorist asupra lui Charles Hebdo, si pare sa-l incheie cu unul si mai violent. Care sunt explicatiile acestui islam violent, plin de ura la adresa semenilor care nu le impartasesc religia?
 
Ayaan Hirsi Ali
 
Ayaan Hirsi Ali este o scriitoare care locuieste in Statele Unite. Nascuta in Somalia si crescuta in cultura musulmana, Ali a devenit o fanatica islamista, pina cind s-a stabilit in Statele Unite unde s-a educat si a vazut cum arata o societate religioasa care coexista in pace cu cea seculara. In ani recenti a publicat Heretic: Why Islam Needs a Reformation Now(„Eretic: de ce islamul are nevoie de o reformare urgenta”) in care ataca cu virulenta religia pe care a abandonat-o. [Detalii:http://www.salon.com/2015/06/07/no_one_exposes_western_liberals_faulty_thinking_on_islam_better_than_self_professed_%E2%80%9Cheretic%E2%80%9D_ayaan_hirsi_ali/ ] Ali incearca sa atentioneze Occidentul asupra pericolelor islamiste. Opinia ei este ca „islamul nu este o religie a pacii„. Este o religie violenta care se hraneste din violenta, zice ea. Amenintata in permanenta de islamisti cu moarte, Ali continua sa faca turnee in Europa si prin universitatile americane propovaduind adevarurile despre violenta religiei mahomedane. Islamul, zice ea, are nevoie de o reforma, o reformare a mintii, de acceptare a diversitatii in gandire si diversitatea de idei. Pina a ajunge acolo, insa, mai e multa vreme, si mai e mult de lucru, fie ca e vorba de tarile musulmane traditionale, fie de musulmanii care traiesc in Occident. Datele statistice, studiile si sondajele de opinie vorbesc de la sine.
 
Date statistice si sondaje de opinie
In 2015 a fost publicat un studiu foarte detaliat in Marea Britanie privind valorile si gandirea musulmanilor care traiesc in Occident. [Detalii: http://islamsurveyed.blogspot.com/2015/06/survey-of-surveys-concerning-islam.html] 27% din musulmanii britanici simpatizeaza cu ucigasii lui Charles Hebdo, 11% dintre ei agreeaza cu atacurile impotriva revistelor care publica imagini ale lui Mohamed, si 20% simpatizeaza cu musulmanii britanici care parasesc Marea Britanie se se inroleze in Califatul Islamic. Si mai ingrijorator, 29% dintre ei prefera sa traisca sub legea Saria decit legile britanice, 17% dintre ei cred ca e potrivit ca familiile ale caror copii se convertesc la crestinism sa fie exclusi din familie, si, socant, 31% socotesc ca e potrivit ca musulmanii care se convertesc la crestinism sa fie pedepsiti cu moartea. 20% dintre ei cred ca valorile britanice sunt incompatibile cu islamul.
In Germania, 22% dintre musulmani sunt impotriva integrarii in cultura germana, iar in Franta peste jumatate dintre musulmani cer ca musulmanii sa se casatoreasca doar cu persoane din religia lor. Tot in Germania, 65% dintre imigrantii musulmanii turci si marocani cred ca regulile religiei lor sunt mai importante decit legile sculare ale Germaniei. In plus, conform unui sondaj de opinie facut de Ministerul Afacerilor Interne German din martie 2012, 22% dintre musulmanii Germaniei se pronuntau impotriva integrarii in societatea germana.
In Canada, 47% dintre musulmani solicita aplicarea legilor musulmane in tribunalele canadiene cind disputele sunt exclusiv intre musulmani. In Australia, majoritatea musulmanilor se identifica cu religia lor mai mult decit se identifica ca fiind australieni.
Majoritatea musulmanilor deasemenea par a nu trai in realitate: 64% dintre ei neaga ca musulmanii au lansat atacurile din septembrie 11, 2001 din Statele Unite. In afara Occidentului, intre 10 si 30% dintre musulmani sunt de acord cu atacurile teroriste impotriva dusmanilor religiei lor. La fel, in afara Occidentului, 58% dintre musulmani agreeaza cu biciuirea ori amputarea miinilor hotilor, 60% cu uciderea cu pietre pentru adulter, si 53% sunt de acord cu pedeapsa cu moartea pentru apostazie. 43% dintre musulmani agreeaza cu segregarea sexelor la locul de munca, un procent care urca vertiginos in Pakistan unde procentul celor care gandesc asa este de 80%.
 
Islamismul si secularismul – e coexistenta posibila?
Avind in vedere divergentele serioase intre islamism si secularism, o perspectiva tot mai persistenta in publicatiile de specialitate este daca islamul si secularismul pot coexista. Mai devreme anul acesta John Owen a publicat o carte interesanta, intitulata From Calvin to the Caliphate – What Europe’s Wars of Religion Tell Us About the Modern Middle East, in care incearca sa explice convulsiile islamului inceputului Mileniului III. [O recenzie a cartii, publicata inForeign Affairs, poate fi citita aici: https://www.foreignaffairs.com/articles/western-europe/2015-04-20/calvin-caliphate] Owen face o paralela interesanta intre conflictele islamice care domina scena politica a Orientului Mijlociu de azi si razboaiele intre protestanti si catolici in Europa Veacului XVII. Reforma Secolului XVI a dat nastere razboaielor religioase intre principatele si tarile catolice si protestante. Epoca aceasta tulbure din istoria Europei s-a incheiat in 1648 cu Pacea de la Westfalia. Owen explica, de fapt, ca vedem ceva similar in Orientul Mijlociu azi unde sectele si gruparile islamice se razboiesc. Dar, adauga, el, spre deosebire de razboaiele religioase din Europa, cele intre musulmani nu par a fi pe terminate. Dimpotriva. Pe linga asta, musulmanii se razboiesc de multe secole. Pacea intre musulmani, adauga el, a fost garantata doar in sinul marilor imperii care au tinut sub autoritatea lor diversele secte musulmane, cum ar fi Imperiul Otoman, cel Britanic, ori Rusia Tarista. Ce face islamul contemporan si mai diferit, insa, este conflictul intre islam si secularism.
In 2009 Ali A. Allawi a publicat The Crisis of Islamic Civilization („Criza civilizatiei musulmane”). [Recenzie:ttp://www.atimes.com/atimes/Middle_East/KE05Ak02.html] Fost minstru in guvernele iraquiene post Saddam Hussein, Allawi e profesor de stiinte politice in Statele Unite. Teza fundamentala a cartii lui este ca islamul e incompatibil cu secularismul, mai ales cu secularismul occidental. Dupa retragerea otomanilor, britanicilor si francezilor din coloniile lor din Orientul Mijlociu, populatia bastinasa a fost lasata in voia ei sa-si afle si sa-si construiasca propria forma de guvernamint. Au incercat si secularismul occidental, dar a fost respins peste tot. Unica expectie pare a fi Iordania. Dupa citeva decenii de secularism, iranienii au optat, in 1979, pentru un stat islamist. La fel Egiptul care in anii 50 a avut un guvern secular. In opinia lui Allawi, „primavara” araba a ultimilor ani nu e un preludiu spre secularizare, modernizare ori democratie, ci un capitol in declinul civilizatiei islamice in intreaga lume. Frustratii acestui declin sunt jihadistii care isi exprima frustrarile indreptindu-si furia spre sursele secularismului – Occidentul si manifestarile occidentale seculariste in tarile lor. Islamul va putea supravietui ca civilizatie, zice Allawi, doar daca sfera politica si privata a musulmanilor este contopita intr-una singura, definita si dominata pina in cele mai mici detalii de religia muslmana. Modernismul este o etapa in evolutia societatii care, zice el, va inghiti islamul. Modernismul global, valorile lui, atit sociale, morale, economice, cit si politice, nu sunt definite de islam ci de forte seculare care sunt in conflict cu el. Spre deosebire de crestinism, adauga Allawi, islamul respinge co-existenta ori separarea religiei de stat. Cele doua se cer a fi una. Religia musulmana cere sa fie recunoscuta ca fiind suprema si indreptarul vietii tuturor. In islam compromisul intre culturi, religii, ori civilizatii este imposibil si neingaduit.
In final, adauga Allawi, islamul nu poate for reformat. Aici, occidentul a facut o mare gafa. Tarile occidentale au gandit ca instituirea de structuri democratice in Iraq, de exemplu, dupa asasinarea lui Saddam Hussein, ar fi putut catapulta Iraqul si alta tari musulmane in modernism. S-au inselat. In gandirea musulmana individul nu exista. Daca structurile occidentale sunt fondate pentru a proteja individul si demnitatea lui, in islam notiunea de individ ori drepturi individuale nu exista. In islam politica e teologie si teologia e politica. Nu exista separare intre cele dou sfere. Notiunea individului ca posesor al unei vointe libere, a liberului arbitru, existenta in crestinism, nu exista in islam. In acest sens, islamul este totalitar. Statul este incarnarea vointei lui Allah peste individ si colectivitate. Cum se va incheia conflictul dintre islam si secularism? E greu de prezis, dar Allawi inclina sa creada ca, spre deosebire de crestinism, in islam, secularismul are o provocare cu mult mai mare, poate chiar insurmontabila.
 
