Categorii
De meditat ... De'ale familiei Resurse

ROMANIA LA 10 MILIOANE DE OAMENI – Update AFR

In 2100 Romania va mai avea doar 10,7 milioane de locuitori conform unui Raport recent publicat de Natiunile Unite. [Raportul poate fi citit aici: http://esa.un.org/unpd/wpp/Publications/Files/Key_Findings_WPP_2015.pdf] Intitulat World Population Prospects („Prospecte demografice globale”), Raportul nu e de bun augur pentru Romania. De fapt nu e de bun augur pentru multe tari, dar pentru Romania, Moldova, vecinii nostri si inca citeva tari ale lumii prognoza demografica e cit se poate de ingrijoratoare. Romanii am inceput Mileniu III cu peste 20 de milioane din care, conform studiului, pina in 2100 vor mai ramine doar 10,7 milioane. Datele statistice sunt si mai ingrijoratoare, insa, considerind ca in 2100 populatia Romaniei va fi atit de imbatrinita incit ceasul biologic al romanilor practic va inceta sa mai bata. Ceea ce inseamna ca in final natiunea romana se va stinge in doar citeva generatii dupa aceea.
Probabil vi se pare exagerat de alarmant termenii in care descriem peisajul demografic al viitorului Romaniei. Cert e, insa, ca nu poti argumenta impotriva datelor statistice. Ca ni le plac ori nu, ele sunt o realitate. Poti critica metodologia prin care datele au fost obtinute ori analizate, dar nu poti dezagrea cu realitatile prezente si tendintele demografice curente bazate pe datele statistice ale ultimelor decenii. Ce arata aceste date?
 
Viitorul demografic al Romaniei
In 1950, dupa razboiul mondial care a luat vietile a sute de mii de barbati romani, Romania avea 16 milioane de locuitori. Dupa 45 de ani de comunism avea peste 23 de milioane, o crestere de 7 milioane ori cam 44%. In 2015 are 19,5 milioane, o scadere de 4 milioane de fiinte umane in 25 de ani. Se estimeaza ca in 2030 in Romania vor locui doar 17,6 milioane de oameni, cam atit cit locuiesc in Olanda azi. In 2050 vor mai fi in Romania doar 15,2 de milioane de oameni iar in 2100 doar 10,7 milioane. Concret, asta inseamna ca in curs de 100 de ani, populatia Romaniei se va injumatati.
In plus, populatia tarii va imbatrini rapid. In 2015 15.5% din populatia Romaniei sunt copii sub 14 ani, 60% intre 15 si 59 de ani, 24% intre 60 si 80 de ani, si 4% peste 80 de ani. In 2050 doar 14% din populatia Romaniei vor fi copii sub 14 ani, 49% intre 15 si 59 de ani, 26% intre 60 si 80 de ani, si aproape 9% peste 80 de ani. Dupa 50 de ani, insa, in 2100, copiii sub 14 ani vor continua sa  fie 14% din populatia Romaniei, 49% intre 15 si 59 de ani, 26% intre 60 si 80 de ani, si 12.7% peste 80 de ani.
In acelasi timp, varsta medie a romanilor va continua sa creasca reflectind imbatrinirea tarii. In 1950 Romania era o tara tinara, varsta medie fiind de 26 de ani. Prin varsta medie se intelege varsta la care intreaga populatie a unei tari se imparte in doua parti egale, prima parte fiind grupa celor tineri, iar a doua grupa celor in varsta. In 1980 varsta medie a crescut la peste 30 de ani, la peste 42 de ani in 2015, si se astepta ca ea sa ajunga la 47 de ani in 2030, si la 48 de ani in 2050 si in 2100. Varsta medie insa fiind de 48 de ani, impactul demografic e clar. Capacitatea de procreare a romanilor va slabi enorm pina in 2050 si va ramine infima pina la finele secolului.
 
Fertilitatea femeilor tarii va scadea, dar va creste pina in 2100, fara, insa, ca ea sa devina excedentara, in sensul de a spori cresterea populatiei. Rata fertilitatii necesare mentinerii unui nivel demografic constant e de 2.1 copii de femeie. La 2.1 copii de femeie populatia nu creste. Intre 1975 si 1980 rata fertilitatii in Romania a fost de 2.55 copii de femeie. A scazut la 1.51 intre 1990 si 1995, si la 1.45 intre 2005 si 2010. A ajuns la 1.48 intre 2010 si 2015. Prognozele ONU indica ca ea va continua sa creasca pina va ajunge la 1.82 in 2100.
 
Romanii insa vor trai mai mult. Daca in 1990-1995 longevitatea vietii romanilor era de aproape 70 de ani, se asteapta ca intre 2050 si 2100 ea sa ajunga la 86 de ani.
Datele ONU sunt deosebit de incurajatoare, insa, privind incidenta decesului copiilor la nastere. In Romania anilor 1990 rata mortalitatii copiilor la nastere era de 23 la 1000 de copii nascuti vii. A scazut la 12 pina in 2010, sub 10 la ora actuala, si va continua sa scada treptat pina va ajunge la 2.2 copii la 1000 de copii nascuti vii.
 
Viitorul demografic al Europei
Situatia demografica precara a Romaniei e de netagaduit. Si cu toate ca nu suntem singura tara in situatia aceasta atit de delicata, ne aflam printre tarile cu prognoze demografice dintre cele mai dificile. Romania e in grupul de 48 de tari ale lumii in care populatia va scadea de acuma pina in 2050 in loc sa creasca. In aceasta grupa, Romania se afla intre tarile care vor experimenta o scadere demografica de mai mult de 15%. Majoritatea acestor tari se afla in Europa, inclusiv toti vecinii nostri, plus Japonia. Scaderea demografica a Republicii Moldova va fi si ea accentuata. De la 2,3 milioane de locuitori in 1950, populatia Moldovei a crescut la 4 milioane in 2015 dar va scadea la 3,2 milioane in 2050 si la 1,8 milioane in 2100. Un deficit demografic similar va fi cunoscut si in Japonia care va ajunge la sub 100 de milioane de locuitori.
Rata fertilitatii in Europa continua sa fie sub 2.1 de femeie. Curent e de 1.6 copii si va creste la 1.8 pina in 2050. De acum pina in 2100 populatia Europei va scadea de la 738 milioane de locuitori la 646 de milioane, adica o scadere de 92 de milioane de oameni. In contrast, America Latina va creste demografic de la 634 de milioane de oameni in 2015 la 721 de milioane in 2100, iar America de Nord de la 358 de milioane in 2015 la 500 de milioane in 2100, o crestere de 142 de milioane de oameni. Cea mai mare crestere a populatiei  va avea loc in Africa unde populatia va creste de la 1,1 miliarde in 2015 la 4,3 miliarde in 2100.
La nivel global, populatia lumii va creste de la 7,3 miliarde in 2015 la 11,2 miliarde in 2100. Populatia planetei e tinara in comparatie cu a Europei. La nivel global 26% din populatia lumii sunt copii sub 15 ani si doar 12% din oamenii planetei au peste 60 de ani.
 
Romania -ce facem?
Datele Raportului ONU nu pot fi ignorate. Problema demografica a Romaniei e probabil cea mai critica problema cu care se confrunta Romania si intreaga natiune romana la ora actuala. Asupra acestui subiect am mai scris si atregem atentia din nou. Guvernul Romaniei si, in general, clasa politica a tarii, nu par a fi alarmate de ceea ce clar e o problema. Nu putem ignora problema. Pentru ca declinul demografic al Romaniei are consecinte. Prezente si de viitor. Si toate negative, care din an in an se agraveaza si vor deveni si mai acute. Nu e drept ca generatia noastra sa creeze aceste probleme si sa ne asteptam ca generatiile care vin dupa noi sa rezolve consecintele. E nevoie de o politica demografica profilactica si sanatoasa care sa accentueze citiva factori.
In primul rind, e nevoie ca familia si casatoria ca institutii sa fie protejate si promovate, atit la nivel valoric cit si la nivel economic. Romanii se nasc, si s-au nascut de mii de ani, in familii, in casatorii, in casnicii. Rinduiala asta, data de natura lucrurilor si de Dumnezeu, nu poate fi schimbata. Suntem la o rascruce de drumuri. Familia si casatoria sunt atacate de elita intelectuala si politica si de tribunalele Europei. E vremea sa intelegem ce am semanat: idei radicale si bizare, si ce deja incepem sa seceram – imbatrinirea si golirea tarii si a Europei de oameni. Transformarea Romaniei si a continentului in oameni care isi pierd notiunea viitorului, vitalitatea biologica si dorinta de a se perpetua ca specie umana. Observati in datele de mai sus ca tarile care vor domina demografic in viitor sunt cele in care familia si casatoria traditionala sunt inca in voga, si inca mult influentate de traditie si religie. E vorba de Africa si America Latina, ambele crestinizate de sute de ani. La fel India si China, tari care accentueaza traditia si valorile traditionale, chiar daca nu crestine. Caci universalitatea familiei si casatoriei prin asocierea naturala a barbatului, femeii si a copiilor lor, nu poate fi tagaduita.
In al doilea rind, e nevoie si de un plan pragmatic. Rata divortului trebuie redus iar concubinajul descurajat. Un studiu publicat acum citeva luni in publicatia britanica The Economist discuta programele demarate de diferite tari pentru stimularea natalitatii. Concluzia studiului a fost ca investitiile in crese si gradinite constituie solutia cea mai propice, din punct de vedere economic vorbind, pentru stimularea natalitatii. [Detalii:http://www.economist.com/news/leaders/21659750-there-are-good-and-bad-ways-prop-up-countrys-population-baby-love]
In al treilea rind, romanii trebuie sa inceteze sa-si ucida viitorul prin avort. Trebuie sa gandim in termeni altruisti. Trebuie sa ne gandim la viitorul natiunii si al copiilor nostri. Egoismul si avortul nu sunt virtuti crestine.  Trebuie sa traim nu pentru moment ci pentru viitor. Egoismul nostru afecteaza viitorul copiilor nostri, adica al celor care vor avea norocul sa se nasca in viitor. O tara cu populatie mica are probleme serioase. Nu poate merge pe propriile picioare. Depinde de tarile cu populatie mai mare pentru a-si pastra identitatea, sa-si asigure securitate granitelor, sa se protejeze impotriva terorismului, a epidemiilor, a calamitatilor. O tare cu populatie mica cerseste mila celor puternici. O tara cu populatie mica nu e luata in serios. Nu are voce. Nu are piata de desfacere nici economie. Nu are identitate. Nu are viitor.
In final, clasa politica a Romaniei trebuie sa-si faca bine socotelile. Stimati politicieni, cu cine vreti sa mergeti inainte? Cu cine vreti sa claditi viitorul Romaniei? Cu noi, oamenii cinstiti ai Romaniei care aducem pe lume copii, ii iubim, ii educam, le dam valori, inculcam in ei reverenta fata de Dumnezeu, autoritati si semeni? Ori cu extremistii Romaniei care cer abolirea casatoriei, a familiei, promoveaza avortul, pervertesc sexualitatea si relatiile firesti intre fiintele umane si submineaza valorile ? Mai devreme ori mai tarziu veti avea de ales. Miscarea profamilie si proviata din Romania asteapta, de ani de zile am adauga noi, sa faceti ceva concret pentru tara noastra, pentru viitorul ei. Comentariul de azi e, deci, inca un semnal de alarma. Treziti-va, luati in serios mandatul dat voua de cetatenii tari, priviti spre viitor, protejati casatoria si familia dadatoare de viata, si promovati intre romani o cultura a vietii. Caci fara copii nascuti, familie si casatorie, Romania va inceta sa mai existe.
 
AFR va recomanda: Raportul ONU poate fi citit aici:http://esa.un.org/unpd/wpp/Publications/Files/Key_Findings_WPP_2015.pdf] Recomandam si un articol publicat pe 23 august de New York Times privind colapsul demografic al Japoniei, unde, curent, 8 milioane de case sunt nelocuite din lipsa de locuitori. Se estimeaza ca in urmatorii 50 de ani populatia Japoniei va scadea cu o treime, la un milion pe an. Casele nelocuite au cauzat un colaps al pietei caselor si al constructiilor, iar expertii japonezi opineaza ca in 20 de ani poate chiar mai mult de un sfert din casele Japoniei vor fi goale. [Articolul poate fi citit aici:http://www.nytimes.com/2015/08/24/world/a-sprawl-of-abandoned-homes-in-tokyo-suburbs.html?emc=edit_th_20150824&nl=todaysheadlines&nlid=34224645&_r=0]
Categorii
De meditat ...

Mitul „independenţei energetice“ a României şi scopul real al alianţei politicieni–petrolişti contra populaţiei

English: To create this SVG-format logo, I too...
Source: http://static.seekingalpha.com/wp-content/seekingalpha/images/thumb-Exxon_01.jpg Category:Oil company logos (Photo credit: Wikipedia)
Petrom
Petrom (Photo credit: Wikipedia)

Am repostat articolul lui Matei Udrea (redactor șef la publicația „Pro Sport„) cu același titlu. De luat în considerare şi celelalte articole scrise de dumnealui.

Fac aici doar câteva sublinieri

O ştire mică-mică apărută într-un colţ de pagină economică la sfârşitul lunii aprilie ne anunţa că Exxon şi Petrom studiază posibilitatea de a nu aduce la ţărmul românesc hidrocarburile pe care le vor extrage din perimetrele concesionate pe platforma continentală a Mării Negre. În felul acesta, conform Legii Petrolului, statul român ar rămâne doar cu redevenţele (care se pot încadra în marja 3,5-13%) şi taxele de producţie.

Citeste mai mult: adev.ro/mvj990

Nu de alta, dar poate ne trezim…

Citiţi vă rog şi

http://adevarul.ro/economie/stiri-economice/romania-1_517e5cdb053c7dd83f5a1bf5/index.html
http://adevarul.ro/economie/afaceri/romania-nu-stie-faca-gazele-marea-neagra-1_51911303053c7dd83f955e0f/index.html
http://adevarul.ro/economie/afaceri/omv-exxon-neptun-marea-neagra-gaze-1_515e56d000f5182b8586afe8/index.html

 

Categorii
Carti Resurse

Țara unde unul din zece locuitori e scriitor

O tânără islandeză citește o carte într-un izvor termal


În limba islandeză există și o expresie („ad ganga med bok I maganum”), care s-ar traduce literal prin „toată lumea are o carte în stomac” și care se referă la faptul că foarte mulți islandezi scriu cărți. Statisticile arată că unul din zece islandezi va publica o carte în decursul vieții sale.

„Mediul este destul de competitiv. Mai ales deoarece locuiesc alături de mama și de partenerul meu, care sunt și ei scriitori cu normă întreagă. Dar încercăm să publicăm în ani diferiți ca să nu concurăm prea mult unii cu alții”, a povestit pentru BBC romanciera Kristin Eirikskdottir.

În Islanda, foarte populare sunt scrierile „saga” (povestiri ce aparțin vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elementele mitologice). Datând din secolul al XIII-lea, saga islandeze spun povestea popoarelor scandinave care au ajuns pe insulă începând cu secolul al IX-lea.

Saga continuă să fie scrise și în prezent. În Islanda, fiecare gheizer sau cascadă are atașată o poveste cu eroi din vremuri antice, iar băncile din spațiile publice au un cod de bare astfel încât trecătorii care vor să se odihnească să poată asculta o poveste pe smartphone cât timp stau pe bancă. UNESCO a desemnat Reykjavik, capitala Islandei, Oraș al Literaturii.

Restul articolului la

http://ro.stiri.yahoo.com/%C8%9Bara-unde-unul-din-zece-locuitori-e-scriitor-090116626.html

 

Categorii
Uncategorized

1 Octombrie – Evenimente

 

Sursa Wikipedia

Categorii
Uncategorized

1 Octombrie – Ziua Internațională a muzicii

 

Compozitori, interpreti si muzicologi de renume sunt invitati pentru a vorbi despre importanta muzicii si locul ei in viata moderna. Sunt organizate intalniri cu artisti, competitii si teste muzicale, expozitii de instrumente muzicale, de inregistrari, fotografii, picturi, sculpturi, caricaturi si afise pe teme muzicale, concerte, programe de radio si televiziune.

Prima zi internationala a muzicii a fost organizata de catre Consiliului Muzical International al UNESCO la 1 octombrie pe 1975, potrivit rezolutiei adoptate de catre a 15-a Adunare Generala din Lausanne, in 1973.

Intentia a fost si este de a incuraja promovarea artelor printre alte sectoare ale societatii, aplicarea idealurilor UNESCO de pace si de prietenie intre popoare, de dezvoltare a culturilor lor, de schimburi de experienta si de apreciere mutuala a valorilor artistice, promovarea activitatilor Consiliului International al muzicii aferent UNESCO, a organizatiilor internationale membre si comitetelor nationale.

Sursa

http://www.corectnews.com/arts/1-octombrie-ziua-internationala-muzicii

 

http://youtu.be/8x4GC0-Z0ZI

 

Categorii
Uncategorized

Crestinul Azi update – Multe biserici baptiste rurale din Europa suferă datorită exodului de membri

UN ARTICOL CARE AR TREBUI SA NE DEA DE GANDIT

Bisericile din medial rural devin din ce in ce mai mici, iar cele din orașe mai mari. Acest fapt generează numeroase probleme. Cum pot fi ele rezolvate și cum pot bisericile rurale și urbane să își ducă la îndeplinire mandatul misionar? Aceasta a fost provocarea care a fost discutată la conferința misionară de lângă Arad la care au fost invitați lideri din cadrul Federației Europene Baptiste. Locația conferinței nu putea fi mai bine aleasă, după spusele liderului german, Michael Kisskalt (Berlin), care este și președinte al Departamentului pentru misiune și evanghelizare din cadrul Federației Europene Baptiste. Biserica locală, situată lângă un centru creștin a scăzut la șapte membri.

La conferință au participat douăzecișicinci de persoane din cinciprezece țări. Stuart Murray Williams, expertul britanic în dezvoltarea bisericilor din mediul urban și liderul inițiativei “Urban expression”, a prezentat modul de dezvoltare a bisericilor din zona metropolitană a Marii Britanii și a arătat importanța orașelor în biblie. El este convins că toți creștinii trebuie să aibă o atitudine deschisă și pozitivă cu privire la provocările din orașe unde diferite culturi și perspective asupra lumii intră în conflict.

Ian Bunce, Director cu misiunea în cadrul Uniunii Baptiste din Marea Britanie, a atras atenția asupra unei noi tendințe în urma căreia tot mai mulți oameni s-au mutat în localitățile limitrofe orașelor. Cu toate acestea o parte din ei n s-au împăcat cu stilul de viață de acolo. Într-un sat o persoană nu poate trăi ca anonim, lucru care într-un oraș este perfect posibil. “Oricine se mută la sat, trebuie să fie gata să trăiască precum sătenii”, spune Bunce. În urma acestui gen de discuții a devenit clar faptul că stilul de viață urban – coabitarea cu multe culturi și religii, individualismul și stilul de viață orientat spre consum – este o provocare pentru toate uniunile membre ale Federației Europene Baptiste. Luată ca întreg, mișcarea baptistă este prezentă mai mult în zonele rurale.

