Categorii
De meditat ... Leadership Mapamond Marturii Resurse

Lectie de cumpatare de la „cel mai sarac presedinte”

Jose Mujica – Cel mai ‘sarac’ presedinte din lume ?
Articol de Vladimir Hernandez (BBC Mundo, Montevideo)

Jose Mujica and his dogs outside his home

Un adevarat apostol al traiului moderat – parca vorbeste Pavel: 1 Timotei 6:8  Daca avem, deci, cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne îmbracam, ne va fi de ajuns.

Definitia saraciei data de presedintele Jose este usturatoare, mesajul lui probabil ar fi neplacut pentru majoritatea bisericilor din ziua de azi.

Traducerea este libera. Pentru articolul original in engleza AICI

E o chestie obisnuita ca nivelul de viata a politicienilor sa fie foarte diferit de cel al alegatorilor. Lucrurile nu stau chiar asa in Uruguay – o mica tarisoara din America de Sud, invecinata cu Brazilia si Argentina.

Presedintele Mujica vazand rezidenta luxoasa pe care statul Uruguyan o pune la dispozitie pentru liderii politici a ales sa locuiasca la ferma sotiei sale, la marginea unui drum de tara in proximitatea capitalei Montevideo.

President Mujica's VW Beetle

Masina prezidentiala a lui Jose Mujica

 

Presedintele si sotia lui lucreaza impreuna la ferma unde cultiva flori. Faptul ca traieste in
aceste conditii si ca doneaza cam 90% din salariul sau (12.000 $) l-au facut sa fie numit cel mai sarac presedinte din lume

„Pot parea un batran excentric” spune el „dar de fapt e alegerea mea” […] „Pot sa traiesc bine cu ceea ce am” […] „Sunt numit cel mai sarac presedinte dar nu ma simt deloc sarac. Saraci sunt cei care muncesc pentru a pastra un stil de viata cheltuitor si care isi doresc mai mult si mai mult” spune el.

„E o chestie de libertate. Daca nu ai multe posesiuni, nu trebuie sa muncesti toata viata ca un rob pentru a le intretine si in felul asta ai mai mult timp pentru tine insuti”

La summitul Rio+20 din Iunie 2012 spunea: „Am vorbit toata dupa amiaza despre cum sa sustinem dezvoltarea pentru a ridica masele din saracie. Dar la ce ne gandim? Vrem sa avem modelul de dezvoltare si consum a tarilor bogate? Va intreb acum: ce s-ar intampla cu planeta noastra daca India ar avea acelasi numar de masini pe locuitor ca a Germania? Cat oxigen ar mai ramane? Are planeta aceasta destule resurse ca 7 sau 8 miliarde de locuitori sa isi permita acelasi nivel de consum si de poluare cum se vede la societatile bogate? Nivelul de super-consum este ceea ce dauneaza planetei noastre”

Categorii
De meditat ... Marturii Resurse Uncategorized

Sinceritate, altruism si bunatate

         În timpul războiului, viaţa era tare grea şi oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil şi asta fără nici un ban. A doua zi, încă din zori, mulţi prichindei se strânseseră în faţa casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce o pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros fiindcă prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie …
Dar omul a observat că undeva, la marginea curţii, aştepta cuminte o fetiţă. După ce toţi ceilalţi copii şi-au ales ce pâini au vrut şi au plecat cu ele, fetiţa s-a apropiat şi ea de primul coş şi s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat şi în cel de-al doilea coş, dar şi acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coş a găsit o pâinică mică, mică, pe care nici un copil nu o băgase în seamă. Fetiţa a luat-o, a mulţumit frumos pentru pâine şi a plecat spre casă. Toată ziua a stat omul şi s-a gândit la cum se purtase acea fată şi, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puşi 10 galbeni.
Apoi, dis de dimineaţă, a aşezat pâinica deasupra celorlalte pâini şi a ieşit iarăşi cu toate coşurile în curte, unde copiii deja se strânseseră şi aşteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit şi s-au luat la harţă. La sfârşit, fetiţa noastră, care aşteptase cuminte, ca şi în ziua precedentă, s-a aes tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Şi de această dată, i-a mulţumit frumos omului şi s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aştepta. Când s-au aşezat la masă şi femeia a rupt pâinea, ce să vezi ?! Galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.
– Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu aceşti bani ? Dacă banii au ajuns din greşeală în pâinea adusă de tine ? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i şi du-i imediat înapoi!
S-a întors fetiţa la casa omului şi i-a dat acestuia toţi banii, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită.
Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:
– Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare şi cum te-ai mulţumit chiar şi cu mai puţin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut şi cât eşti de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineaţă când vei veni să iei şi tu o pâinică, vei primi şi câte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasă a fost fetiţa. Nu ştia cum să-i mulţumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fugă la mama ei şi ia dat bănuţii, după care i-a povestit totul, iar mama a povăţuit-o şi de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.
Aşa se face că, de atunci, în fiecare dimineţă, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalţi copii şi împărţea cu ei toţi bănuţii. Ştia că şi ceilalţi au nevoie de milostenie la fel de mult ca şi ea.
Morala
  Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA,
dar DRAGOSTEA poate învinge şi sărăcia şi bogăţia.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur