Categorii
De meditat ... Mapamond Resurse

COLAPSUL CRESTINISMULUI IN MAREA BRITANIE – Update AFR

Titlul alarmant al comentariului de astazi nu l-am ales noi. E o formula mai atenuata inspirata noua de un  articol cu un titlu si mai alarmant: 2067: The End of British Christianity („Anul 2067 – sfarsitul crestinismului britanic”) publicat de publicatia britanica The Spectator in iunie anul acesta. [Textul integral il aflati aici:http://www.spectator.co.uk/features/9555222/2067-the-end-of-british-christianity/] Articolul reda un portret sombru privind situatia curenta, dar mai ales de viitor, a crestinismului in Marea Britanie. Conform articolului, ultimul crestin al Marii Britanii se va naste in 2067. Atunci Marea Britanie va inceta sa mai fie „mare” si se va transforma in altceva, un „altceva” care inca acum incepe sa se reliefeze pe orizont. Un „altceva” care nu va mai fi crestin si va reflecta ciocnirea intre secularismul britanic al anului 2067 si religiile care inca vor mai fi practicate in insulele britanice la vremea aceea, in principal islamul.
Marea Britanie a devenit „mare” in Secolul XVIII cind britanicii au colonizat o mare parte a lumii. Pe unde au ajuns au dus cu ei crestinismul, au misionat, au extins civilizatia crestina dincolo de limitele geografice ale Europei si au dus cu ei faimoasa King James Bible, Biblia tradusa sub obladuirea imparatului britanic James la inceputul Secolului XVIII. Civilizatia britanica coloniala a fost mult influentata de aceasta traducere a Bibliei. Aspectele civilizatoare si crestinizante ale Marii Britanii i-au dat, pe buna dreptate am putea zice, apelativul de „mare”. Fara crestinism si Biblie, insa, Marea Britanie va deveni Britania, asa cum ea a fost cunoscuta in vremea romanilor, cind triburile britanice si celtice erau pagane si in necunosctinta de Dumnezeul adevart ori crestinism.
Autorul nu glumeste. Atentioneaza. Isi bazeaza articolul pe datele demografice si statistice emise periodic de guvernul britanic, sondaje de opinie, ori date publicate de Biserica Anglicana. Recensamintul britanic al anului 2011 denota ca intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane. Asta inseamna 10.000 pe saptamina. Marea Britanie efectiv nu mai naste crestini. Ii importa prin imigratie, dar sub 10.000 pe saptamina. Cresterea e deci, negativa, asa incit, in 2067 crestinii in Marea Britanie, afirma autorul, „will become statistically invisible” („vor deveni invisibili din punct de vedere statistic”).
 
Crestinismul in Romania
 
Comentariul nostru de astazi trebuie cunoscut de fiecare roman. Pentru ca factorii care tind spre colapsul crestinismului in Marea Britanie sunt la lucru si in Romania si in societatea romaneasca. Cauzele principale in  Marea Britanie sunt ascensiunea ateismului, intensificarea secularismului (atit in afara Bisericii cit si in interiorul ei), multiculturalismul, materialismul, hedonismul, respingerea si denigrarea valorilor traditionale si a traditiei crestine. Guvernele britanice grabesc si ele moartea crestinismului britanic promovind secularismul in detrimentul crestinismului, discriminind impotriva crestinilor, ridiculizind crestinii si crestinismul, legiferind in detrimentul crestinismului, si respingind valorile morale si traditionale.
Tendinte identice se manifesta si in Romania. Cu toate ca, in sondajele de opinie realizate recent de Pro-TV privind religiozitatea romanilor, romanii stau bine, cel putin pe hartie, privind religiozitatea si credinta, asta nu inseamna ca lucrurile vor continua sa ramina asa. 96% dintre romani cred in Dumnezeu si se considera foarte religiosi ori religiosi, 45% merg la biserica saptaminal, 69% se roaga zilnic, si doar 1.1% se declara atei. [Detalii:http://stirileprotv.ro/stiri/social/studiu-ires-96-dintre-romani-cred-in-dumnezeu-iar-69-se-roaga-cel-putin-o-data-pe-zi-cati-cred-ca-exista-rai-si-iad.html] Dupa doua generatii care au trait sub comunism, aceste date statistice nu arata tocmai rau. Dar asta nu inseamna ca ceea ce se intimpla in Marea Britanie nu se poate intimpla si la noi. La ultimul recensamint aproximativ 20.000 de romani se declarau atei, dar conform sondajului Pro TV, 1.1% dintre noi se considera atei astazi.
Materialul de astazi, deci, e foarte important. Il redam in traducere romaneasca,  abreviat si adaptat limbajului nostru uzual, urmind ca cei interesati sa citeasca articolul in intregime in engleza. Rugaminte: avind in vedere importanta materialului de azi, rugam pe fiecare cititor sa-l transmita tuturor contactelor lor, iar celor care tin bloguri sa-l posteze.
 
