O realitate trista de sarbatori – tatii dispar de acasa…

Iata un articol publicat in Washington Times care vorbeste detaliat despre asta

Fathers disappear from households across America

Big increase in single mothers

Nicole Hawkins‘ three daughters have matching glittery boots, but none has the same father. Each has uniquely colored ties in her hair, but none has a dad present in her life.

As another single mother on Sumner Road decked her row-house stoop with Christmas lights and a plastic Santa, Ms. Hawkins recalled that her middle child’s father has never spent a holiday or birthday with her. In her neighborhood in Southeast Washington, 1 in 10 children live with both parents, and 84 percent live with only their mother.

In every state, the portion of families where children have two parents, rather than one, has dropped significantly over the past decade. Even as the country added 160,000 families with children, the number of two-parent households decreased by 1.2 million. Fifteen million U.S. children, or 1 in 3, live without a father, and nearly 5 million live without a mother. In 1960, just 11 percent of American children lived in homes without fathers.

America is awash in poverty, crime, drugs and other problems, but more than perhaps anything else, it all comes down to this, said Vincent DiCaro, vice president of the National Fatherhood Initiative: Deal with absent fathers, and the rest follows.

People “look at a child in need, in poverty or failing in school, and ask, ‘What can we do to help?’ But what we do is ask, ‘Why does that child need help in the first place?’ And the answer is often it’s because [the child lacks] a responsible and involved father,” he said.

Restul aici

Read more: http://www.washingtontimes.com/news/2012/dec/25/fathers-disappear-from-households-across-america/#ixzz2GLQpeAzg
Follow us: @washtimes on Twitter

 

VREAU SA-L CUNOSC PE TATA! (Alianta Familiilor din Romania)

Adultilor le plac drepturile. Ei si le imagineaza si le si legifereaza. Le legifereaza la nivel national si international, in constitutii, tratate, conventii. Imaginatia lor in decretarea de noi drepturi este bine cunoscuta si pare a fi fara limite. Si e atit de prolifica incit nimeni nu le poate sta in cale sau sa tempereze inflatia de drepturi pe care cu totii o cunoastem. Nici chiar copiii, cele mai firave si inocente fiinte ale societatii. Adultii nu se gindesc la ei cind isi decreteaza propriile drepturi. Indraznim insa sa afirmam ca unele din aceste „drepturi ale adultilor” sunt de fapt crime legalizate pe care adultii le savirsesc impotriva celor mici. Astfel de crime sunt sunt multe si grave. Fiecare manifestare imorala inventata ori practicata de adulti este ridicata la rang de „drept al omului” fara a lua in considerare impactul lor asupra copiilor. Sunt, in consecinta, un fel de crime legale impotriva copiilor. Adultii au dreptul sa voteze, sa intre in parlament, sa legifereze. Cum le place. Copiii nu. Adultii se gindesc doar la ei, sunt egoisti, si nu iau in seama interesele fundamentale ori bunastarea morala si emotionala a copiilor. Un ultim exemplu, strigator la cer, tocmai parvine din Franta laica si agresiv seculara a lui Hollande, unde socialistii francezi au anuntat un proiect de lege pentru legiferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si eliminarea din actele oficiale a termenilor de „mama” si „tata” si inlocuirea lor cu termenul de „parinti.” De acum inainte micutii francezi vor fi identificati in actele oficiale ca avind „parinti”, nu „mama si tata”. [Link:http://www.newz.ro/stire/142242/franta-interzice-cuvintele-%27mama%27-si-%27tata%27.html]

