Categorii
Resurse

Despre albine si lumea lor – TED

In 1945 erau 4,5 milioane albine in USA, astazi sunt aproximativ 2 milioane. Exista un declin major in ce priveste populatia de albine mai ales in ultimii ani.

Restul articolului in engleza si link-uri cu discursurile…

In 1945, there were 4.5 million bees in the United States. Today, there are just about 2 million. It’s been a subtle decline over time, but one that has dramatically accelerated over the past seven years. Marla Spivak: Why bees are disappearingMarla Spivak: Why bees are disappearingAnd this should be extremely alarming, given that bees pollinate one-third of the world’s crops.

In today’s talk, given at TEDGlobal 2013, Marla Spivak looks at why bees are disappearing. She highlights four reasons — many related to changes in farming practices — and how they interact to tragic end. But beyond that, Spivak wonders: what do these deaths mean for us given that bees, a species our lives are deeply intertwined with, have thrived for over 50 million years?

“This small bee is holding up a large mirror,” says Spivak.Dennis vanEngelsdorp: A plea for beesDennis vanEngelsdorp: A plea for bees “How much is it going to take to contaminate humans?” 

Spivak is not the only TED speaker to express deep concern over the declining bee population. In 2008, the second year in row during which a third of bee colonies were found mysteriously dead, Dennis vanEngelsdorp made “a plea for bees.” It’s a very funny talk, but one that looks at the serious issue of why bee colonies are susceptible to disease. Several years later, at TEDxBoston in 2012, Noah Wilson-Rich looked at the potential of urban beekeeping, Noah Wilson-Rich: Every city needs healthy honey beesNoah Wilson-Rich: Every city needs healthy honey beesproviding fascinating evidence that bees appear to thrive in urban areas.

The TED Blog got these three speakers on the phone for a group conversation about the state of bees.

We’re excited to get the three of you together. To start off, I’d love to hear from each of you: what is it that first sparked your interest in bees? 

Noah Wilson-Rich: For me, it happened in school. I was pre-med in college, as an undergrad, I think mostly because I really didn’t know all the career options that were out there beyond teacher, doctor, lawyer, fireman and astronaut. So, I was pre-med, and I took this amazing class called “Sociobiology” that was taught by Rebecca Rosengaus, and it just changed my whole trajectory. It opened up this world of social animals and social insects, and then I ended up applying to a PhD program with Philip T.B. Starks at Tufts. That’s where I started working with honeybees. It was the beginning of a great career.

Dennis vanEngelsdorp: For me, it was also as an undergraduate. I was in a horticulture and international agriculture program — I had my own gardening company and I was sure that I was going to run my own gardening company for the rest of my life. I took a beekeeping class, and I remember just being fascinated. We went out and opened the beehives, and I got stung. And there’s a saying in the bee community: You get stung, and it’s in your blood. You know you’re a beekeeper. If I was mechanical at all — if I could use a bandsaw without fear of losing my fingers — I’d be a beekeeper. But I’m better with numbers, so I went the science route. Bees are a passion. I mean you know right away when you open a hive whether this is what you need to be doing.

Marla Spivak: I was also kind of bored and directionless as an undergrad. I picked up a book at the library on bees — and that was it. I stayed up all night reading the book, and by morning I had a career. 

NWR: Which book was this?

MS: It’s called Bee’s Ways. It was written by a naturalist, I think in the 1940s. There’s just something in the book that grabbed me, and so I convinced my advisor that I needed to work for a commercial beekeeper. They sent me to New Mexico and I worked for a beekeeper for a semester.

It’s so interesting that all of these moments happened in college. 

NWR: It’s time of exploration, I suppose?

DV: Yeah, a conversion moment.

Marla, in your talk, you suggest that the fascination with honeybees is because, not only are their lives intertwined with ours, but in a lot of ways, they’re like us. Could you speak to the ways that bees are like humans?

MS: I actually think it’s that humans aspire to be like bees. I mean, we live in societies, but their society is a lot more coherent. We look up to honeybees as being very efficient and well-organized, and maybe we think our own society should be more like that. I’ll let the other guys speak to that.

DV: I think it resonates with something very deep in our culture, and even goes back to our ancestors. Here’s this creature, and it sort of demands respect because there’s this aura of danger. And yet, there’s this glorious return. I always imagine that if you’ve never tasted anything sweet, tasting honey for the first time is just sort of nectar from the gods. We’ve evolved with bees, and bees have evolved with us at some level. And they’ve always inspired us. I also think it’s connected with our youth — you know, running barefoot through a meadow and getting stung in the toe. It is a rite of passage. And I think we all understand at some level that if that can’t happen anymore, that we’re diminished.

NWR: I’ve been doing some reading back on the history of humans and bees, especially with honeybees, and it’s interesting to learn about how far back our relationship with them goes. We’ve found the first cave drawings dated back to 13,000 years ago. It’s remarkable — I mean, that is many generations. We’re quite intertwined with them. I mean, we first started domesticating bees in Egypt, in boats and barges on the River Nile for agricultural pollination. Thousands of years ago, I think that was around 2400 B.C.

DV: It is really cool. There’s even a honeyguide bird in Africa. You can walk through the savannahs of Africa and this bird will land in front of you, and lead you to a beehive to collect some of the honey, and leave some of the honey for it. It does this for honey badgers too, and it does it for people. That association is long enough that the bird has evolved a behavior to help communicate where hives are.