2067: The End of British Christianity

iunie 3, 2015 Damian Thompson

Extrapolarea datelor statistice nu sunt predictii. Dar nu se poate nega ca bisericile britanice se confrunta cu probleme serioase. Se spune des ca bisericile si congregatiile Marii Britanii se micsoreaza, dar asta nu e indeajuns pentru a exprima dimensiunile dezastrului cu care se confrunta crestinismul britanic. Tot la zece ani recensamintul populatiei reda in detalii situatia critica: intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane – cam 10.000 pe saptamina. Daca aceasta rata a declinului continua, misiunea sfintilor din trecut care au misionat pe britanici, irlandezi si scotieni va ajunge la sfarsit in 2067. Acesta va fi anul in care crestinii care au mostenit credinta parintilor lor britanici va deveni invizibila din punct de vedere statistic. Pretutindeni bisericile vor fi fost deja adaptate pentru folosinte seculare, demolate ori abandonate. Catedralele noastre vor supravietui, dar nu vor fi catedrale adevarate pentru ca nu vor avea episcopi. Declinul Bisericii Anglicane e mai accentuat decit al oricarei alte denominatii religioase. Daca va continua la acelasi pas, asa cum sugereaza ultimele sondaje de opinie, anglicanismul va dispare din Marea Britanie in 2033. Intr-o zi ultimul britanic crestin nascut in Marea Britanie va muri si asta va fi sfarsitul.
 
Biserica Anglicana
Aceste extrapolari statistice sunt bazate pe cele mai bune si precise date disponibile: rezultatele recensamintelor, sondajele de opinie si alte studii similare. Dar pentru ca aceste surse statistice sunt obtinute si interpretate in mod diferit, este imposibil sa creezi o singura proiectie liniara. Extrapolarile nu sunt identice cu predictiile. Deci, sunteti incurajati sa priviti viziunea apocaliptica a crestinismului in Marea Britanie cu scepticism. Dar, totusi, punctul esential ramine: crestinismul moare in rindul populatiei anglo-saxone si celtice a Marii Britanii. Evenghelia pe care misionarii crestini au adus-o in insulele britanice in anul 597 este respinsa in mod decisiv. Avind in vedere ca descendentii anglo-saxonilor si al celtilor constituie 90% din populatia crestina a Marii Britanii, respingerea aceasta reprezinta o pierdere devastatoare pentru credinta crestina. Si totul s-a petrecut atit de repede. Anglicanii in special isi abandoneaza credinta la un pas incredibil. Conform sondajelor de opinie numarul anglicanilor a scazut de la 40% din populatia Marii Britanii in 1983 la 29% in 2004 si la 17% in 2014. (…)
Fostul Arhiepiscop al Bisericii Anglicane, Lord Carey of Clifton, a atras atentia luna trecuta ca Biserica Anglicana e „la un pas de extinctie”. Ultimele date furnizate de sondajele de opinii confirma aceasta concluzie. Intre 2012 si 2014 proportia britanicilor asociati cu Biserica Anglicana a scazut de la 21% la 17%, o pierdere de 1.7 milioane de persoane in doar doi ani. La asta poate te-ai astepta daca Biserica Anglicana ar fi fost implicata in scandaluri serioase, de exemplu de pedofilie. Dar nu a fost.
 
Biserica Catolica
Numarul catolicilor in Marea Britanie a scazut de la 10% la 8% intre 1983 si 2014. Dar acest declin ar fi fost cu mult mai mare in absenta influxului masiv al catolicilor din Europa, America Latina, Africa si Filipine. Nu e de mirare, deci, ca Vincent Nicholas, Cardinalul Bisericii Catolice, accentueaza „invatatura Evangheliei” de a primi imigranti. Dar el se insala daca crede ca strainii catolici vor continua sa umple bancile bisericilor. Tinerii polonezi din Anglia si Tara Galilor sunt cu mult mai putin religiosi decit acum zece ani. M-ar surpinde daca mai mult de a cincime dintre ei participa la slujbele religioase. Si asta se aplica si Scotiei. Polonezii care intaresc parohiile catolice scotiene nu o vor mai face multa vreme. Intre timp, procentul celor care se identifica cu Biserica Scotiana („Church of Scotland”) s-a prabusit in prapastie: a scazut de la 36% dintre scotieni in 2001 la 18% in 2013.
 
Cauze si explicatii?
Din ce cauza se confrunta crestinismul britanic cu aceasta catastrofa? Nu exista un singur rapuns, dar impune o atentionare – secularismul. Deseori auzim plangeri privind secularismul militant si excluderea religiei din spatiul public. Multi crestini cred ca singurul lucru care-i impiedica sa-si practice credinta in libertate e conspiratia organizata de Paul Toynbee, Richard Dawkins si BBC. [Nota AFR: Toynbee si Dawkins sunt printre ateii notorii si agresivi britanici] Adevarul este ca Toynbee si Dawkins se dovedesc a fi prosti cind e vorba de a discuta despre religie. Pe de alta parte, BBC e partinitoare impotriva crestinilor si ingnoranta privind crestinismul.
Dar, pe de alta parte, secularismul a intrat si in biserici. Se accentueaza deseori, si pe bund credinta, ca secularizarea care se petrece in biserica e la fel de importanta ca si secularizarea care se petrece in afara bisericilor. Sociologul american James Davison Hunter a explorat acest fenomen in doua carti ale lui, Culture Wars  (1991) („Razboiul culturilor”) si To Change the World (2010) („Schimbarea lumii”). Hunter e nepoliticos cind discuta crestinii politicii de stanga care afirma ca incalzirea globala ori hartuirea sexuala in campusurile universitare sunt subiecte care apartin teologiei crestine. Dimpotriva, zice el, crestinii care sunt preocupati de astfel de cauze, sunt de fapt persoane secularizate. Iar daca agenda lor are succes, biserica pierde. La fel se poate spune si despre crestinii conservatori care fac cruciade impotriva avortului si a casatoriilor homosexuale. Pina acuma nu au reusit sa le interzica prin lege. Dimpotriva, casatoriile homosexuale si avortul inca sunt legale in America. La fel si in Marea Britanie unde in 1967 catolicii au lansat o campanie fara success de abrogare a legii avortului. Aceste esecuri, insa, nu pot fi atribuite popularitatii avortului. Ele sunt semne ale stingerii treptate a crestinismului in Marea Britanie si America. E vremea, deci, sa abandonam notiunea ca America e cumva speciala privind religia ori dovada ca religia poate supravietui foarte bine intr-o democratie avansata din punct de vedere industrial. Luna trecuta [Nota AFR: mai 2015] organizatia Pew Research a publicat un studiu gigantic privind modificarile religioase din America. Doar 57% dintre americanii nascuti intre 1981 si 1996 se identifica ca fiind crestini. 36% dintre tinerii intre 18 si 24 de ani se declara „nones” adica fara apartenenta religioasa. La fel, in Marea Britanie, ultimul recensamint indica ca proportia persoanelor care nu se afiliaza religios a crescut de la 15% in 2001 la 25% in 2011. Ba mai mult, sondajul de opinii British Election Survey spune ca 45% dintre britanici nu se identifica cu nici o denominatie religioasa.
 
Islamul
Am comparat Anglia cu America pentru ca ele au atitudini radical deferite privind crestinismul. Dar directia e aceasi. Si asta e adevarat cu toate ca America nu are o populatie mare de musulmani. Sa nu ne pierdem, insa, in discutia noastra discutind islamul. Cu toate ca islamul va deveni cea mai raspindita religie in Marea Britanie pe parcursul acestui secol, islamul nu goleste bisericile de la tara. Cel mai mortal inamic al crestinismului occidental nu e islamul ci procesul extrem de complex al secularismului.Ori, dintr-o alta perspectiva, alegerea. (…) Bisericile nu pot tine pasul cu optiunile pe care enoriasii lor le au. (…) James Davison Hunter e un crestin traditional, dar crede ca a aflat calea de iesire din impasul cu care bisericile se confrunta – urmarea poruncilor lui Iisus si prezenta Lui in inimile noastre ne va schimba pe noi si societatea. Dar si perspectiva asta mi se pare ca ignora realitatea ca religiile mor, cel putin la nivel local unde nimeni nu poate fi constrans sa mearga la slujbele religioase. Eu sunt catolic si cred ca portile locuintei mortilor nu vor birui Biserica cladita de Sfantul Petru. Totdeauna va fi cineva care sa ia locul „ultimului crestin”. Dar nu neaparat in Marea Britanie unde zgomotele mortii deja se aud.
FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

 
ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Categorii
De meditat ... Evenimente crestine Mapamond

VANATOAREA CRESTINILOR, SPORTUL PREFERAT AL SECULARISMULUI – AFR update

Vanatoarea crestinilor este sportul preferat al islamistilor. Asta e evident, o stie toata lumea si presa ne informeaza despre asta mai zilnic. Saptamina trecuta va informasem ca organizatia internationala Open Doors si-a emis Raportul anual pe 2014 privind persecutia crestinilor. Conform Raportului, in 2014 au fost ucisi 4.344 de crestini in toata lumea din cauza credintei lor, dublu fata de 2013 cind au fost ucisi 2.123, si triplu in raport cu 2012 cind 1.201 crestini au fost ucizi din cauza credintei. [Detalii aici: http://www.christianitytoday.com/gleanings/2015/january/not-forgotten-top-50-countries-world-watch-list-open-doors.html] Campionul mondial la uciderea crestinilor este organizatia terorista islamica Boko Haram, atrocitatile comise de aderentii lui fiind obiectul unui Raport emis saptamina trecuta de Amnesty International. [Detalii aici: http://www.theatlantic.com/international/archive/2015/01/boko-haram-kills-too-many-to-count-in-nigeria/384395/]

Ironic insa este ca, de catva timp incoace, vanatoarea crestinilor a devenit si sportul preferat al secularismului. Cum observa recent Joy Pullmann in publicatia online The Federalist, vanatoarea crestinilor a devenit sportul preferat al legiuitorilor si judecatorilor occidentali. Titlul articolului ei denota o perspectiva ingrijoratoare asupra relatiei dintre secularism si institutiile lui, pe de o parte, si crestinism si aderentii lui, pe de alta parte: „For the West, Christian Hunting Is the Sport of Lawmakers and Judges” („In Occident vanatoarea crestinilor este sportul legiuitorilor si judecatorilor”) [Articolul poate fi citit aici: http://thefederalist.com/2014/12/29/for-the-west-christian-hunting-is-the-sport-of-lawmakers-and-judges/] Evident, insa, vanatoarea crestinilor nu este un fenomen tocmai nou, ei fiind persecutati de cei mai tari ca ei de-a lungul istoriei. La origini, au fost persecutati de Iudei, cel mai bine cunoscut dintre ei fiind Saul din Tars, cel care, inainte de a deveni Apostolul Pavel, era bine cunoscut pentru teroarea si zelul cu care prigonea crestinii. Campaniile lui anticrestine sunt bine documentate pe paginile Scripturii. Crestinii au fost apoi vanati de autoritatile Romei, o realitate istorica si ea bine documentata in scrierile lui Tacit si ale altor scriitori antici. Iar in zilele noastre si sub ochii nostri crestinii sunt vanati de un grup mare si divers de inamici ai crestinismului, de la islamicii fanatici pina la secularistii fundamentalisti. E ironic ca aceste doua grupuri, care cel putin teoretic sunt la cutite, practica acelasi sport – vanarea crestinilor. Astazi ne concentram asupra campaniilor de vanatoare ale celor din urma, un subiect extrem de vast care usor ar putea fi subiectul multor volume.

Educatia crestina si universitatile crestine

Sute de pagini ar putea fi scrise privind avalansa secularismului impotriva universitatilor si scolilor crestine din America. Administratia Omaba a adoptat legea asigurarilor medicale care constrange toate universitatile sa acorde asigurari pentru prestarea serviciilor de avort femeilor pe care le angajaza. Din fericire aceste cazuri au fost castigate de universitatile crestine, dar legislatii la nivel de stat sunt modificate pentru a se ajunge la acelasi rezultat dar prin usa din dos. Un astfel de exemplu este o lege deja adoptata de Districtul Columbia luna trecuta. Un al proiect de lege initiat tot de Districtul Columbia este fortarea scolilor si a universitatilor private crestine din Washington DC sa permita formarea de cluburi homosexuale, desfasurarea in campusurile lor de evenimente homosexuale, inclusiv propaganda homosexuala. Acelasi proiect de lege interzice scolilor si universitatilor crestine sa inscrie in contractele profesorilor, ca si o conditie de angajare, o obligatie pentru profesori de a fi exemple de traire morala si crestina pentru elevi ori studenti, ori sa promoveze valorile „crestine” in cursurilor lor. Ori tocmai asta e menirea principala a scolilor crestine. In Washington DC se afla una din cele mai prestigioase universitati din America, Catholic University of America, o universitate catolica.

Gordon College este o mica universitate evanghelica in Massachusetts. Politica colegiului interzice relatiile sexuale inainte de casatorie cit si cele din afara casatoriei crestine. Dar, odata ce Massachusetts a legiferat casatoriile homosexuale, politica publica a statului a intrat in conflict cu pozitiile biblice ale Colegiului. Anul trecut, orasul in care Colegiul functioneaza a reziliat un contract cu Colegiul tocmai pentru ca se opune homosexualitatii si casatoriilor homosexuale, iar statul Masachusetts a demarat o actiune de dezacreditare a Colegiului din acelasi motiv.

Categorii
De meditat ... Mapamond Marturii Resurse

ZIUA INTERNATIONALA A BLASFEMIEI – AFR update

Incheiem astazi comentariile despre cartea britanicului Nick Spencer, Atheists: the Origin of the Species („Ateii si originea speciilor”), cu o discutie a ultimelor capitole ale cartii.

Secolul XX a fost unul complex pentru ateism, dar unul caracterizat printr-o agresivitate atroce fata de oamenii credintei, peste tot in lume unde ateismul a devenit ideologie oficiala de stat. Deasemenea, ateismul a inceput sa se fuzioneze, atit la nivel teoretic cit si practic, cu umanismul si secularismul modern. Umanismul si secularismul modern, insa, nu au fost fondate, cel putin la inceput, pe negarea existentei lui Dumnezeu. Au fost initiate de oameni, cel putin aparent, bine intentionati, cu credinta in Dumnezeu, dar care nu recunosteau inerenta Bibliei ori a Scripturilor. Pentru ei, principiile morale ale Bibliei au devenit o baza ideologica pentru actiune, cultivind ideea ca o societate dreapta poate fi cladita pe principiile moralitatii crestine dar fara creadinta in Dumnezeu. Acest curent ideologic s-a dezvoltat in paralel cu dezvoltarea ateismului, dar a influentat Biserica. Incepind cu primii ani ai Secolului XX unele grupari Protestante europene au inceput sa promoveze si ele notiunea societatii drepte dar fara implicarea ori relevanta lui Dumnezeu in organizarea si functionarea societatii. Unele dintre ele au imbratisat evolutionismul lui Darwin, libertinajul sexual al inceputului de Secol XX, divortul, avortul, feminismul, si notiunea ca Dumnezeu e doar o creatie fictiva a imaginatiei omului. Biserica Episcopala din America este un exemplu tipic. Inca din anii 20 ai Secolului XX a inceput sa promoveze relativismul in interpretarea si aplicarea Scripturii la viata de zi cu zi. Unele grupuri din Biserica Anglicana au facut la fel, astfel ca, in Secolul XX, ateismul si umanismul, atit cel secular cit si cel de inspiratie religioasa, s-au gasit de aceasi parte a baricadei.

Experienta comunista

Ateii au incercat sa influenteze s   i sindicatele britanice la inceputul Secolului XX, dar fara succes, proletarii britanici, la fel ca si cei germani, optind pentru umanismul secular socialist. Proletarii Europei nu au devenit inamici ai credintei ori religiei asa cum ateii si Marx anticipasera. Doar in Uniunea Sovietica au imbratisat muncitorii ateismul,  dar si acolo, explica Spencer, batalia pentru mintile lor a fost acerba. In Rusia Sovietica credinta s-a pastrat in special la populatia rurala care a devenit tinta unui ateism militant si agresiv. In primii cinci ani dupa Revolutia Bolsevica scolile crestine au fost inchise, educatia religioasa a copiilor a fost interzisa, atit in biserica cit si acasa, biserici au fost demolate ori desacrate, peste 2.500 de preoti si 1.900 de calugari au fost ucisi, la fel 3.000 de calugarite. In 1925 Uniunea Sovietica a format Liga Militanta a celor fara Dumnezeu, o organizatie alcatuita mai mult din tineri, care erau insarcinati cu distrugerea bisericilor, hartuirea preotilor si a credinciosilor, batjocorirea oamenilor piosi, si sabotarea slujbelor religioase. Un exemplu a fost exproprierea clopotelor pentru a fi folosite in industrializare. Rezultatele actiunilor antireligie au fost extreme si fara precedent in istorie. Daca inainte de Revolutia Bolsevica Biserica Ortodoxa Rusa avea 54.000 de biserici, manastiri si institutii teologice, in 1940 au mai ramas doar citeva sute. Ca rezultat, si numarul celor care s-au declarat atei a crescut vertiginos, mai ales in rindurile celor educati ori nascuti dupa Revolutia Bolsevica.

China comunista a urmat modelul sovietic. In copilarie, Mao a fost budist, mama lui fiind o budista pioasa, dar la 18 ani a devenit ateu. Daca Mao vedea in crestinism o religie autentica, privea religia traditionala a chinezilor (taoismul, confucianismul si budismul) ca o superstitie de care chinezii trebuiau sa se debaraseze. O problema majora pentru crestini, insa, au fost legaturile lor institutionale si ideologice cu tarile occidentale. Mao era deranjat si de faptul ca in China crestinii aveau o retea vasta de institutii, misionari, cladiri, biserici, institutii religioase, scoli, spitale, si publicatii religioase. Campania antireligioasa a lui Mao a fost la fel de agresiva ca cea a sovieticilor. Se estimeaza ca in 1949 in China erau 5 milioane de crestini la o populatie de 550 de milioane. Numarul crestinilor a scazut vertiginos sub Mao. Bisericile au fost inchise, institutiile religioase expropriate, pastorii si preotii inchisi ori executati, iar misionarii straini expulzati. Sute de crestini au fost executati in public si numarul lor a scazut vertiginos. Dupa campania crunta a lui Mao impotriva crestinilor, au mai rams in China sub 1 milion de crestini. Remarcabil, insa, in China zilelor noastre sunt, oficial, 65 de milioane de crestini, dar numarul lor neoficial este estimat la 100 de milioane. Dupa 65 de ani de comunism numarul crestinilor in China comunista e cu mult mai mare decit al tuturor membrilor Partidului Comunist Chinez.

Dupa Razboiul Mondial Europa Occidentala a continuat sa se secularizeze la un pas rapid, iar numarul ateilor a crescut enorm de mult in Marea Britanie unde curent aproximativ 25% din populatia tarii se declara atee. In restul Europei Occidentale ateismul a scontat succese mai putin remarcabile la nivel statistic, dar acolo gandirea predominanta a devenit existentialista si deconstructivista. Existentialismul este o extensie a nihilismului, bazat pe notiunea unui univers din care Dumnezeu lipseste, in care nu exista un ordin moral, o natura umana specifica, bine si rau, nici sens pentru existenta umana, ci doar un subiectivism extrem care permite omului sa se autodefineasca dupa plac.

