Categorii
Arta Despre bucate

Peisaje facute din mancare – un proiect marca Carl Warner

Carl Warner Art (1)
Carl Warner Art (1) (Photo credit: Billboard Art Project)
Carl Warner Art (3)
Carl Warner Art (3) (Photo credit: Billboard Art Project)

Cine ar fi crezut ca poti obtine asemenea peisaje impresionante din cateva legume, o paine si cateva verdeturi proaspete? Dar nu alimentele reprezinta ingredientul-minune al superbelor tablouri. Secretul consta de fapt in talentul lui Carl Warner.

Carl Warner a lucrat in industria publicitatii timp de 25 de ani, specializandu-se in fotografierea peisajelor si a naturii moarte. Artistul a colaborat de-a lungul timpului cu agentii de renume din toata lumea. In ultimii 10 ani, Warner a lucrat intens si la portofoliul intitulat “Foodscapes” (Peisaje din mancare) in care a strans o multime de lucrari, care mai de care mai impresionante. Fotograful a folosit legume, fructe, peste, verdeturi, branzeturi, ba chiar si mezeluri pentru a crea aceste imagini de poveste. Fotografiile sunt realizate in studioul sau din Londra.

 - imagine mare

Carl Warner Art (2)
Carl Warner Art (2) (Photo credit: Billboard Art Project)
Categorii
Despre bucate

Zacusca – in 11 variante delicioase

Zacusca este o mancare de legume foarte populara in tara noastra, insa si in alte tari invecinate sau din Balcani. Principalele ingrediente sunt vinetele coapte, gogosarii (sau ardei rosii) copti si ceapa.

Exista si variante in care se adauga rosii, ciuperci, morcovi etc. Sunt numeroase variante de zacusca, in functie de ingredientele folosite. In plus, este un lucru stiut faptul ca fiecare gospodina are o reteta proprie, acest fel de mancare fiind suficient de versatil incat sa satisfaca toate gusturile.

Pregatirea zacuscai aproape ca face parte din traditiile romanesti. Gatita de obicei in cantitati mari, pentru a umple camara cu provizii pentru iarna, actiunea de a prepara zacusca era un adevarat prilej de adunare pentru membrii familiei. Zacusca se consuma in special intinsa pe paine iar condimentele cele mai folosite sunt piperul si dafinul.

Cuvantul zacusca este de origine slava (закуска, zakuska), la origine avand intelesul de „gustare” sau „aperitiv”. Radacina slava a cuvantului (кус, kus) inseamna gustos, delicios sau a musca.

Cateva dintre tipurile de zacusca, cu retete venite de la membrele Gustos.ro:

Insa mai sunt si alte retete mai mult sau mai putin “exotice” demne de luat in seama. Iata cateva dintre ele, cu tot cu retete:

1) Zacusca de ardei cu miere 

Ingrediente: 5 kg ardei rosu, 4 linguri miere, 1 litru de ulei, 1 cescuta cu otet, 1 lingura mustar, sare (dupa gust)

Mod de preparare: Se coc ardeii si se curata de pielita si de seminte, insa nu se spala, nu se scurg de zeama. Se taie fasii ardeii copti. Intr-o cratita se pune uleiul si se incinge, apoi se adauga ardeii, otetul, mierea si sarea. Se fierb toate ingredientele, amestecindu-se, 40 de minute. Se ia oala/cratita de pe foc, se adauga mustarul, incalzit in prealabil. Se pune in borcane cu capac etans si se acopera cu paturi, prosoape, pana ce se racesc.

2) Zacusca cu morcovi si mere

Ingrediente: 1 kg de mere, 1 kg de vinete, 1 kg de morcovi, 1 kg de ceapa, 1 kg de gogosari, 1 kg de ardei gras, 1 kg de telina, 1 l de ulei, 800 g pasta de rosii, zahar, miere, sare, piper (dupa gust).

Mod de preparare: Morcovii si telina se spala si se dau prin razatoare, apoi calesc in 250 ml de ulei. Ceapa se toaca si se caleste in 250 ml de ulei, impreuna cu merele (curatate de coaja, de samburi si taiate cubulete). Ardeii si gogosarii, dupa ce au fost spalati, curatati si tocati, se calesc intr-un alt vas (in 250 ml de ulei). Vinetele se coc, se toaca si se combina cu ulei, la fel ca la salata. Dupa ce s-au racit legumele calite sau coapte, se pun toate intr-un vas mare, se adauga pasta de rosii (800 g) amestecata cu un pahar de apa. Apoi se omogenizeaza zacusca si se adauga 2 linguri de miere, doua de zahar, sare si restul de ulei. Amestecul obtinut se pune in cratite la cuptor, pana ce se ridica grasimea la suprafata. Zacusca se pune fierbinte in borcane.

3) Zacusca cu fasole

Ingrediente: 1 kg de fasole uscata boabe, 5 kg de gogosari, 2 kg de ceapa, 2 kg de rosii, 500 ml ulei, piper, dafin, sare, 5 aspirine (optional)

Mod de preparare: Gogosarii si ceapa tocate marunt se calesc in ulei, apoi se adauga rosiile decojite si taiate ceapa taiata cubulete mici, acestea se fierb 1-2 ore. Fasolea (inmuiata si fiarta separat) se adauga compozitiei. Se pun condimentele si aspirinele (optional). Apoi se mai fierb 30 de minute. Zacusca se adauga in borcane si acestea se sterilizeaza.

4) Zacusca de peste lipoveneasca 

Ingrediente: 1,5 kg de peste, preferabil crap, somn sau salau, 3 kg de rosii, 3 kg de ardei kapia, 1,5 km de morcovi, 1,5 kg de ceapa, 750 ml de ulei, sare, piper, foi de dafin, 2-3 boabe de ienibahar, ardei iute, cimbru, busuioc.

Mod de preparare: Ardeii se coc si se curata, apoi se dau prin masina de tocat. Tot prin masina de tocat dati si morcovii si ceapa (insa separat). Rosiile se dau prin masina de facut bulion, se foloseste sucul de rosii. Pestele se fierbe putin, astfel incat sa fie usor de indepartat carnea de pe oase. Se indeparteaza oasele din carnea de peste si se da prin masina de tocat.

Intr-o oala mare sau un tuci din fonta se incinge uleiul, apoi se pun ceapa si morcovii sa se prajeasca putin. Dupa ce s-au prajit, aruncati putina apa deasupra ca sa le inabusiti, adaugati apoi sucul de rosii, pestele si ardeii tocati, cateva foi de dafin, 2-3 ardei iuti (dupa gust), sare, piper, cimbru, busuioc si ienibahar dupa gust. Se fierbe amestecul pana se ingroasa si se aduna uleiul la suprafata apoi il puneti la borcane cu un polonic avand grija sa aveti ulei pentru toate borcanele.

Va uram spor la gatit si pofta buna!

 

Categorii
Despre bucate

Conservanții naturali

Alimentaţia sănătoasă nu este un subiect nou şi nici original. S-a scris mult, se va scrie şi mai mult. Poate niciodată destul, dacă ne gândim câţi oameni îşi bat joc de sănătatea lor mâncând tot felul de aiureli pline de E-uri nesănătoase.

Autor: Bucătăreli la borcan

Nu intru în lecţii de nutriţie. Mă învârt doar printre borcanele mele, povestindu-vă câte ceva despre cum să conservăm sănătos preparatele peste iarnă, mai ales fructele şi legumele.

În esenţă, conservanţii au rol antimicrobian, prevenind dezvoltarea acelor microorganisme care duc la alterarea alimentelor ori împiedică aerul şi lumina să modifice proprietăţile alimentelor. Conservanţii pot fi utilizaţi atât singuri, cât şi în combinaţie cu alte metode de conservare.

Substanţele de provenienţă naturală – precum sarea, oţetul sau alcoolul – sunt folosite de multă vreme pe post de conservanţi naturali. De asemenea, există procedee naturale de conservare (congelarea, dezhidratarea sau afumarea), care permit păstrarea în mare măsură a proprietăţilor pe care le au alimentele proaspete.

