2 mai 2014
Ulan-Ude, Buryatia
Era o dimineață friguroasă de început de ianuarie. Cineva a bătut la ușă. Când Adriana a deschis, Andrei stătea în fața ușii cu câteva plase în mână. L-a poftit în casă, a intrat și…a rămas pentru 3 luni. Andrei este buryat, are 21 de ani și este din Cita, oraș la peste 650 km est de Ulan-Ude. Pe când avea 9 ani, o verișoară cu câțiva ani mai mare, supărată în urma unei neînțelegeri dintre ei, a turnat pe el benzină și i-a dat foc. Arsurile i-au afectat aproape tot corpul de la brâu în jos, în unele locuri în profunzime până aproape la os. Când a ajuns la spital, medicii au vrut să-i amputeze picioarele și i-au dat șanse mici de supraviețuire. Doar un medic rezident tânăr a riscat, la operat și la luat sub supravegherea lui. Andrei a supraviețuit. Au urmat ani de zile petrecuti prin spitale, au intervenit complicații, au urmat peste 50 de operații, transplanturi de mușchi și piele de nu i-a mai rămas aproape nici o parte de corp fără cicatrice în afară de față și palme. Apoi alți câțiva ani de zile petrecuți în casa de copii (tata murise, mama alcoolică fusese decăzută din drepturile părintești). În urmă cu vreo trei ani a auzit prima dată Evanghelia, s-a întors la Dumnezeu în septembrie 2013, după care a trecut prin două centre de reabilitare, Chita și Ulan-Ude – avusese probleme și cu acoolul, și cu drogurile. În centrul de reabilitare din Ulan-Ude l-am cunoscut și eu, după ce Naomi Teodora si Ioana Ruth veniseră într-o joi seara acasă de la întălnirea de adolescenți și tineri și mi-au povestit despre el – Andrei își spusese mărturia acolo.
Continuarea articolului
La Razvi' - Razvan Mihalcea 