Suicidul Occidentului
Cu toate ca slovele deja sunt scrise pe peretii lui, Occidentul refuza sa ia in serios provocarea islamista. Continua sa ignore ca islamul este o religie a violentei. Se insala crezind, naiv adaugam noi, in multiculturalism. Islamistii nu cred in integrare nici in multiculturalism. Loialitatea lor nu este de partea statului laic francez, nu ii impresioneaza laicismul iluministilor francezi, si nu sunt in primul rind cetateni ai tarilor in care locuiesc. Loialitatea lor este fata de califatul lor nevazut al mintii, ideea care ii face sa traga nadajde si ii uneste. Tanjesc sa aibe mini-califatele lor in metropolele europene in care sunt multi, in care sa traiasca dupa legile lor musulmane. Corectitudinea politica ii impiedica pe occidentali sa ridice baricade de protectie impotriva islamismului. Oricit de atroce ar fi incidentele islamiste, occidentalii par a nu lua aminte si continua sa primeasca cu bratele deschise pe inchinatorii lui Mohamed fara discernamint si fara a considera consecintele. Ne spun ca „majoritatea” musulmanilor sunt moderati si toleranti. Nu tocmai, dupa datele statistice date mai sus. Moderati multi dintre ei ori fi, dar daca 3% dintre ei sunt teroristi, terorismul islamist va ramane o problema majora pentru occidentali. Americanii, de exemplu, au luat cunostinta luni, cu oroare, in urma datelor statistice facute public de Departamentul de Stat, ca din 2011 cind a izbucnit razboiul civil in Siria, in tara lor au fost primiti 2.184 de refugiati sirieni dintre care doar 53 de crestini. Conform recensamintelor demografice siriene, 10% din populatia Siriei sunt crestini. Nici un grup religios ori social din Siria nu e mai persecutat si cu un merit mai mare de a fi acceptati in Occident ca refugiati decit crestinii sirieni. Politica americana si, mai ales, cea europeana,  nu poate fi numita nimic altceva decid suicid. Iar Romania, ale carei clase politice pregateste constructia celei mai mari moschei din Europa la Bucuresti, nu poate fi numita decit la fel de obtuza si in intregime lipsita de viziune.
Categorii
De meditat ... Leadership Mapamond

Discursul lui Geert Wilders despre Islamizarea Europei

Discurs rostit de către Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, în faţa adunării unor factori politici internaţionali, la hotelul „Four Seasons” din New York
Dragi prieteni,
Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.
Vin în America cu o misiune.
Nu este totul bine în lumea veche.
Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist.
S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei.
Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.
Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.
Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.
Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare.
Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne.
Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de                                  destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume.
Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.
Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă.
Şi dacă este, ajunge s-o regrete.
Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie.
Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor.
Ai moschei la multe colţuri de stradă.
Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi.
Cu greu veţi găsi vreo activitate economică.
Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi.
Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei.
Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.
Există acum mii de moschei în toată Europa.
Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine.
Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune.
Semnalul este evident: Noi dominăm!
Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia.
În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană.
Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane.
Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani.
Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai „halal food” (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).
În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani.
Femeile nemusulmane aud regulat strigându-li-se „curvă, curvă”.
Antenele de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană.
În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi „ofensivi” musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin.
Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauaza sensibilităţii musulmane.
În Anglia, tribunalele „Sharia” fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează şi din moschei – n.t.)        
Multe cartiere ale orașelor din Franţa sunt astăzi zone de „necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal.
În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul.
Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel .
Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.
Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa.
Într-un calcul recent al Universităţii San Diego , s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani.  
Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.
Acestea, desigur, sunt numai cifre.
Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare.
Însă sunt infime semnele în sensul ăsta.
” Pew Research Center ” a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât loialitatea lor faţă de Franţa.

( Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume – n.t.)
O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe.
Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un „califat” mondial.
Musulmanii cer să „li se arate respect”, iar noi le arătăm acest respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat.
Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte „sharia” dacă există o majoritate musulmană.
Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia.
Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă.
Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale.
Eu îi numesc pe aceşti criminali „colonişti”.
Pentru că asta sunt.
Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam – ul lor.
Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial – n. t.)
Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară .
Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.
Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed.
Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată.
Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă.
Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp.
Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorît duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război.
Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah.
Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău!
Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie.
Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare…
Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică.
Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane.
Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii.
Islamul înseamnă „resemnare” sau supunere.
Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină „sharia”, in dorința de a deveni o religie totalitară.
Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul „cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat „Mein Kampf” cu Coranul.
Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor.
Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori.
Eu susţin Israelul.
Întâi, pentru că este patria evreească după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitz-ul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare.
Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, împiedicând avansarea teritorială a Islamului.
Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul.
Israelul este pur şi simplu în cale.
Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece. 
În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace.
Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol.
Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina.
O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America , deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice.
Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.
Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou.
Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea cu viaţa lor.
Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim.
Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei.
Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă.
Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani – nota mea).
Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată.
Noi nu ne putem risipi libertăţile.
Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.
Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.

Vă mulţumesc, 
Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez