Dupa 40 de ani: E timpul pentru un nou feminism (AFR)

de Elise Italiano

Un feminism care promoveaza avortul ca fiind cheia libertatii femeilor nu ne ajuta sa ne dezvoltam, sa ne pastram demnitatea si nu ne fereste de rele. Trebuie sa sprijim femeile pentru ca „alegerea” intre viata si avort sa nu mai fie dificila. Viata e alegerea naturala. Toamna aceasta [anul 2012] nu am reusit sa deschid televizorul, sa-mi deschid browserul sau sa ma plimb pe strazile din Washington DC, fara sa-i aud, sa citesc sau sa-i vad pe sustinatorii  avortului protestand impotriva Razboiului impotriva Femeilor. [Nota AFR: The War on Women / Razboiul impotriva femeilor, sloganul miscarii feministe in alegerile prezidentiale din 2012]

Multe dintre surorile mele americane m-au solicitat sa ma alatur lor, prin intermediul reclamelor on-line, al campaniilor din usa in usa si al reclamelor politice. Priveau lucrul acesta ca pe o necesitate: era, ziceau ele, necesar sa luptam impotriva manevrelor strategice si ofensive ale unor politicieni, care aveau ca scop abrogarea unei victorii feministe atat de greu castigata – avortul, adica eliberarea de orice restrictie in ceea ce priveste libertatea noastra  reproductiva. Am fost invitata sa ma alatur unor femei care denuntau cu voce tare, in public, orice „restrictie” de genul acesta, intr-o batalie unde armele sunt cuvintele si strategia de lupta este impachetarea cauzei avortului in limbajul drepturilor civile si ale omului.

Chiar daca este descrisa ca fiind defensiva, campania s-a dovedit a fi una ofensiva, care nu urmareste numai sa tina piept, ci si sa fie cu un pas inainte. Campania a fost sustinuta prin slogane grafice despre corpul femeii, prin confesiuni inocente tinute in public despre experiente sexuale, chiar si prin reclame in care votul era comparat cu pierderea virginitatii. A fost de asemenea o campanie in care se utiliza limbajul sinelui: drepturile mele, libertatea mea, libertatile mele. Aceasta campanie m-a izbit pentru ca este  antiteza feminitatii, prin tot ceea ce reprezinta, de la continutul sau jinitor pana la discursul sau agresiv. Aceste femei se temeau sa nu piarda nu numai lucrurile in jurul carora isi construisera vietile – accesul la contraceptie si avortul la cerere – , dar de asemenea o ideologie care  disociaza sexul de iubire, responsabilitate si, bineinteles, copiii. Chiar daca contraceptia si avortul le-ar fi in continuare permise si la indemana in cazul in care ar pierde batalia, forta ideologiei lor ar avea cu siguranta de suferit: usa s-ar deschide larg pentru vocile ce promoveaza un feminism inradacinat intr-un sol total diferit.

Insa si mai important este ca aceste femei au convins mass-media ca toate femeile care se declara feministe sunt de acord cu ele ca femeile au nevoie sa fie fericite, sanatoase si libere. In aceasta privinta, au avut chiar si sustinerea Congresului si a Casei Albe, in ciuda respingerii unui proiect de lege pentru interzicerea avortului motivat de sexul copilului nenascut. Imi era clar ca aceasta marca a feminismului ducea lipsa de consecventa, claritate si solutii reale pentru problemele femeilor. De fapt, revista Time tocmai a publicat un articol care subliniaza faptul  ca dupa 40 de ani de la decizia Roe v. Wade care a legalizat avortul in 1973 sustinatorii avortului sunt adesea fortati sa apare cu tarie avortul.  Ei incep sa descopere ca femeile mai tinere nu prea vad avortul ca pe unul din drepturile lor fundamentale.

Nu sunt singura in aceasta incercare de a promova vechiul feminism, in care egalitatea femeilor avea ca pret feminitatea lor. Continuand sa promoveze avortul, oamenii legii, politicienii, lucratorii sociali, avocatii, educatorii, si toate partile investite cu interes in sanatatea si starea de bine a femeii sunt distrasi de la a-i asigura femeii resursele si instrumentele de care chiar are nevoie pentru a fi fericita si sanatoasa. Argumentele in favoarea ‘alegerii’,  puse pe seama feminismului, nu functioneaza, si un argument bun poate fi facut impotriva avortului ca raspuns la nedreptatile si inegalitatile femeii. Argumentul meu arata ca avortul in cel mai bun caz functioneaza ca un bandaj pe ranile care dezavantajeaza femeile, dar in cel mai rau caz le faciliteaza. 

 

Mitul 1: Avortul le ajuta pe femei sa isi termine studiile si sa-si urmeze o cariera

Fiecare feminista stie ca in orice societate dreapta, fetele si femeile sunt bine educate si lucreaza in economie. Intrebarea, in cazul acesta, ar fi daca educarea si cresterea copiilor sunt compatibile cu obiectivele educatiei si muncii, si de asemenea daca avortul influenteaza in mod favorabil reusitele educationale si profesionale ale femeii.  Feministiele care sustin avortul afirma ca daca femeile si barbatii au oportunitati educationale si profesionale egale, atunci femeile trebuie sa poata sa avorteze la cerere, pentru a putea sa-si continue scoala si sa-si pastreze locurile de munca si oportunitatile de viitor.  Un feminism mai bun le-ar ajuta pe femei sa aprecieze ceea ce ele sunt cu adevarat – persoane capabile sa aduca un mare bine lumii acesteia, nu doar prin educatie si munca, ci si prin nasterea copiilor. Acest tip de feminism ar sustine dezvoltarea conditiilor propice pentru femeile insarcinate, in sistemul educational si profesional.

Sa luam Universitatea Columbia (Columbia University) din New York ca exemplu. Cand Universitatea a dat fiecarei studente o bursa de ajutor in caz de avort, presedinta grupului Columbia’s Right to Life (Dreptul la Viata al Universitatii Columbia), Julia Salazar a inceput sa caute resurse si finantari pentru studentele insarcinate care doresc sa isi pastreze si sa isi creasca copilul, concomitent cu continuarea studiilor.  Acest grup se straduieste sa reduca neajunsurile unei sarcini in afara casatoriei si sa faca ca resursele pentru studentele insarcinate sa fie mai vizibile si mai accesibile.

Organizatia Feminists for Life (Feministe pentru Viata) se ocupa si de cazul elevelor de liceu. Potrivit cercetarilor facute de ele, unul din cinci avorturi e facut de o eleva de liceu. Asta sugereaza ca aceste tinere nu primesc ajutorul institutiilor – sub forma cazarii, a centrelor de ingrijire a copiilor, a asigurarilor de viata, etc- factori care le-ar ajuta sa-si pastreze copilul si in acelasi timp sa-si continue studiile. Chiar si Planificarea Familiala admite ca aceasta optiune i-ar ajuta si pe ei in consilierea tinerelor femei. Daca ‘alegerea’ este incadrata astfel ca femeile sa poata alege sa studieze sau sa lucreze in timp ce cresc un copil, atunci convingerea ca sarcina este un  ‘joc cu suma zero’ nu mai e relevanta.

Feministele ar trebui sa aiba visuri mari in aceasta privinta. Ce ar fi daca companiile ar asigura suficient concediu de maternitate pentru femeile insarcinate? Ce ar fi daca femeile nu ar trebui sa isi justifice concediul de maternitate ca fiind concediu medical, chiar si in mediile de lucru relativ placute? Ce ar fi daca liceele si universitatile ar oferi servicii pentru elevele/studentele insarcinate, cum ar fi programe de munca si studiu, centre de ingrijire, asistenta medicala, astfel incat sa reuseasca sa aiba si o educatie si copii – bunuri pe care cultura noastra le-a divizat?

Aceste facilitati ar dezvolta un feminism care ar promova lucrurile de care femeile chiar au nevoie – sustinere practica, astfel incat sa poata fi educate, si sa aiba o siguranta financiara si succes profesional. Potrivit lui Guttmacher Institute, femeile in jurul varstei de 20 de ani – cand cel mai probabil sunt in cautarea unei educatii si cariere- reprezinta mai mult de jumatate din avorturile care au loc in America in fiecare an. Acest trist fapt e o marturie pentru tinerele femei din ziua de azi: daca ramai insarcinata devreme in viata si vrei sa-ti pastrezi copilul, nu poti sa fii educata sau sa ai succes profesional. Oare nu este acest punct de vedere in dezavantajul femeii? 

 

Mitul 2: Avortul le ajuta pe femeile sarace sa iasa din saracie

Multi dintre cei ce sustin avortul afirma ca avortul la cerere trebuie sa fie disponibil femeilor sarace, deoarece a avea mai multi copii le creste povara financiara si le mentine in saracie. In opinia lor, Planificarea Familiala si alte clinici de avort ar trebui sa fie localizate in primul rand in cartierele sarace. Potrivit lui Guttmacher Institute, 42 la suta dintre femeile care avorteaza au venituri sub 100% al Nivelului Federal de Saracie (FPL); 27 la suta din ele au sub 199%. 61 la suta din avorturi sunt facute de catre femei care au deja unul sau mai multi copii. Aceste statistici nu variaza mult de la an la an, ceea ce sugereaza ca femeile adesea raman in saracie dupa repetate avorturi. Avortul, asadar, nu scoate femeile din saracie.

Feministele trebuie sa tina cont de cauzele de baza ale saraciei femeilor. Care resurse nu sunt disponibile mamelor singure? Ce servicii de ingrijire a copiilor le sunt disponibile  prin organizatii caritabile sau din partea guvernului astfel incat sa poata sa lucreze in timp ce isi cresc copiii? Ce fel de instruire la locul de munca este disponibila? Le este oferita indrumare pentru planificarea financiara de lunga durata si independenta? Guttmacher Institute  raporteaza ca 54 la suta dintre femeile care avorteaza folosesc contraceptia cand raman insarcinate. Opt la suta dintre femeile care avorteaza nu au folosit-o niciodata. Ce fel de programe educationale  sunt disponibile pentru a invata femeile ca contraceptia nu previne sarcinile nedorite?

In final, cine ii face responsabili pe tatii acestor copii de cresterea si sustinerea lor? Au acesti barbati cu adevarat grija de copiii si de mamele acestor copii? Ne gandim oare la o corelatie intre avort, saracie si statutul de necasatorit?  Daca nu, de ce nu luam in considerare aceste chestiuni? 

 

Mitul 3: Avortul este o solutie dreapta, facuta din compasiune, pentru viol

Oricine a sfatuit sau a vorbit cu o femeie care a fost abuzata sexual stie ca nu exista nimic mai odios, mai violent si mai inuman decat violul. Multi dintre cei ce sunt de partea avortului sustin, dintr-un simtamint sincer de compasiune, ca o femeie care a suferit deja un act de violenta atat de grav nu ar trebui sa mai fie nevoita sa poarte sau sa dea nastere unui copil care ii va aminti de aceasta violenta.

Chiar daca acest argument pare solid, exista argumente si mai serioase impotriva lui, dintr-o perspectiva feminista. In primul rand, care societate ar spune vreodata ca o fiica ar trebui sa moara pentru pacatele tatalui sau? In orice alta faza a vietii unei fete, majoritatea feministelor ar respinge acest rau. De ce faza cand se afla in uter ar fi ceva diferit?