Afumarea este aplicată în cazul cărnurilor, brânzeturilor şi al peştelui, însă nu este eficientă dacă nu este combinată cu o alta, întrucât fumul acţionează doar la suprafaţa alimentului, nu şi în profunzimea lui. Cel mai adesea, este combinată cu sărarea ori dezhidratarea.
Congelarea implică menținerea fructelor și legumelor la temperaturi de -20 de grade Celsius ori chiar mai joase de atât, pentru câteva luni. Este o metodă foarte la îndemână în gospodărie, chiar dacă un congelator ori o ladă frigorifică nu pot asigura o temperatură la fel de scăzută precum cea dintr-o hală industrială.

Deshidratarea – care se presupune a fi prima formă folosită de om pentru prepararea hranei – înseamnă îndepărtarea apei din legume ori fructe, ceea ce reduce considerabil riscurile de degradare, atâta vreme cât acestea nu intră în contact cu apa ori cu vaporii. În mod natural, se face prin evaporarea apei prin expunerea la soare, curenţi de aer sau căldură, dar şi prin congelare şi abia apoi eliminarea apei.

PH-ul acid obţinut din sucul unor fructe precum lămâia ori alte citrice reprezintă un alt agent natural de conservare.

Marinarea se obține prin conservarea fructelor și legumelor într-o soluție care conține acid rezultat din fermentarea zahărului și a acidului acetic, determinând apariția unui mediu în care microorganismele nu se pot dezvolta. Marinarea presupune păstrarea fructelor și legumelor într-o soluție de sare și zahăr dizolvate în apă, proporțiile variind în raport de aciditatea pe care fructele sau legumele o au. Adaosurile de condimente nu influențează procesul în sine, ci doar dau diferite arome fructelor și legumelor astfel conservate.

Mierea este singurul aliment care nu se alterează. În forma sa naturală şi nediluată, mierea reprezintă o barieră naturală în calea bacteriilor şi a infecţiilor.

Răcirea presupune păstrarea fructelor și legumelor la temperaturi deasupra punctului de îngheț (cuprins între -0,5 și 4 grade Celsius), timp de mai multe săptămâni și chiar luni. La această temperatură, microbii nu mor, ci doar își încetează activitatea și nu se mai pot dezvolta. Legumele și fructele astfel păstrate pot fi puse într-o pivniță bine aerisită și lipsită de umezeală. Astfel pot fi păstrați cartofii, merele, nucile sau morcovii, cei din urmă fiind mult mai bine conservați dacă sunt puși în nisip.

Sterilizarea este o altă formă de conservare, în urma căreia sunt distruse microorganismele care produc alterarea. Presupune plasarea la temperaturi înalte (de obicei la temperaturi de 100-120 de grade Celsius) a recipientelor închise ermetic şi în care se afla alimente. Asigură o durată de păstrare de până la 5 ani (prin metode excepţionale, durata de păstrare poate creşte până la 30 de ani). Este eficientă însă numai în cazul in care preparatul este consumat în scurt timp după desigilare: odată deschis borcanul, trebuie păstrat la rece, pentru a împiedica degradarea.

Sărarea – utilizarea în exces a sării – este folosită încă din antichitate pentru conservarea cărnii. (Se bănuieşte că şi mumiile egiptene ar fi fost conservate în acelaşi mod, în urma unui tratament cu durata de 40 de zile, în timpul căruia apa era eliminata aproape total din ţesuturi, prin aplicarea unei saramuri extrem de concentrate ).

Zahărul – O concentraţie ridicată de zahăr ajută la păstrarea proprietăţilor conservelor din fructe ori legume, cum ar fi compoturile, gemurile şi dulceţurile sau murăturile dulci, dar şi a dulciurilor preparate prin fierbere şi a ciocolatei. Fierberea cu zahăr a fructelor se referă la prepararea dulcețurilor, gemurilor, peltelelor și a marmeladelor. Astfel se obține un produs cu o concentrație mare de zahăr (60-65% de obicei), în care microbi nu mor, dar nici nu se dezvoltă.

Principalul avantaj al conservanţilor naturali este că, spre deosebire de cei artificiali (care pot determina probleme ale tractului respirator ale inimii şi ale presiunii arteriale), nu provoacă probleme de sănătate, singurele recomandări la prudenţă fiind adresate acelor persoane care nu pot consuma în exces sare ori zahăr. În plus, nu alterează culoarea alimentelor.

Citiţi mai multe articole interesante pe blogul Bucătăreli la borcan.