 

Categorii
Uncategorized

Roșia Montana – Un documentar care ar trebui să ne dea de gândit românilor…

Chiar dacă editarea tuturor datelor nu prezintă acuratețe, totuși sunt câteva indicii care ar trebui să ne facă să ne punem multe întrebări…

 

Eseu despre proiectul de minerit cu cianuri si mina deschisa la Rosia Montana Romania

Essay regarding the mining project with cyanide and open-pit at Rosia Montana Romania

See also:
Behind Gold’s Glitter: Torn Lands and Pointed Questions
http://www.nytimes.com/2005/10/24/int…

Honduras – In March 2001, Seventy-five people representing 15 communities located adjacent to 8 mines attended a meeting in Honduras to launch a national anti-mining campaign called „Honduras Is Worth More Than Gold.” The meeting took place on March 9 and put forward several goals, including the prohibition of the use of cyanide in mining operations, the prohibition the expropriation of campesino and indigenous lands, and the strengthening of mining and environmental laws.

In January, 2005 in response to mining threats, Alaskan Village and Traditional Councils as well as Village Corporations began to pass strong resolutions in opposition to mines that they believe are a) environmentally unsound b) foreign owned c) in conflict with their desired future vision for their communities and d) a threat to their traditional lifeways.

Montana – a 1998 citizen’s initiative passed that banned open-pit cyanide leaching in gold and silver mining at new mines and mine expansions.

Colorado – five counties have banned cyanide heap leach mining. In January 27, 2004, Commissioners in Summit County voted for the ban to protect the future public health and safety from the controversial mining process and chemicals.

Turkey – In 1997 the Turkish Council of State decided not to allow gold production through cyanide leaching, on the basis of article 56 of the Turkish Constitution which guarantees the right of people to live in a healthy environment (nr. 1996/5348, decision nr. 1997/2311).

http://youtu.be/anmmpAhD3Ig

http://youtu.be/anmmpAhD3Ig

 

Categorii
Si eu cu cine votez...?

Bogdan Glăvan: Salvaţi Roşia Montană de socialişti

Una din părerile pe care am auzit-o zilele acestea în legătură cu protestele împotriva legii Roşia Montană este aceea că asistăm la o nouă modă în domeniul acţiunilor civice, departe de ciocnirile ideologice ale anilor ’90 şi de dezbaterile reducţioniste, în bună măsură false, de tip Stânga vs. Dreapta care se poartă între politicieni. Nimic mai greşit.

Ar trebui să privim dincolo de aparenţe şi să realizăm că orice acţiune socială – de aprobare sau respingere a ceva – fermentează pe un strat ideologic. Chiar dacă cei care ies în stradă se feresc să nominalizeze, chiar dacă scandările sunt “apolitice”, obiectivul urmărit este unul pur politic – în adevăratul sens al cuvântului, acela că vizează politica publică. Iar politica nu poate fi trans-partinică, non-ideologică, eventual tehnocrato-ecologistă. Politica se întemeiază pe valori, pe viziuni asupra bunului mers al societăţii, pe idealuri

Restul articolului la

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/bogdan-glavan-salvati-rosia-montana-de-socialisti/

 

Alte articole asemanatoare

http://inliniedreapta.net/extragerea-aurului-de-la-rosia-montana/

 

http://inliniedreapta.net/insemnare/achiesam-cu-usurinta-protestele-rosia-montana-si-infratirea-dementelor-ideologice/

 

 

 

Categorii
De meditat ... Mapamond

CUM L-A PIERDUT OCCIDENTUL PE DUMNEZEU – AFR

Exista o corelatie intre declinul familiei si ascensiunea necredintei in Dumnezeu? Mary Elberstadt, autorul cartii recent publicate How the West Really Lost God (“Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumneze”) dovedeste ca exista. Cu luni in urma ea a dat un interviu privind subiectul cartii ei. Reproducem astazi interviul in traducere romaneasca. Interviul a fost abreviat si tradus pentru dtra de Leonard Farauanu, AFR Cluj. Ii multumim. Versiunea completa in engleza a interviului poate fi citita aici: http://thegospelcoalition.org/blogs/justintaylor/2013/07/10/how-the-west-really-lost-god-an-interview-with-mary-eberstadt/

 

Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu: un interviu cu Mary Eberstadt

În ultima ei carte, Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu: o nouă teorie a secularizării, Mary Eberstadt încearcă să răspundă la întrebarea „Cum şi de ce a ajuns Creştinătatea cu adevărat la declin în părţi importante ale Occidentului?” Răspunsul ei contrează înţelepciunea convenţională, însă Jonathan V. Last argumentează că „nu poţi înţelege adevăratele probleme filosofice ale Occidentului fără să citeşti această carte”. D-na Eberstadt a fost drăguţă să ne răspundă la câteva întrebări cu privire la argumentul ei şi la implicaţiile acestuia. 

Intrebare: Ce v-a făcut să scrieţi Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu: o nouă teorie a secularizării? A început mai degrabă ca o ipoteză care trebuia testată sau ca o teză care trebuia dovedită?

Raspuns: Asemenea multor americani care au vizitat Europa, şi eu am fost în mod repetat şocată de cât de secularizate sunt unele dintre societăţile continentului şi cât de goale le sunt bisericile. Astfel, primul motiv pentru care am început să investighez teoriile secularizării a fost pura curiozitate: ce face ca vetre iniţial creştine să-L piardă pe Dumnezeu? Chestiunea interesantă despre literatura existentă este că niciunul dintre răspunsurile oferite nu explică cu adevărat declinul Creştinismului în anumite zone ale Occidentului. Aşa cum demonstrează capitolele din cartea mea, prosperitatea de una singură nu alungă credinţa în Dumnezeu, şi nici educaţia, raţionalismul sau ştiinţa per se nu fac acest lucru. Nici cele doua războaie mondiale – o altă explicaţie general acceptată – nu explică acest fapt. Astfel, puţin câte puţin am început să rearanjez piesele acestui mare puzzle intelectual şi ceea ce a ieşit a fost un nou mod de a-l privi: unul în care soarta Creştinismului se dovedeşte a fi mult mai strâns legată de soarta familiei decât s-a crezut înainte.

Intrebare: Înţelepciunea convenţională, cel puţin printre conservatori, pare să spună că declinul religios în Occident a dus la o deteriorare a familiei. Este acest lucru adevărat, fals sau incomplet?

Raspuns: Este incomplet, însă în mod fatal incomplet. Există o pictură figurativă care s-a transmis de la gânditorii iluminişti mai departe, până la noi. Şi anume, una în care o persoană singură şade într-un scaun, chibzuind intens dacă să creadă în Dumnezeu sau nu; imaginaţi-vă statuia Gânditorului a lui Rodin, dacă vreţi să aveţi o reprezentare. Aceasta este imaginea mentală pe care mulţi oameni o au atunci când se gândesc la secularizare: ca şi cum ar fi ceva care ar surveni într-o societate afectând pe rând câte o persoană „atomizată”, fiecare persoană una după alta evaluând religia şi decizându-se împotriva ei.

O parte din argumentul cărţii este că această imagine nu descrie realitatea. Oamenii sunt fiinţe sociale. Ei învaţă religia în felul în care învaţă limba: în comunităţi, începând cu comunitatea familiei. Şi atunci când structura familiei devine perturbată, atenuată şi fracturată, aşa cum se întâmplă în cazul multor oameni occidentali în zilele noastre, multe familii nu mai pot funcţiona ca o curea de transmisie pentru credinţa religioasă. În plus, mulţi oameni devin izolaţi de cursul natural al naşterii, morţii şi al altor evenimente memorabile de familie care sunt o parte din cauzele primare pentru care oamenii se îndreaptă spre religie.

Pentru a oferi doar un exemplu familiar pentru această idee abstractă, gândiţi-vă la ce se întâmplă deseori când părinţii divorţează şi copiii sunt plasaţi în acorduri de custodie în virtutea cărora ei îşi văd mama şi tatăl în weekend-uri alternative. E suficient şi numai acest regim pentru a sabota practica creştină obişnuită a mersului la biserică, pentru că daca mama şi tatăl locuiesc în locuri diferite, este mai puţin probabil ca aceşti copii să fie duşi în mod constant la aceeaşi biserică, sau cel puţin este mult mai greu să se întâmple astfel. Există mult mai multe exemplificări în carte ale acestui principiu mai general:  perturbarea familiei duce la perturbarea religiei.

Intrebare: Dacă prăbuşirea familiei a subminat creştinismul şi a accelerat declinul religiei în Occident, care sunt câţiva dintre factorii care au făcut ca familia însăşi să devină atât de instabilă?

Raspuns: Revoluţia industrială – sunt de acord istoricii – a tulburat viaţa de familie mai mult ca oricând înainte. A dezrădăcinat oamenii din zonele rurale şi i-a trimis pe mulţi în oraşe ca să caute de lucru. Aceasta atât că i-a rupt pe oameni de familiile lor extinse cât a şi creat presiuni noi asupra organizării familiei, pentru că – din raţiuni detaliate în carte – urbanizarea face fără îndoială organizarea familiei mai dificilă. Aşadar industrializarea şi urbanizarea sunt o parte a răspunsului la întrebarea de ce familiile occidentale au început să se destrame. Acelor forţe trebuie să li se adauge revoluţia sexuală din anii 1960 şi de mai târziu, care a scindat unitatea familiei mai mult ca oricând înainte, din nou pentru raţiuni examinate în carte. Fără nicio coincidenţă, practica religioasă în multe vetre occidentale declină în mod dramatic exact în paralel cu ratele crescânde ale divorţului şi ale coabitării şi cu declinul fertilităţii şi alţi intermediari ai revoluţiei sexuale. Din nou, declinul religios şi declinul familiei merg mână în mână şi operează ca şi o elice dublă, aşa cum se specifică şi în carte.

Intrebare: Legătura interdependentă dintre familie şi credinţă este o idee familiară celor care au citit Biblia. Cum a fost acest lucru confirmat în studiul dvs. asupra istoriei şi culturii?

Raspuns: Unul dintre lucrurile pe care istoria îl clarifică este acest principiu: declinul religios nu are loc într-un vacuum, şi nici declinul familiei. Dimpotrivă, acestea sunt legate unul de altul  – şi la fel sunt şi prosperarea religiei şi prosperarea familiei. Haideţi să considerăm doar două exemple: Scandinavia este acum cea mai seculară societate occidentală de pe pământ, cel puţin aşa spun sondajele şi alte date privind frecventarea bisericii, credinţa religioasă, etc. Şi Scandinavia este acea parte a Occidentului care a iniţiat acele feluri de transformări ale familiei care sunt acum proeminente prin lumea Occidentală: naşteri în rândul persoanelor necăsătorite, înmulţirea cazurilor de coabitare, etc. Mai mult, Scandinavia este acum cea mai atomizată societate, vorbind în mod general, din lumea modernă: aproape jumătate dintre scandinavi trăiesc în gospodării de o singură persoană, după rapoartele recente.

Din nou, faptul de a nu avea familii sau de a avea familii slab structurate şi mai mici apare ca fiind strâns legat de faptul de a nu merge la biserică sau de a nu crede în Dumnezeu. Pentru un exemplu contrar, consideraţi un loc şi timp diferit: majoritatea ţărilor din Occident după cel de-al doilea război mondial. În timpul acelor ani, până la începutul anilor 1960, a existat o explozie religioasă, inclusiv în societăţile care acum sunt semnificativ seculare. Participarea [la serviciile religioase] era în creştere, la fel erau şi mărturisirile de credinţă religioasă, datele sunt în carte. Şi cu ce a coincis această explozie religioasă? Cu un fenomen mult mai familiar: explozia de copii, care a fost la rândul ei pan-occidentală, însoţită de asemenea de o explozie a căsătoriilor. Încă o dată, exemplul demonstrează acest lucru: există ceva în faptul de a trăi în familii care-i conduce pe oameni la biserică.

Intrebare: Sugeraţi aşadar că criza economică şi demografică din Occident ar putea avea ca rezultat neintenţionat reînvigorarea familiei, ca cea mai viabilă alternativă la statul asistential (welfare state) care a eşuat. Puteţi explica?

Raspuns: Se poate justifica faptul că statul asistential a concurat cu familia de la bun început. Vă amintiţi de site-ul infam „Julia” pentru campania de realegere a lui Obama, care arăta statul asistential intervenind pentru a face în fiecare stadiu al vieţii ceea ce obişnuiau să facă familiile competente: babysitting, educaţie, influenţarea deciziilor romantice, grija de persoanele vârstnice. Bineînţeles, este o stradă cu două sensuri. Pe măsură ce familiile au devenit mai problematice, statul a intervenit ca un înlocuitor al familiei; şi pe măsură ce statul a făcut acest lucru, familiile au descoperit că se pot baza pe stat în loc să se bazeze una pe alta. Niveluri moderne ale divorţului fără precedent, familii destrămate, naşteri în afara căsătoriei şi alte tendinţe care au transformat statul modern într-un înlocuitor ineficient dar atotcuprinzător al bărbatului casei.

În concluzie, etatismul a fost un motor al distrugerii familiei şi vice versa. Deci, marea întrebare devine: ce se întâmplă daca statul modern al bunăstării se dovedeşte a fi, de fapt, imposibil de susţinut din punct de vedere demografic şi financiar, aşa cum se pare că indică câteva economii occidentale cu probleme?  Dacă statele occidentale ale bunăstării sfârşesc prin implozie, aşa cum cred unii economişti că s-ar putea să se întâmple, este greu de imaginat o altă instituţie în afară de familie care ar putea să ia locul vidului creat în acest fel. În cele din urmă, faptul că statul nu prezintă siguranţă i-ar putea face pe oameni să se întoarcă spre legăturile lor mai organice de familie, de aici rezultând poate o reînvigorare a familiei.

Intrebare: Ce sugestii aveţi pentru întărirea familiei americane?

Raspuns: Pentru a oferi doar o implicaţie practică a argumentului cărţii, pastorii şi alţi responsabili ai bisericilor trebuie să înţeleagă că „familia” nu este doar o abstracţiune de lăudat din când în când, ci mai degrabă însăşi coloana vertebrală a instituţiilor lor. Spre exemplu, bisericile nu-şi pot permite să fie indiferente cu privire la problema procreaţiei, deoarece fără familii religioase vor fi mai puţini oameni în bănci peste zece, douăzeci sau cinzeci de ani, aşa cum s-a întâmplat deja în câteva denominaţii care au demonstrat, din greşeală, elicea dublă a familiei şi a credinţei prin propria lor diminuare neintenţionată.

Şi ceea ce este mai important, oamenii preocupaţi de familie ar putea să aibă în vedere exact acel lucru care îi ajută pe tineri, şi anume, în primul rând faptul de a avea familii. Acest lucru se reduce la eforturi fundamentale implicând o familie şi o biserică deodată, cum ar fi oferirea de ajutor prin drumuri împreună cu maşina, prin livrarea de mâncare gătită atunci când a apărut un nou copil în casă, sau prin faptul de a crea grupuri de rugăciune prin rotaţie, care au şi rolul şi de momente de socializare pentru mame, şi alte eforturi de acest fel.

Acestea pot părea idei primitive, însă ele reprezintă în acelaşi timp chiar acel fel de iniţiative care pot uneori determina faptul de a avea o familie sau de a renunţa la ea. De fapt, familiile necesită un efort considerabil. Ele ne amintesc însă de ceea ce Wiston Churchill a spun cândva despre democraţie: este cel mai rău sistem, cu excepţia celorlalte. În cele din urmă, ceea ce ne arată istoria este faptul că declinul familiei şi tăria familiei urmează modele ciclice. Acesta este punctul de vedere exprimat de Carle Zimmerman, un sociolog de la Harvard discutat în cartea mea şi a cărui operă bogată demonstrează această perspectivă. Perioadele de atomizare şi destrămare sunt urmate de reînvigorare, pentru că de-a lungul timpului oamenii îşi dau seama că omenirea nu a făcut rost de un înlocuitor care să poată face toate lucrurile pe care le poate face instituţia familiei. Faptul încurajator cu privire la acest model este că el arată că declinul familiei nu este inevitabil – aşa cum nu este nici declinul religios.

Ca şi concluzie, previziunile seculare despre moartea iminentă a lui Dumnezeu sau a căminului familial au înţeles povestea greşit. În fond, acesta este un gând optimist, pentru că înţelegând ceea ce consemnările istoriei ne arată cu adevărat, avem motive de speranţă.

 

 

Categorii
De meditat ...

Victor Ponta și Moise Guran despre proiectul Roșia Montană, la TVR1

Pe 16 septembrie, Victor Ponta a fost invitat la TVR1, într-o „Ediţie Specială” moderată de Moise Guran și Claudiu Lucaci. Unul dintre subiectele discutate a fost proiectul de exploatare de la Roșia Montană.

Întreaga dezbatere este pe TVR+ http://www.tvrplus.ro/editie-telejurn…

http://youtube.com/TVRcanaluloficial
http://www.facebook.com/fantvr1
http://www.tvr.ro
http://www.tvrplus.ro

Totuşi m-am uitat. Şi am văzut un interviu de zile mari. Unul demn de o mare televiziune occidentală. O lecţie de gazetărie ce ar trebui predată la toate facultăţile de profil din ţară. Am văzut o emisiune de televiziune în care un jurnalist aparent necharismatic, deloc telegenic, nicidecum frumos, însă, întotdeauna informat şi care chiar ştie despre ce vorbeşte a dovedit că se poate face publicistică adevărată şi la TVR.

Impecabil pregătit, având mereu argumente şi documente la îndemână, Moise Guran, căci despre el este vorba, a purtat politicos, neagresiv dar ferm un dialog cu premierul, dialog la capătul căruia nu se putea să vezi altceva decât că împăratul e gol, că nu i-a mai reuşit încă o dată să ne ducă cu vorba, că i-au fost spulberate, cel puţin pentru o seară, iluziile că poate juca la două capete. Că ar putea fi patru ore pe zi în favoarea începerii exploatării zăcămintelor aurifere de la Roşia Montană şi alte patru împotrivă. Că s-ar putea dedubla în premier şi parlamentar cu acţiuni şi convingeri aflate la antipozi şi că nimeni nu ar băga de seamă şi nu i-ar sancţiona imensa ipocrizie.

La capătul celor 50 de minute de interviu, premierul-plagiator Victor Ponta era mai descumpănit decât Tartuffe după ce îi fuseseră demascate minciuna intrinsecă şi duplicitatea definitorie a fiinţei sale. Nici cel mai mare specialist în chirurgie plastică şi reparatorie nu ar mai fi putut face nimic spre a reconstrui chipul descumpănit, desfigurat de-a dreptul al prim-ministrului.

Restul articolului AICI

 

http://youtu.be/bLHgKYoI7ws