In al doilea rand, procedurile implicate in procesul de avort sunt invazive si pot fi traumatizante ele insele. Avortul poate fi numit un al doilea act de violenta comis impotriva unei femei. Numarul socant al cazurilor de abuz sexual in armata americana ilustreaza foarte bine, in mod trist, aceasta problema. Dintre femeile care doresc sa-si sacrifice vietile pentru libertate, o treime au fost abuzate sexual. Ele sunt cu 180% mai probabil sa fi fost abuzate sexual decat sa fi murit in razboi in ultimii 11 ani. Barbatii alaturi de care isi slujesc tara cot la cot comit marea majoritate a acestor violuri.

Una din patru femei nu raporteaza abuzul, din teama de a nu fi marginalizate de catre ceilalti militari sau de a nu fi catalogate ca avand ‘tulburari de personalitate’, dupa cum au raportat mai multe femei-militare. Mai mult decat atat, in 2011, doar 240 din cele 3.192 de cazuri de abuz sexual raportate au fost investigate. Si cand ajung sa fie investigate, sunt lasate in seama altora, amanate sau calomniate. In decembrie, Senatul a adoptat un amendament la Legea de Autorizare a Apararii Nationale, care finanteaza  avortul cerut de victimele violurilor din armata. In caz contrar ar fi trebuit sa il plateasca din buzunarul propriu.  Bineinteles ca femeile vor crede ca ar trebui sa se foloseasca de aceasta optiune in cazul in care raman insarcinate dupa un abuz.   E gratis, ascunde rusinea de a fi insarcinata in cultura militara si ii permite femeii sa isi pastreze locul de munca. Ceea ce cu siguranta, insa, aceasta varianta nu ofera este un sfarsit  acestui ciclu de violenta sexuala.

Orice femeie care a luptat vreodata pentru drepturile si protectia femeii ar trebui sa vada acest amendament ca pe un lucru de suprafata.  Dar e de asemenea  o unda verde pentru barbati de a continua abuzul sexual al femeilor militare. Femeile militare merita ceva mai bun. Merita dreptate. Femeilor din generatia mea li s-a spus ca avortul ar trebui sa fie sigur, legal si rar. In cei 40 de ani de dupa decizia Roe v. Wade din 1973 peste 53 de milioane de avorturi au fost efectuate asupra femeilor americane in numele egalitatii femeilor. E timpul sa ne deschidem ochii: un feminism care promoveaza avortul ca fiind cheia catre libertatea femeilor nu ne ajuta sa ne dezvoltam, sa ne pastram demnitatea si nu ne fereste de rele. Dar, deasemenea, o societate care doreste abrogarea deciziei Roe trebuie sa asigure mijloacele de sustinere a femeilor insarcinate, astfel incat „alegerea” intre viata si avort sa nu mai fie dificila. E timpul sa regandim cazul feminist al avortului. E timpul sa purtam adevarata lupta in numele femeii.

 

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

RAZBOIUL FEMEILOR IMPOTRIVA AVORTULUI (AFR)

Paginile istoriei sunt pline de ironii. Lupta femeilor pentru avort si impotriva lui e una dintre ele. Zeci de ani inainte de anii 50 si 60 cind avortul a fost legalizat in tarile occidentale, femeile au luptat energetic pentru a li se recunoaste un drept la avort. Rusia sovietica si tarile comuniste au legalizat avortul ex oficio in numele pretentiei comunismului de a fi eliberat femeia de sub tutela barbatului si de a o face egala cu el. Vremurile insa s-au schimbat. Avortul si dreptul la avort si-au pierdut, in timp, alura. Odata ce efectele avortului au inceput sa fie simtite, printre ele impactul advers asupra sanatatii fizice si emotionale a femeii, cit si declinul artificial demografic al tarilor care au legalizat avortul, atitudinile privind avortul au inceput sa se schimbe. Iar progresul in medicina si tehnologia medicala care dovedesc tot mai evident ca fetusul uman e o fiinta umana care apartine speciei homo sapiens din momentul conceptiei, au cauzat schimbari radicale a pozitiilor multor persoane privind umanitatea copilului nenascut. In consecinta, ei cer revizuirea pozitiilor oficiale a statelor privind avortul. Daca fiintele nascute au dreptul la viata, intreaba tot mai multe persoane, de ce nu si fiinta umana nenascuta?

In primul rind al bataliei impotriva avortului si a declinului demografic sunt, fara indoiala si in toata lumea, femeile. Ficele, nepoatele, si stranepoatele femeilor care cu doar citeva generatii in urma luptau din rasputeri pentru legalizarea avortului. Aceasta realitate e un adevar de netataguit atit in tarile occidentale cit si in Romania. Ce e si mai remarcabil, insa, este ca in tarile occidentale, in special in SUA si Canada, batalia impotriva avortului a impartit miscarea feminista in doua tabere opuse. Una promoveaza cu agresivitate avortul, iar cealalta promoveaza, cu acelasi grad de agresivitate, dreptul la viata al copiilor nenascuti. Despre acest subiect fascinant,  dar putin cunoscut, scriem astazi. E un fenomen recent, putin mediatizat, dar care in ultimii ani a iesit la suprafata cu un impact remarcabil si uimitor de pozitiv.

Peste tot in lume femeile duc o lupta acerba impotriva avortului. In Statele Unite femeile au fondat Americans United for Life, National Association for the Right to Life, Feminists for Life si alte organizatii similare care promoveaza dreptul la viata al copiilor nenascuti. Femei proeminente si influente in viata politica a Americii fac la fel. Personalitati notabile sunt Sarah Palin, fosta guvernatoare a statului Alaska, Michelle Bachman, fosta candidata la presedintia SUA in 2012, guvernatoarea statului South Carolina, guvernatoarea statului New Mexico, si altele.  Femeile americane au scontat deasemenea succese remarcabile in doar ultimele citeva saptamini. Au facut lobby cu succes in Arkansas unde avortul dupa 12 saptamini de sarcina e interzis. Au scontat un succes similar in Dakota de Nord unde cu doar doua saptamin in urma a fost redactat un amendament constitutional de interzicere a avortului dupa 6 saptamini de sarcina. Amendamentul urmeaza sa fie supus votului in noiembrie. O alta organizatie pro-vita, specializata in promovarea dreptului la viata al fetitelor nenascute in China, este Women’s Rights Without Frontiers.

In Canada exista miscarea Real Women of Canada, o organizatie pro-life si profamilie de citeva sute de mii de persoane. In Europa functioneaza New Women for Europe, o miscare pro-familie si pro-vita care face lobby in Parlamentul European. Iar in ONU functioneaza organizatia Catholic Women’s Forum. Aceste grupuri coopereaza la influentarea documentelor internationale adoptate in conferintele ONU pentru a preveni recunoasterea unui pretins drept la avort.

Romania face la fel

Romania se conforma acestui trend si realitati internationale pozitive. Majoritatea covarsitoare a liderilor miscarii pro-vita din Romania sunt femei. Toate merita aceleasi aprecieri. Mentionam citeva dintre ele: Gerda Chisarau la Timisoara (Darul Vietii); Iuliana Petrut (Neamt); Florica Chereches (Oradea); Alina Galea (Oradea); Miorita Sateanu (Uniunea Fameilor din Bihor); Maria Dunca-Moisin (Miscarea Bunavestire din Bucuresti); Olimpia Popa (AFR Tulcea); Maria Juncan (Arad); Claudia Boghicevici (Arad); Larisa Iftime (Pro-Vita Media, Bucuresti). Eforturile acestor femei trebuie nu doar mentionate dar mai ales apreciate. Mame, bunici, sotii, aceste lidere a miscarii pro-vita din Romania dovedesc o intelepciune si vizuine inestimabila, dar care din nefericire lipseste in intregime clasei politice din Romania. Aceste femei reprezinta preocuparile si ingrijorarile societatii romane privind declinul demografic al tarii si distrugerea societatii romane cauzate de avort si destramarea familiei ca institutie sociala. Romania este binecuvintata sa le aibe si sa le auda.

In Secolul XX sute de mii de barbati romani au murit in cele doua razboaie mondiale, cauzind o slabire notabila a vitalitatii biologice a natiunii. Femeile romane au facut o contributie enorma la revitalizarea ei dupa fiecare razboi. Dupe 1990, insa, suntem confruntati cu o atitudine noua, una parese egoista, lipsita de viziune si de perspectiva. Fara copii tara nu are viitor. Batrinii nu vor avea pensii. Tara se va goli. Romania va dispare. Generatiile trecute de femei au inteles lucrul acesta si si-au facut datoria. Unele dintre cititoarele noastre ne amintesc din cind in cind ca in traditia romana se spunea ca fiecare familie trebuie sa aibe cel putin trei copii, unul sa inlocuiasca pe mama, unul pe tata, iar unul sa-si dea viata pentru tara. E miscatoare aceasta atitudine, una care ar trebui sa caracterizeze fiecare camin din Romania si una pe care statul ar trebui sa o faciliteze printr-o politica sociala sanatoasa. Romania are nevoie de o cultura a vietii, fara de care va pieri. O cultura si mentalitate a avortului, a mortii, de fapt, va ucide Romania. Daca continuam sa privim avortul ca singura solutie pentru problemele cu care se confrunta tinerele insarcinate, Romania nu va ajunge departe.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

SI CE DACA AVORTUL E OMOR? (AFR)

Acesta e titulul uimitor si greu de imaginat al unui comentariu  publicat in revista feminista americana Salon pe 23 ianuarie: “So what if abortion ends life?” (“Si ce daca avortul termina viata”?). Articolul poate fi citit in engleza aici, http://www.salon.com/2013/01/23/so_what_if_abortion_ends_life/ iar mai jos in romaneste.

Radicalizarea feminismului e in ascensiune. Intre generatia feminista tinara si cea in varsta are loc un razboi rece, dar tacit. Generatia mai in varsta, cea care a “castigat” femeilor dreptul la avort in anii 60 si 70, e nelinistita privind directia in care noua generatie feminista orienteaza miscarea feminista. Generatia tinara a deturnat, de fapt, obiectivele miscarii feministe clasice (egalitatea intre sexe, dreptul la avort, egalitatea de sanse si liberalizarea legilor divortului) radicalizindu-le. Fondatoarele feminismului clasic sunt preocupate de declinul demografic contemporan, clarificind ca atunci cind au cerut dreptul la avort nu isi imaginasera ca va fi abuzat in masura in care e abuzat astazi ori ca ar fi putut deveni un factor destructiv pentru societate.

Noua generatie feminista e fara rabdare si cere insistent si galagios liberalizarea continua a avortului. Deoarece din 1973 incoace, cind avortul a fost dezincriminalizat in SUA, restrictiile avortului s-au inmultit, iar exercitarea dreptului la avort e in declin. Frecvent, tot mai multe restrictii sunt impuse pentru ca femeile americane sa poata avorta, tot mai multe regulamente sunt impuse clinicilor de avort pentru a functiona, si opinia publica evolueaza spre o pozitie majoritar pro-viata. Din 1991 incoace peste 1.500 de clinici de avort au fost inchise in America, azi mai functionind doar 660. Unele din femeile din zonele rurale trebuie sa conduca o distanta de pina la 150 de mile sa ajunga la prima clinica de avort. Iar luna trecuta statul Arkansas a devenit primul stat din SUA sa interzica avortul dupa 12 saptamini. Un alt proiect de lege, tot in Arkansas, interzice avortul copilului nenascut a carui inima bate, chiar daca incepe sa bata mai devreme de 12 saptamini. In ianuarie Tribunalul Suprem al statului Alabama a enuntat dreptul la viata al copilului nenascut din momentul conceptiei. In plus, ratele avortului sunt si ele in scadere. Ultimele statistici arata ca doar in Texas in ultimii ani rata avortului a scazut cu 15%. Aceste restrictii si progrese ale miscarii pro-vita din SUA au atras atentia tinerelor feministe, le ingrijoreaza profund, si au raspuns cu strigate de frustrare. E de inteles. Comentariile si tonalitatea comentariilor lor, asa cum se vede mai jos, reflecta aceasta frustrare. 

 

E luna vietii in Romania. Traditional, luna martie deja a devenit in Romania luna vietii. Pe 23 martie sunt programate marsuri pro-vita in multe orase ale Romaniei. Va dam detalii mai jos rugindu-va sa participati in numar cit mai mare. Clasa politica a Romaniei pare a nu fi interesata in viitorul biologic al natiunii. Dar suntem noi, cetatenii ei de rind, oameni onesti, responsabili, harnici, cei care purtam pe umerii nostri prezentul si viitorul tarii. Trebuie sa-i tragem de mineca pe parlamentarii nostrii. Sa le spunem ferm ca dorim sa-si focalizeze atentia asupra lucrurilor care preocupa cetateaul onest si harnic al Romaniei, adica fiecare cititor ale acestor rinduri. Va rugam iesiti in numar cit mai mare la manifestatiile pentru viata din 23 martie.

 

Si ce daca avortul e omor? Atitudinea si gindirea aceasta privind copilul nenascut nu sunt numai iresponsabile, dar si o ofensa la demnitatea fiintei umane. O societate civilizata nu poate justifica omorul copiilor nenascuti, oricare ar fi ea. Autoarea articolului e Mary Elizabeth Williams.

 

Si ce daca avortul e omor?

Dintre toate miscarile diabolice ale miscarii anti-alegere [Nota AFR: “anti-alegere” e eticheta care miscarea pro-avort o aplica persoanelor “pro-vita”], fara indoiala una din cele mai eficace a fost cooptarea cuvintului “viata”. Viata! Cine vrea sau poate argumenta cu asta? Cine vrea sa fie de partea ne-vietii? Acesta e motivul pentru care limbajul celor care sprijina avortul a fost fasonat cu atentie in termeni diferiti. In timp ce oponentii avortului se descriu cu nerabdare ca fiind “pro-vita”, restul dintre noi au trebuit sa inventeze termeni mai putin convingatori cum ar fi “alegere” sau “libertatea reproductiva”. Conversatia despre “viata” e adeseori prea spinoasa sa fie adusa in discutie. Cu toate acestea, personal am stiut pe parcursul tuturor sarcinilor mele, si nu m-am indoit nici odata, ca de fapt purtam in mine o viata umana. De fapt, cred ca asta este fetusul: o viata umana. Dar asta nu ma face cu nimic mai putin pro-avort.

In momentul in care Roe v. Wade [Nota AFR: Roe v. Wade este numele deciziei judecatoresti emise de Tribunalul Suprem SUA in 1973 care a recunoscut femeilor americane dreptul la avort] a intrat in a cincea decada, ne aflam in unul din cele mai schizofrenice momente a relatiei noastre nationale cu libertatea reproductiva. Anul trecut am indurat cel mai mare numar de restrictii anti-avort din istorie. Cu toate acestea sprijinul pentru dreptul la avort este mai ridicat ca oricind, 7 din 10 americani insistind ca decizia Roe v. Wade sa ramina in vigoare, si ca drepturile reproductive sa fie respectate in “cele mai multe” cazuri. Asta e o crestere uimitoare de 10% in comparatie cu acum 10 ani. Si in mijlocul acestui eveniment unic, Planned Parenthood [Nota AFR: cea mai influenta si mare organizatie pro-avort din SUA] a facut decizia indrazneata de a abandona din vocabularul miscarii pro-avort cuvintele “viata” si “alegere”. In loc, asa cum afirma un film promotional recent al ei, chestia asta “nu e nici alba nici neagra”. Este o lovitura necesara si importanta, deoarece in batalia semanticelor acordam prea multa atentie celor care domina batalia intelesurilor cuvintelor. Si noi, cei de pe pozitiile pro-avort suntem prea necomfortabili cind suntem confruntati cu argumentele privind “viata” fetusului.

Priviti la realitatea complicata in care traim: nu toata viata e la fel de egala. (“not all life is equal”) Asta e un concept dificil de discutat pentru o persoana liberala ca mine, de teama sa nu fim asociati cu cei care promoveaza uciderea batrinilor ori sprijinitori ai infanticidului. Cu toate acestea, un fetus poate fi o fiinta umana fara a avea aceleasi drepturi ca si femeia in a carui trup isi afla rezidenta. (“… a fetus can be a human life without having the same rights as the woman in whose body it resides”) Femeia e seful. (“She’s the boss”) Viata femeii si ce e potrivit pentru circumstantele ei de viata si sanatatea ei trebuie, in mod automat, sa aibe precedent asupra drepturilor entitatii lipsite de autonomie personala din pintecele ei. Totdeauna. (“Her life and what is right for her circumstances and her health should automatically trump the rights of the non-autonomous entity inside of her. Always.”)

Cind noi, persoanele care promovam dreptul la alegere suntem deranjate de argumentele pro-vita, devenim contrariate. Am prieteni care s-au referit la avorturile care le-au avut ca la “razuirea unor gramezi de celule”, iar mai tirziu in viata sa afirme, fara ezitare, ca de fapt au avortat un copilas (“the baby”) ori pe “micutul” (“the kid”). Cunosc femei care s-au simtit usurate dupa avort dar si care au jelit intreruperea sarcinii. Cum putem pretinde ca simtamintele lor au fost diferite dar refuzam sa recunoastem ca de fapt ceea ce a fost in pintecele lor a fost acelasi lucru? Fetusul uman nu are definitii diferite care depind de simtamintele femeii. Un fetus nu are dreptul sa fie numit “fetus” doar daca femeia care-l poarta intentioneaza sa-l nasca. (…) Esti uman doar cind esti nascut? Doar cind esti intr-o stare viabila in afara pintecelui? Esti mai putin o fiinta umana cind arati ca o crenguta dar nu cind incepi sa-ti sugi degetul?

Suntem atit de intimidati de cei lipsiti de minte incit ne este teama sa avem aceste discutii pe fata. Ingaduim conservatorilor radicali sa ne intimideze cu conceptul lor de “viata” si sa foloseasca constringeri impotriva femeilor, cum ar fi ultrasunetul obligatoriu inainte de avort. De ce? Pentru ca atunci cind ne vintura in fata ideea, de loc corecta, ca “avortul stopeaza o inima care bate”, ei gindesc ca ne vor putea face sa admitem acest lucru. Ei cred ca daca numim fetusul “viata” pot merge mai departe sa numeaca avortul ucidere. Si tocmai asta ne preocupa, chiar ne infioara, pe noi, cei care suntem in favoarea libertatii reproductive.

Dar noi, ca societate, facem decizii privind viata in fiecare zi. O facem cu privire la barbati si femei in alte tari. O facem cu privire la cei din inchisori. O facem cu privire la pacientii pe moarte si victimile acidentelor. Continuam sa avem dezbateri pasionate privind justificarea actiunilor noastre ca societate, dar nu trebuie sa o facem fiind intimidate de ideea ca a avea viata inseamna a avea drepturi.

 

Mi se pare absurd sa sugerezi ca singurul lucru care ne face in intregime umani este mica iesire in afara vaginei unei femei. (“It seems absurd to suggest that the only thing that makes us fully human is the short ride out of some lady’s vagina”) Distinctia asta s-ar putea potrivi bine din punct de vedere legal, dar filozofic vorbind, cred ca am putea fi ceva mai sofisticati. Din nefericire ingaduim extremistilor conservatori sa perpetueze fictiunea sentimentala ca nici o persoana cu simtaminte umane nu ar putea crede in avort avind in vedere ca fetusul uman isi misca miinile mici si ii cresc piciorusele. Pozitiile noastre feministe sunt in declin. Cu decade in urma ne mindream cu ele dar acum tacem. Mamicile bune nu vorbesc despre avort. Cum asa? Ei bine, pot sa va spun eu, o femeie de peste 40 de ani, care si-a avortat copiii pe care i-a purtat in pintece si pe care i-a iubit, ca daca, printr-un miracol as fi insarcinata astazi, poti sa-ti pariezi fundul ca as avorta. As avea cel mai mare avort din lume. (“”If by some random fluke I learned today that I was pregnant, you bet your ass I’d have an abortion. I’d have the World’s Greatest Abortion”.) (…) Si as pune viata mamei deasupra vietii fetusului de fiecare data, chiar daca ar trebui sa recunosc ca fetusul e cu adevarat viata umana. O viata care merita sacrificata.

 

GENOCIDUL FETITELOR NENASCUTE

Va recomandam sa vizualizati un trailer de 3 minute al documentariului “It’s a Girl” despre genocidul fetitelor nenascute in China si India. O femeie declara, fara lacrimi, ca si-a ucis 8 fetite dupa nastere doar pentru ca s-au nascut fetite. Ingrozitor. http://www.itsagirlmovie.com/

 

MARSURI PENTRU VIATA IN ROMANIA

Coalitia Pro-Viata din Romania anunta organizarea marsurilor pro-vita pe 23 martie.
Sâmbătă, 23 martie, în orasele României este programată ediția 2013 a evenimentului public „Marșul pentru Viață”. Marşul se desfăşoară anual, în mai multe oraşe din România, în jurul datei de 25 martie (sărbătoarea religioasă „Buna Vestire”) şi este organizat de asociaţii ale societății civile care compun mişcarea provita, în colaborare cu instituţii şi comunităţi religioase.

 

 

Scopul principal al „Marşului pentru Viaţă” este sustinerea dreptului la viaţă pentru toate fiinţele umane începând cu momentul concepţiei şi până la moartea naturală. Totodată, este o afirmare a familiei traditionale si a valorilor acesteia, care sunt temelia unei societăti solide si sănătoase. Comitetele de organizare sunt locale, fără o conducere centralizată, însă la fiecare ediție a Marșului organizatorii lansează un mesaj comun sub forma unui Manifest. Acest document pozitionează societatea civilă crestină fată de probleme de actualitate ale României. Vă trimitem atasat afisul oficial al manifestației din acest an. Vom reveni pentru a vă transmite Manifestul și comunicatul de presă oficial. Puteți afla mai multe despre noi pe website-ul oficial www.marsulpentruviata.ro.

Va rugam intrati pe situl www.marsulpentruviata.ro., aflati persoanele de contact si participati la mars, impreuna cu toti membrii de familie, biserici, elevi, liceeni, sindicate. Viitorul nostru depinde de respectul pentru viata al fiintelor umane nenascute.

 

SAPTAMINA VIETII IN PARLAMENTUL EUROPEAN

Rugam pe europarlamentarii romani, romanii si moldovenii din Bruxelles, sa participe la evenimentele pro-vita organizate in cadrul saptaminii pentru viata organizat in Parlamentul European saptamina viitoare. Detalii:

WEEK FOR LIFE 2013; 19 – 20 MARCH 2013; DRAFT PROGRAMME

 

 

19 MARCH 2013: 12.30 – 13.30 Welcoming and registration in the European Parliament (2 days); Accreditation center, Place Luxembourg , in front of the Luxembourg train station. 14.00 – 15.30: room A1H1 When does human life begin ? GAY MITCHELL MEP (EPP), NIRJ DEVA MEP (ECR), Pat the COPE GALLAGHER (ALDE) Pr William Reville, Biochemist, – UCC CORK , Ireland, Dr Violetta Radosav, former IPPF staff, Romania, LANGUAGE: EN only. 16.00 – 17.30: room A1H1  Kill to Cure? Dead End of Human Embryonic Stem Cells Research, Bioethical, medical and legal challenges to Horizon 2020; MIROSLAV MIKOLÁŠIK MEP (EPP), KONRAD SZYMANSKI MEP (ECR); MARIA PATRAO NEVES MEP (EPP), BASTIAAN BELDER MEP (EFD); Dr David Albert Jones, Director of the Anscombe Bioethics Centre, Oxford, Mariusz Ratajczak, MD. PhD. Pomeranian Medical University in Szczecin, Poland, Roger Kiska, lawyer at Alliance Defending Freedom, Vienna LANGUAGE: EN only

 

 

20 MARCH 2013: 09.00 – 13.00: room JAN 6Q1 : ONE OF US, The European Citizen Initiative; JAIME MAYOR OREJA (EPP), CARLO CASINI(EPP) and all MEPs involved in the initiative; 09.00  presentation – introduction by Carlo Casini or Jaime Mayor Oreja 09.15 – 9.30 a . m.  “He/she is One of Us” Prof. Pino Noia (Gynecologist, Presidente of Catholic Gynecologist Association, president of “Quercia Millenaria Association”); 09.30-09.45 “He/she is One of Us” prof.ssa Monica Baraona (jurist); 09.45-11.00. General Assembly 1st session: presentation of the situation of every country by the national coordinator (brief report); 11.00- 11.15 coffee Break and press conference; 11.15 – 13.00 General Assembly 2nd session: presentation of the situation of every country by the national coordinator (brief report); LANGUAGE: EN, ES, FR, IT (Jaime Mayor Oreja); III.  LUNCH TIME: sandwich lunch (offered by Anna Zaborska); IV. 15.00- 16.30: room A5E3 Surrogate mothers, gestational carriers: the new form of women trafficking? ANNA ZABORSKA (EPP); Dr Gregor Puppinck, ECLJ, Strasbourg; LANGUAGE: FR Only 

 

 

PROIECTUL „UNUL DINTRE NOI” (AFR)

Tratatul de la Lisabona permite cetatenilor Uniunii Europene sa demareze referendumuri la nivel european pe diverse teme. Mai multe personalitati si organizatii pro-vita din Uniunea Europeana au lansat o initiativa pina acuma unica, si anume, protejarea dreptului la viata a copilului nenascut din momentul conceptiei. Pentru a constrange Parlamentul European sa dezbata si sa supuna la un referend aceasta initiativa e nevoie de peste un milion de semnaturi. Dorim ca si Romania sa se alature acestui proiect nobil si sa dea cit mai multe semnaturi. Semnaturile se dau online. Mai multe organizatii pro-vita din Romania si-au dat mana pentru a mobiliza publicul din Romania sa dea cit mai multe semnaturi. Au alcatuit nota explicativa de mai jos si o publicam si noi, cu rugamintea ca ea sa fie semnata si raspindita cit mai pe larg.

Cine poate semna? Orice cetatean al Romaniei, indiferent de rezidenta, de cel putin 18 ani.

Pina cind se pot da semnaturi? Pina in mai 2013.

COLECTARE SEMNATURI

https://ec.europa.eu/citizens-initiative/ECI-2012-000005/public/signup.do

Iniţiativa cetăţenească „Unul Dintre Noi” îşi propune să adune un milion de semnături, prin care să se ceară autorităţilor europene protecţia juridică a dreptului la viaţă, a demnităţii şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane din momentul concepţiei, în domenii care ţin de competenţa Uniunii Europene. 

 

Obiectivul principal este respectarea demnităţii şi integrităţii embrionului uman. Pentru a da dovadă de coerenţă în exerciţiul atribuţiilor sale, Uniunea Europeană ar trebui să interzică şi să pună capăt finanţării activităţilor care implică distrugerea embrionilor umani, în special în domeniul cercetării, al ajutorului pentru dezvoltare şi al sănătăţii publice. 

 

Comitetul organizatoric al acestei acţiuni este: Quintavalle Josephine, reprezentând Prolife Alliance, Marea Britanie; Vari Filippo, reprezentând Movimento per la Vita, profesor de drept constituţional la Universitatea Europeană de la Roma;  Puppinck Patrick Gregor, director la Centrul Europen pentru Lege şi Justiţie, Franţa;Baltroszewicz Jakub, reprezentând Fundaţia Pro Humana Vite, Polonia; Liebner Manfred, preşedinta Fundaţiei Stiftung Ja Zum Leben, Germania; Frivaldszky Edith, reprezentanta organizaţiei Together for Life Association, Ungaria; Latorre Alicia, reprezentanta Federaţiei asociaţiilor provita, Spania. Iar acţiunea este promovată de multe organizaţii provita din Europa.

In cazul în care cel puţin un milion de cetăţeni europeni, din cel puţin de şapte ţări, susţin această cauză, atunci ei pot înainta Comisiei Europene un act juridic prin care să se recunoască cererea făcută de cetăţeni. Comisia are obligaţia să răspundă la această cerere, iar susţinătorii ei pot explica adecvat motivele pentru care au înaintat această petiţie. 

 

 

Carlo Casini, preşedintele Mişcării pentru Viaţă (Movimento per la Vita) din Italia şi preşedinte al Comisiei pentru Probleme Constituţionale a Parlamentului European susţine că este necesară „o mai mare mobilizare a conştiinţelor pentru a învinge resemnarea şi tăcerea în faţa agresiunilor împotriva vieţii”, adăugând că „este vorba de a duce la îndeplinire cuvintele istorice care, în numele egalităţii şi demnităţii umane, au eliberat scalvii, i-a promovat pe negri, cer oportunităţi egale pentru femei, proclamă drepturile omului”.

Această iniţiativă cetăţenească în favoarea vieţii este o oportunitate pentru a oferi Europei energia pentru o reală reînnoire civică şi morală „deoarece, la originea sa, mai ales în gândirea părinţilor fondatori, Uniunea nu ar fi trebuit să fie numai o uniune economico-monetară, o piaţă unică, capabilă să optimizeze economiile naţionale, ci o Europă care să promoveze pesoana umană. Chiar şi astăzi ideea unei Europe ancorate în respectul şi promovarea demnităţii umane, a drepturilor omului, al egalităţii dintre naţiuni sunt puternic prezente în drepturile primare ale Uniunii şi în numeroase acte ale instituţiilor sale.”

Sperăm ca prin semnarea petiţiei să se determine o „mobilizare generală” a tuturor celor care susţin viaţa, după cum Fericitul Ioan Paul al II-lea a cerut în enciclica Evangelium Vitae.

Iniţiativa nu poate schimba în mod direct legile statelor Uniunii Europene legate de dreptul la viaţă, dar obligă Parlamentul European să supună dezbaterii această invitaţie de propunere legislativă venită dn partea cetăţenilor europeni.

Preşedintele Mişcării pentru Viaţă din Italia, Carlo Casini a subliniat: „Nu sunt suficiente un milion de semnături. Nu sunt suficiente 7 naţiuni. Dorim să fim prezenţi cu o voce puternică ce să se ridice din toate cele 27 de ţări ale Uniunii Europene”. 

Pot semna persoanele peste 18 ani (16 ani în Austria), din toate cele 27 de ţări ale EU până la data de 10 mai 2013.

PROIECTUL „UNUL DINTRE NOI” (AFR)

Tratatul de la Lisabona permite cetatenilor Uniunii Europene sa demareze referendumuri la nivel european pe diverse teme. Mai multe personalitati si organizatii pro-vita din Uniunea Europeana au lansat o initiativa pina acuma unica, si anume, protejarea dreptului la viata a copilului nenascut din momentul conceptiei. Pentru a constrange Parlamentul European sa dezbata si sa supuna la un referend aceasta initiativa e nevoie de peste un milion de semnaturi. Dorim ca si Romania sa se alature acestui proiect nobil si sa dea cit mai multe semnaturi. Semnaturile se dau online. Mai multe organizatii pro-vita din Romania si-au dat mana pentru a mobiliza publicul din Romania sa dea cit mai multe semnaturi. Au alcatuit nota explicativa de mai jos si o publicam si noi, cu rugamintea ca ea sa fie semnata si raspindita cit mai pe larg.

Cine poate semna? Orice cetatean al Romaniei, indiferent de rezidenta, de cel putin 18 ani.

Pina cind se pot da semnaturi? Pina in mai 2013.

 

 

Pasii de urmat in sustinerea Initiativei „Unul dintre noi” 

Unii dintre dtra ne-ati scris ca nu puteti accesa linkul dat Sambata. Colegii de la Pro-Vita ne-au dat urmatoarele detalii care se pare faciliteaza semnarea petitiei. Daca urmati link-ul de mai jos (fie il copiati si il puneti bara de sus a internetului +Enter, fie clik pe adresa + CTRL) https://ec.europa.eu/citizens-initiative/ECI-2012-000005/public/index.do?lang=ro ajungeti la site-ul UE unde este inregistrata petitia.

1. Selectati butonul Sustine

2. Selectati tara: Romania (dand clik pe sageata in jos de langa chenarul selecteaza tara, se deschide o lista din care alegeti Romania)

3. Selectati tipul documentului (dand clik pe sageata jos de langa chenarul selecteaza tip document/numar, de unva va recomanda carte de identitate sau CNP)

4. In chenarul numar treceti numarul cartii de identitate sau CNP

5. Prenumele complet (Daca aveti doua sau mai multe prenumele trebuie trecute toate)

6. Numele

7. Data nasterii sub forma ziua (2 cifre)/luna (2 cifre)/an (4 cifre) ( sau selectati ziua, luna si anul in tabelele care se deschid)

8. Cetatenia – selectati sageata in jos si alegeti cetatenia romana

9. Resedinta permanenta : adresa, strada, numar, bloc, scara, apartament

10. Cod postal (in orase exista coduri diferite functie de strazi, se pot cauta si pe google, dupa coduri postale)

11. Localitatea (din cartea de identitate nu adresa flotanta)

12. Tara: selectati Romania

13. clik in casuta din fata frazei: „Certific prin prezenta ca informatiile prezentate sunt corecte si ca sustin aceasta propunere de initiativa cetateneasca o singura data”.

14. click in casuta din fata frazei: „Am citit declaratia de confidentialitate” si va indem sa o cititi …

15. va apare o imagine cu caractere. Introduceti caracterele in chenarul de sub imagine.

16. Clik butonul Trimite.

Daca toate casutele au fost completate veti primi un mesaj de confirmare a inregistrarii semnaturii dumneavoastre, daca nu au fost completate toate rubricile, de asemenea, veti primi un mesaj de avertizare. Verificati ce lipseste si urmati pasii pana la capat. De la acelasi calculator pot fi inregistrate mai multe persoane doritoare sa sustin initiativa.