Pronosticuri eronate

De sute de ani, ateii, comunistii, si dupa ei sociologii, au prevestit „moartea” religiei si a lui Dumnezeu. Suntem in 2015 si toate pronosticurile acestea s-au dovedit a fi false. Americanul Peter Berger e unul dintre cei mai influenti sociologi ai religiei din ultimii 50 de ani. In 1968 el afirma ca la inceputul Secolului XXI oamenii religiosi vor mai exista doar in comunitati mici care, insa, nu vor putea tine piept valului secularist. In 1966 revista americana Time a publicat un dosar care imediat dupa aceea a facut inconjurul lumii. Intitulat Is God Dead? („E Dumnezeu mort”?), articolul prezicea disparitia credintei traditionale si inlocuirea religiei cu un sistem de etica si moralitate seculara. Nici Time, nici Berger si nici discipolii lui nu au fost validati de istorie. Dimpotriva, la 60 de ani dupa aceste preziceri, religia si credinta in Dumnezeu, fie crestina ori de alta nuanta, cunosc o efervescenta remarcabila. 

Noul Ateism

In prima decada a Mileniului III a fost lansata notiunea „noului ateism,” un termen folosit prima data de americanul Sam Harris in cartea lui, publicata in 2004, The End of Faith („Sfarsitul credintei”). Dupa el a urmat britanicul Richard Dawkins in 2006 cu publicarea lui The God Delusion. Cartile acestor atei s-au vandut ca painea calda, in milioane de exemplare. Dupa ei au venit, la citiva ani, britanicul Christopher Hitchens si americanul Daniel Dennet. Interesul in scrierile acestor patru apologeti ai ateismului a fost fara precedent in istoria ateismului. Ideilor lor s-au extins cu rapiditate in intreaga lume fiind imbratisate de milioane de oameni. Publicatiile ateiste s-au multiplicat peste noapte. La fel si siturile web dedicate exclusiv ateismului si agresivitatii impotriva credintei si a celor credinciosi. Ideile celor patru au fost radicale, dar devin tot mai acceptate. Dawkins, de exemplu, afirma ca educatia religioasa a copiilor este un abuz la adresa minorilor si ca parintii nu au un drept la educatia propriilor copii. Harris a atacat cu agresivitate Islamul, declarind credinta in Mohamed incompatibila cu o societate civila. Ba mai mult, afirma moralitatea exterminarii persoanelor care impartasesc idei religioase pe care el le considera imorale, exemplul clasic fiind Islamul. In alte cuvinte, afirma Harris, e permis sa ucizi oamenii doar pentru ideile lor. Extremismul lui Harris e reflectat si in afirmatia lui privind moralitatea folosirii armelor atomice impotriva statelor ori comunitatilor  islamiste.

Dintre toti scriitorii atei, insa, Dawkins pare a fi cel mai influent si cu cei mai multi discipoli. Cartea lui, The God Delusion, a devenit un magnum opus. Pentru el, credinta in Dumnezeu e cel mai mare rau care a existat vreodata, o boala care, asemenea cancerului, trebuie eradicata. Dar este si cea mai dificila de eradicat.

Ziua internationala a blasfemiei

La inceput de Mileniu III discipolii lui Dawkins continua sa fie la lucru. Ateismul a devenit cel mai militant si agresiv in Statele Unite, unde ateii isi cer drepturile, si le primesc, in tribunale. Se mobilizeaza la nivel politic, iar publicatiile lor, in special cele online, sunt foarte vizibile si accesate de milioane de vizitatori. Situl web Reddit e devotat exclusiv ateismului si combaterii religiei si a credintei in Dumnezeu. Are aproape 2 milioane de abonati si constituie punctul de gravitate al miscarii ateiste din America. Majoritatea abonatilor sunt tineri deziluzionati de religie si influenta ei in societate. Publicatia Free Inquiry, o publicatie a lui Council for Secular Humanism (Consiliul pentru un umanism secular) e si ea extrem de influenta in rindurile tinerilor. Iar American Atheist (Ateul american) e cea mai agresiva si militanta publicatie atee din America. Succesul si inflenta acestor publicatii sunt de netagaduit si sunt reflectate si in aliantele globale care incep sa se infiripe intre organizatiile umaniste seculare si atee din America de Nord si Europa Occidentala. Un punct comun, simbolic si radical care atesta formarea acestor aliante globale este International Blasphemy Day (Ziua internationala a blasfemiei) care se sarbatoreste anual pe 30 septembrie din 2009 incoace.

Sarbatoarea internationala a neopaganismului este Earth Day (Ziua planetei), tinuta anual pe 22 aprilie, si deja mentionata oficial in calendarele occidentale. Pe 17 mai homosexualii tin International Day against Homphobia (Zia internationala impotriva homofobiei). Iar ateii isi au ziua lor internationala pe 30 septembrie. Ziua inca nu a fost adoptata ca sarbatoare oficiala nici unde, dar asta nu inseamna ca nu va fi, mai ales daca miscarea ateista va deveni si mai vocifera si influenta la nivel politic. Obiectivele zilei internationale a blasfemiei sunt recunoasterea unui drept la blasfemie, nediscriminarea impotriva ateilor, si dezincriminalizarea blasfemiei in toata lumea. 30 septembrie a fost selectata pentru ca ea corespunde zilei in care, cu ani in urma, o publicatie daneza a publicat caricaturi blasfemice la adresa lui Mohamed.

Ateii au prieteni in pozitii influente in Europa. Cei care sunteti abonati la buletinul informativ AFR de marti stiti deja ca ateii si secularistii Parlamentului European au organizat, saptamina trecuta, o conferinta pentru recunoasterea in Uniunea Europeana a unui drept la blasfemie. [Detalii aici: https://agendaeurope.wordpress.com/2015/02/24/european-parliament-anti-religious-politicians-meet-to-discuss-right-to-blasphemy/]

Citeva ganduri de incheiere

Am inceput anul vorbind despre ateism. Vom continua si in lunile viitoare pentru ca subiectul e foarte important si actual. Chiar daca numeric cresterea ateismului e lenta, influenta lui e in ascensiune. Si, la fel ca si alte curente anticrestine, se extinde in detrimentul drepturilor crestinilor. Totusi, citeva concluzii finale se impun si sunt incurajatoare, mai ales cind ele sunt evaluate din perspectiva istorica.

In primul rind Dumnezeu nu e mort. Britanicii, Nietzsche si altii l-au declarat mort dar e viu. Scriitorii atei au prevestit de multe ori „moartea” lui Dumnezeu si a religiei, doar pentru a recunoaste mai tarziu ca pronosticurile lor au fost gresite. In al doilea rind, e important de observat ca ateismul este un fenomen intelectual restrins, recent in timp, si limitat la spatiul geografic occidental. In afara Europei Occidentale si a Americii de Nord ateismul e cvasi inexistent. In Europa, disparitatea in numarul ateilor e enorma. Daca in Marea Britanie 25% din populatia tarii se declara atee, in Romania, conform ultimului recensamint, doar 20.000 de oameni s-au declarat atei. In al treilea rind, e bine de stiut ca din punct de vedere intelectual ateismul nu se compara cu elocventa gandirii crestine. „Nu exista Dumnezeu” e o formula rece, lipsita de inteligenta, o afirmatie careia ii lipsesc nuantele subtile. Fraza nu misca inima. Din acest motiv ateii sunt etichetati, chiar de catre unii dintre ei, ca fiind „lenesi” intelectuali.

In final, insa, probabil cea mai relevanta intrebare este de ce si cit timp va mai exista ateismul? Aici agream cu Spencer: ateismul exista si va exista atita timp cit oamenii vor crede in Dumnezeu. Cuvintele de final ale cartii lui Spencer spun totul: „Atheism is here to stay because God is back” (p 258) („Ateismul exista pentru ca Dumnezeu exista”)

Un gind final priveste Romania. Ateismul e putin prezent la nivel intelectual in Romania spre deosebire de Marea Britanie ori Suedia. Partea trista, insa, este ca el se manifesta in comportamentul nostru. Aminteam la inceputul acestor serii de comentarii despre ateism ca termenul de „ateu” apare pentru prima data in scrierile europene in Marea Britanie a Secolului XV. Atunci cuvintul era aplicat oamenilor care isi traiau viata in neorinduiala morala, in betie, adulter, in blasfemia si desacralizarea lucrurilor sfinte. Injurau si blestemau pe Dumnezeu, pe sfinti si pe preoti. Poate e potrivit sa ne examinam si sa ne intrebam daca nu cumva multi dintre noi nu ne comportam la fel ca si ateii britanici ai Secolului XV.