Categorii
De meditat ... Resurse

Controlul static VS Echilibru dinamic

De la
Metafora care ilustreaza acest concept este seiful din otel, cu lacate sau cifru imposibil de spart.
In 99.99% din cazuri, tot ceea ce ai introdus in seif, va fi acolo si atunci cand il vei deschide.
Aceasta este o atitudine foarte restrictiva si care, in cel mai bun caz, mentine lucrurile pe loc… daca nu chiar le regreseaza.
Este mentalitatea acelor oameni care au temeri majore in legatura cu viitorul si cu ce aduce el. Iar teama cea mai profunda este ca nu vor putea sa faca fata la ceea ce urmeaza.
Aceasta frica fundamentala este de fapt baza tuturor fricilor, indiferent ca este frica de esec, frica de succes, frica de dezaprobarea celorlalti sau frica de a nu rata oportunitati.
De aceea, cei care experimenteaza aceasta nevoie pentru control ca o masura de protectie, se inchid intr-un cocon in care incearca (cu mai mult sau mai putin succes) sa controleze orice variabila si sa nu lase la intamplare nici un detaliu.
Dar, hai sa vedem si reversul medaliei…
Echilibrul dinamic este progresul fara sacrificarea zonelor complementare din viata noastra. Adica vreau sa am succes dar nu sacrificand familia, sanatatea sau valorile mele.
Metafora care ilustreaza acest concept este surfingul sau alunecatul pe valuri… 
Esti pe apa, pe coama unui val… nu ai control asupra valului, dar esti in echilibru pe placa de surf si folosesti potentialul respectiv pentru a obtine rezultatul dorit…
Spre deosebire de controlul static, echilibrul dinamic iti permite sa cresti, sa evoluezi si sa experimentezi viata cu tot ce are ea mai bun.
De ce vorbesc despre aceste doua concepte? 
Pentru ca intalnesc foarte multi oameni care vor sa creasca, sa evolueze, sa schimbe lucruri la propria persoana, dar o fac dintr-o perspectiva de control static.
E ca in Caragiale… „sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica”
In managementul schimbarii organizationale exista un concept care vorbeste despre modul in care este optim sa se produca schimbarea.
Iar acest proces are 3 faze: dezghet – schimbare – reinghet. 
Cu alte cuvinte, organizatia devine permeabila la schimbare, adica se „dezgheata”… are apoi loc procesul de modificare, optimizare sau restructurare, dupa care e nevoie sa vina reinghetul, tocmai pentru ca acele schimbari sa se mentina si sa genereze efecte.
Din multe puncte de vedere, acest proces e aplicabil si la oameni, nu numai la organizatii.
Dezghetul, in acest caz, e reprezentat de disponibilitatea de a lucra cu propria persoana, de a ajusta convingeri si comportamente neadecvate, de a fi dispus sa te uiti in oglinda cu mare sinceritate si fara sa te judeci.
Unul dintre mentorii mei, Stephen Gilligan, spunea ca un om nu este inca pregatit pentru „dezghet” decat daca manifesta cel putin un simptom. Adica, daca are o tensiune interioara intre locul in care este si locul in care vrea sa ajunga. 
Fara acest disconfort interior, omul nu este dispus sa iasa din zona de confort. 
Sa iti ilustrez acest aspect printr-un banc deja clasic…
Doi prieteni stateau pe o banca in parc. Langa ei statea cainele unuia dintre ei.
La un moment dat, cainele incepe sa se vaite pentru 10 secunde, dupa care se opreste.
Mai trec cateva minute, dupa care scena se repeta.
Proprietarul este intrebat de celalalt:
„Da’ ce are cainele, de ce se tot vaita?”
„Pai… sta pe un cui…”
„Sta pe un cui??? Pai si de ce nu se ridica de pe el sa mearga in alta parte?”
„Nu il doare inca suficient de tare…”
Morala: Zona de confort este foarte atragatoare insa tot ceea ce ne dorim si inca nu avem se afla in afara acestei zone.
De aceea, perpetuarea unei atitudini care accepta o durere evidenta, de frica unei potentiale dureri mai mari, este cel mai nociv comportament pe care il putem adopta.
Merita facuta o precizare: poate fi vorba si de o „durere” care se cere vindecata, dar poate fi vorba si despre o „foame” care se cere urmarita si realizata.
„Foamea” sau obiectivul sau misiunea in viata pot fi foarte usor ingropate sub nevoia de control static… 
De exemplu: am un produs foarte bun si vreau sa servesc cat mai multi clienti… insa atunci cand lucrez cu oameni pe care nu ii cunosc, exista posibilitatea de a fi pacalit. De aceea ma conserv, ma pazesc cat de bine pot si lucrez doar cu cei pe care ii stiu si de care sunt sigur si riscul meu este mic… spre zero.
Aceasta este o atitudine ultraconservatoare care, pe termen lung, este sortita falimentului pentru ca… „ceea ce nu creste si se expandeaza… nu sta pe loc… ci moare!”
Si pentru ca sunt atat de multi oameni care practica „incremenirea” desi exista totusi in ei dorinta de evolutie si crestere, hai sa iti arat cum poti practica echilibrul dinamic in combinatie cu metoda „dezghet-schimbare-reinghet” 
1. Aloca-ti timp pentru tine in fiecare zi. Perioada optima este de 1 ora. Momentul optim este de la 5AM.
2. Identifica si noteaza toate lucrurile care te nemultumesc in viata – atat in ceea ce priveste propria persoana, cat si in ce priveste situatii si relatii… si orice altceva.
3. Identifica ce iti doresti in schimb… adica transforma ceea ce vrei sa eviti in lucruri, situatii, relatii pe care iti doresti sa le ai.
Acesti 3 pasi foarte probabil ca iti vor declansa simptom dupa simptom… si vor face cuiul suficient de dureros astfel incat sa iti doresti sa te misti din acel loc.
4. Alege din lista de nemultumiri, in prima faza, un singur lucru in legatura cu care esti in control 100% sau aproape 100%. 
Poate fi vorba despre o abilitate insuficient dezvoltata, o atitudine pe care o manifesti in anumite circumstante, o convingere pe care ti-ai dori sa o modifici, etc.
5. Raspunde-ti la intrebarea „de ce sa fac aceasta schimbare?”.
Ce beneficii voi avea de pe urma acestei schimbari? Ce efecte voi putea sa observ in 2 saptamani, in 2 luni, in 1 an, in 5 ani, in 20 de ani?
6. Raspunde-ti apoi la intrebarea „cine altcineva va mai beneficia de schimbarea mea?”.
Ce impact va avea asupra copiilor mei? Asupra partenerului meu de viata? Asupra parintilor? Colegilor, sefilor, subalternilor?
Tine minte ca nu poti lovi o tinta care nu iti este clara… asa ca ia-ti timp sa clarifici tinta ca apoi sa fii „laser”.
7. Dupa ce ai identificat obiectivul pe care vrei sa lucrezi, e foarte important sa identifici o actiune zilnica pe care o poti face pentru a te ajuta sa progresezi in directia dorita. 
Cateva exemple:
– vreau sa fac sport dimineata pentru ca simt ca obosesc prea tare cand urc 10 trepte:
Actiune zilnica: 1 minut de sport imediat dupa ce ma dau jos din pat – stretching – extensii ale bratelor, picioarelor, cateva sarituri pe varfuri ca si cand ai sari coarda.
– vreau sa scriu pe blog 1 articol pe saptamana pentru ca ma ajuta sa imi exprim autenticitatea si pot sa ajut alti oameni:
Actiune zilnica: scrie zilnic 10 minute dimineata, inainte sa pleci de acasa. Tot ce scrii in timpul saptamanii, in fiecare zi, revizuiesti si publici in weekend.
– vreau sa fiu mai decisiv in intalnirile de vanzare pentru ca simt ca ma las pe mine pe ultimul plan:
Actiune zilnica: scrie zilnic timp de 10 minute obiectivele pe care le ai pentru urmatoarele 12 luni. Ce vrei sa obtii – pentru tine, familia ta? Scrie in fiecare zi ca sa iti poti clarifica motivul pentru care faci ceea ce faci.
– vreau sa petrec mai mult timp cu familia pentru ca acum ajung tarziu acasa:
Actiune zilnica: trezeste-te mai devreme, scrie-ti agenda zilei, estimeaza timpii necesari si tine-te in priza pe toata durata zilei. Asa ai sanse mult mai mari sa termini in timpul alocat si sa ajungi acasa mai devreme decat de obicei.
Foarte important! 
Aceste activitati par simple, insa tine cont ca ele se cumuleaza in timp si devin tot mai relevante pe masura ce le practici.
Dupa ce aceste simple actiuni iti „intra in sange”, gaseste o a doua actiune care sa te ajute sa iti realizezi obiectivul dorit.
Exemple pentru contextele de mai sus: 
– vreau sa fac sport dimineata
Actiune zilnica 2: 10 genuflexiuni pentru intarirea muschilor de la picioare si pentru cresterea capacitatii la efort
– vreau sa scriu pe blog 1 articol pe saptamana
Actiune zilnica 2: citeste 1 articol in fiecare zi al unui blogger pe care il respecti si care scrie asa cum iti doresti sa ajungi si tu sa scrii
– vreau sa fiu mai decisiv in intalnirile de vanzare
Actiune zilnica 2: citeste zilnic 15 minute biografii ale oamenilor care au reusit sa faca lucruri marete desi au avut de infruntat conditii vitrege
 – vreau sa petrec mai mult timp cu familia
Actiune zilnica 2: cere membrilor familiei sa iti trimita un sms cu 2 ore inainte de terminarea programului cu mesajul: „Ai promis ca azi ajungi acasa la ora x”
Si uite asa… zi dupa zi… iti cresti sansele sa instalezi obiceiuri care te vor duce in cateva saptamani intr-un loc mult mai bun pentru tine.
Concluzii: 
– Un corp aflat in miscare, va tinde sa ramana in miscare…
Pune-te pe directia buna si mergi pana la capat. Nu te ingrijora ca mergi prea incet atata timp cat te mentii in miscare.
– Orice realizare semnificativa a fost realizata prin pasi marunti.
Marele Zid Chinezesc a fost construit caramida cu caramida. Turnul Eiffel a fost ridicat piesa cu piesa…
si nu in ultimul rand…
– Alege sa iti traiesti viata ca pe ceva viu si dinamic… pluteste pe raul vietii in echilibru dinamic si nu te multumi doar sa te ascunzi sub o piatra (control static) in speranta ca valul schimbarilor nu va ajunge si la tine… pentru ca te amagesti.
Mult succes in toate calatoriile vietii!
DanP.S. Vrei sa deprinzi si tu arta mersului pe sarma cu zambetul pe buze?

Afla cum de aici – http://5amcoaching.ro/