Astazi insa comentam asupra unei alte crime impotriva celor mici, o crima deosebita, mai putin discutata sau cunoscuta: aceea de a interzice copiilor sa-si cunoasca filiatia paternala sau maternala, adica parintii biologici. O generatia noua de copii devine adulta, aceea a copiilor nascuti prin donarea anonima de material genetic: barbatii isi doneaza sperma iar femeile ovulele. Pina in prezent, acestor copiii le-a fost interzis sa-si cunoasca mamele sau tatii biologici. Nu doar cind sunt micuti, dar si cind devin adulti. Si nu putini dintre ei sufar. Mai alesc vazind ca sunt inconjurati de copii si adulti normali care isi cunosc parintii biologici, adica fiintele umane care le-au dat viata si i-au adus pe lume. Oare nu au copiii un drept de a-si cunoaste parintii biologici? Dreptul de a iubi si de a fi iubiti de cei care i-au adus pe lume? Fara indoiala. De altfel, Articolul 7(1) al Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului enunta un drept al copiilor de a-si cunoaste parintii biologici. (“Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea sa si are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, in masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit de acestia.”) Se pare, insa, ca acest drept, de altfel atit de evident, este ignorat de legiuitori. Iar copiii, ajunsi adulti, continua sa sufere. Stilurile de viata moderne si tehnologia moderna isi dau mina in deprivarea copiilor de acest drept fundamental. Femei tinere care doresc copii dar nu soti; barbati care-si doresc copii dar nu sotii; femei care traiesc impreuna fara barbati, ori barbati care traiesc impreuna fara femei pot, in zilele noastre, sa-si satisfaca foarte usor dorinta de a avea copii prin intermediul tehnologiei moderne. Atita timp cit pe piata sunt bani si cumparatori si vinzatori de material genetic. Si din acestia se gasesc peste tot. La fel si surogate, adica femei binevoitoare sa poarte, contra cost, sarcina pentru barbati necasatoriti ori cupluri de barbati care traiesc impreuna.

Are anonimatul donatorilor si surogatelor consecinte asupra copiilor care se nasc si cresc fara sa-si cunoasca parintii biologici? Fara indolaia. Sunt aceste consecinte negative? Fara indoiala. Iar simtamintele acestor copii, acum deveniti adulti, incep sa fie exprimate tot mai vocifer si des. Se si organizeaza in grupuri de discutii si de activism legislativ. Cauta sa schimbe legile sa li se acorde si lor un drept esential, acela de a-si cunoaste parintii biologici. Incearca in tribunale, parlamente, in editorialele marilor publicatii occidentale. Uneori reusesc, dar de cele mai multe ori nu. Astazi ne concentram asupra acestor demersuri in Canada, tara care a facut pionierat in reproductia umana prin donarea anonima de sperma si ovule. In acest scop reproducem, in traducere romana, un articol dintr-o publicatie canadiana. Articolul original poate fi citit in engleza aici: http://www.thedailybeast.com/newsweek/2011/02/25/donor-conceived-and-out-of-the-closet.print.html Materialul a fost tradus, editat si adaptat pentru cititorii nostri de parintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Ii multumim.

Abandonati de parinti, adoptati de televizor Gelu Trandafir

 

Un baietel isi macelareste tortul aniversar cu un cutit, pe care il infige apoi intr-un ursulet de plus. O fetita improvizeaza un dans lasciv la bara unui vagon de metrou. La capatul acestor doua reprezentatii, si baietelul, si fetita privesc speriati, un pic jenati, in jurul lor. Adultii isi descopera socati odraslele. Difuzate dupa ora 22, avand parintii drept public-tinta, cele doua spoturi ale campaniei „nu-ti lasa copilul educat de televizor” au provocat puternice controverse.

Violenta spoturilor socheaza, dar nu este gratuita. De fapt, ea expune consecintele violentei gratuite la care sunt expusi prea adesea si la care au acces prea usor copiii nostri: stirile de la ora cinci, tirania faptului divers, cautarea cu orice pret a morbidului sau sordidului, exploatarea comerciala a lacrimilor si dramelor, a unor evenimente izolate, fara vreo relevanta sociala.  Cele doua spoturi oglindesc consecintele acestei stari de fapt de pe ecranele televizoarelor, pe care adultul o poate intelege si pune in context, dar care poate sminti copilul. Si ar trebui sa ne revolte starea de fapt, nu oglindirea consecintelor ei.

Sunt si cazuri in care chiar parintii isi expun mediatic copiii; fie ii plimba ca pe niste podoabe prin studiourile diferitelor televiziuni, fie, din contra, ii ancheteaza nemilos, cot la cot cu un reporter, in fata unui microfon si a camerelor de luat vederi.

Dar, in general, ne confruntam de fapt cu o forma de abandon. Pe langa abandonul legal, prin care un copil este incredintat de catre parinti, definitiv, autoritatilor statului, exista un abandon de facto, prin care parintii, din comoditate, din lipsa de timp sau de rabdare, isi lasa copiii in grija unui televizor sau computer. In fata blocului nu mai intalnesti, ca pe vremuri, copilul cu „cheia la gat”. Nu mai are nevoie de cheie. Nu mai iese din casa sa traga cu cornete sau sa bata mingea pe strada cu pustii din cartier, scotandu-l din minti pe administratorul de bloc. Face liniste. Sta in casa cu orele, in fata unui ecran, holbandu-se la a cincea reluare a unui episod de desene animate, jucand un „Counter” sau dialogand pe chat. Yahoo il intampina cu indemnul irezistibil „be a better chat fanatic”. Un renumit producator de jocuri pe computer il ademeneste si el cu bannerul „the end of social life”. si cu siguranta nu are de ce sa fie amendat pentru publicitate mincinoasa.

Valorile familiei, transmise de parinti si de bunici – fidelitate, curatie, cumintenie, dreptate sau cumpatare – intra in competitie cu cele promovate agresiv de mediul audiovizual. Acestea din urma au avantajul repetitiei, al ineditului si, lipsite de filtrul parintilor, se strecoara in sufletele copiilor, lasand traume ce pot mutila in timp destine.

Chiar controversa provocata de aceste spoturi arata ca ele si-au atins tinta. Confruntati cu consecintele abandonarii copiilor nostri in fata televizorului, ne putem trezi, in sfarsit, la realitate. Inaintea scolii, familia este cea care are prima si cea mai importanta responsabilitate a educarii copilului, iar parintii nu pot dezerta de la aceasta incredintandu-si copiii spre adoptie televizorului.

Gelu Trandafir este publicist si membru al Consiliului National al Audiovizualului

MAMA TE IUBESC, TATA MI-E DOR DE TINE! www.alianta-familiilor.ro office@alianta-familiilor.ro

Acestea sunt strigatele disperate ale copiilor celor plecati la lucru peste granita! Subiectul de astazi ne-a fost impus de materialul de mai jos publicat in Romanian Global News pe 22 august: Scrisori către părinţii plecaţi la muncă în străinătate: „Dragă tată, au trecut patru ani de când nu ne-am mai văzut”… (Miercuri, 22 August 2012 Roma, Italia/Romanian Global News) Ni s-a rupt inima citindu-l si am socotit de bine sa-i dam o circulatie cit mai larga si prin intermediul editiei noastre saptaminale. Suntem, intradevar, confruntati cu un cataclism social fara proportii. O parte din el e cauzat si de indiferenta noastra a adultilor fata de copii, si in special a indiferentei parintilor. Copiii par sa fi devenit o incomoditate care ne sta in calea implinirii ambitiilor personale, profesionale sau carieriste. E timpul sa ne oprim putin din alergarea noastra constanta si sa consideram impactul pe care pasul alert al vietii nosatre il are asupra dragilor nostri copii. De accea, astazi alocam intregul spatiul al scrisorii noastre impactului emigratiei romane asupra copiilor ramasi in urma. Nu exista nici un singur cititor al acestor rinduri care sa nu se poata identifica cu aceasta situatie, fie la nivel personal, de familie, rudenii sau cunostinte apropiate. Haideti sa lecturam impreuna astazi simtamintele copiilor despre parintii plecati departe de ei. O facem in doua parti. In prima redam o parte din materialale publicate de Romanian Global News, iar in a doua, o parte dintr-un studiu publicat in 2009 de dna Niculina Ciuperca (psiholog, AFR Bucuresti) privind efectul emigratiei parintilor asupra unor copii din Teleorman.