ISLAMUL VIOLENT – AFR

 

In lume traiesc aproximativ 1,6 miliarde de musulmani, dintre care 3% sunt jihadisti, adica fanatici care cauta sa impuna, prin violenta, religia, cultura si legile musulmane in tarile in care traiesc, fie ele musulmane ori nu. 3% inseamna 48 de milioane de fanatici, in marea lor majoritate tineri fara capatii, zeloti, lipsiti de scrupule. Indoctrinati in religia lui Mohamed, pentru ei viata e o pista de lansare in lumea de dincolo, o lume care, zic ei, ii va rasplati pentru faptele lor violente indreptate impotriva semenilor lor aici pe pamint. Numarul jihadistilor va fi in crestere, se pare, deoarece demografii speculeaza ca in anul 2070 islamul va fi cea mai numeroasa religie a lumii, reprezentind 38% din populatia planetei, iar crestinii 37%.

Evenimentele din 13 noiembrie de la Paris apartin unei liste extrem de lungi, atit din punct de vedere istoric cit si numeric, de atrocitati comise de fanaticii musulmani vreme de secole. Ziua de Vineri 13 noiembrie a socat din nou constiinta umanitatii. Pentru a nu stim citea oara. Cu citeva ore inainte de masacrul celor aproape 130 de parizieni, aceasi teroristi indoctrinati in invataturile lui Mohamed au ucis 43 de fiinte inocente in Beirut, probabil toate musulmane. Incidentele teroriste islamiste sunt tot mai frecvente si mai socante. Franta a inceput 2015 cu atacul islamist terorist asupra lui Charles Hebdo, si pare sa-l incheie cu unul si mai violent. Care sunt explicatiile acestui islam violent, plin de ura la adresa semenilor care nu le impartasesc religia?

 

Ayaan Hirsi Ali

 

Ayaan Hirsi Ali este o scriitoare care locuieste in Statele Unite. Nascuta in Somalia si crescuta in cultura musulmana, Ali a devenit o fanatica islamista, pina cind s-a stabilit in Statele Unite unde s-a educat si a vazut cum arata o societate religioasa care coexista in pace cu cea seculara. In ani recenti a publicat Heretic: Why Islam Needs a Reformation Now(„Eretic: de ce islamul are nevoie de o reformare urgenta”) in care ataca cu virulenta religia pe care a abandonat-o. [Detalii:http://www.salon.com/2015/06/07/no_one_exposes_western_liberals_faulty_thinking_on_islam_better_than_self_professed_%E2%80%9Cheretic%E2%80%9D_ayaan_hirsi_ali/ ] Ali incearca sa atentioneze Occidentul asupra pericolelor islamiste. Opinia ei este ca „islamul nu este o religie a pacii„. Este o religie violenta care se hraneste din violenta, zice ea. Amenintata in permanenta de islamisti cu moarte, Ali continua sa faca turnee in Europa si prin universitatile americane propovaduind adevarurile despre violenta religiei mahomedane. Islamul, zice ea, are nevoie de o reforma, o reformare a mintii, de acceptare a diversitatii in gandire si diversitatea de idei. Pina a ajunge acolo, insa, mai e multa vreme, si mai e mult de lucru, fie ca e vorba de tarile musulmane traditionale, fie de musulmanii care traiesc in Occident. Datele statistice, studiile si sondajele de opinie vorbesc de la sine.

 

Date statistice si sondaje de opinie

In 2015 a fost publicat un studiu foarte detaliat in Marea Britanie privind valorile si gandirea musulmanilor care traiesc in Occident. [Detalii: http://islamsurveyed.blogspot.com/2015/06/survey-of-surveys-concerning-islam.html] 27% din musulmanii britanici simpatizeaza cu ucigasii lui Charles Hebdo, 11% dintre ei agreeaza cu atacurile impotriva revistelor care publica imagini ale lui Mohamed, si 20% simpatizeaza cu musulmanii britanici care parasesc Marea Britanie se se inroleze in Califatul Islamic. Si mai ingrijorator, 29% dintre ei prefera sa traisca sub legea Saria decit legile britanice, 17% dintre ei cred ca e potrivit ca familiile ale caror copii se convertesc la crestinism sa fie exclusi din familie, si, socant, 31% socotesc ca e potrivit ca musulmanii care se convertesc la crestinism sa fie pedepsiti cu moartea. 20% dintre ei cred ca valorile britanice sunt incompatibile cu islamul.

In Germania, 22% dintre musulmani sunt impotriva integrarii in cultura germana, iar in Franta peste jumatate dintre musulmani cer ca musulmanii sa se casatoreasca doar cu persoane din religia lor. Tot in Germania, 65% dintre imigrantii musulmanii turci si marocani cred ca regulile religiei lor sunt mai importante decit legile sculare ale Germaniei. In plus, conform unui sondaj de opinie facut de Ministerul Afacerilor Interne German din martie 2012, 22% dintre musulmanii Germaniei se pronuntau impotriva integrarii in societatea germana.

In Canada, 47% dintre musulmani solicita aplicarea legilor musulmane in tribunalele canadiene cind disputele sunt exclusiv intre musulmani. In Australia, majoritatea musulmanilor se identifica cu religia lor mai mult decit se identifica ca fiind australieni.

Majoritatea musulmanilor deasemenea par a nu trai in realitate: 64% dintre ei neaga ca musulmanii au lansat atacurile din septembrie 11, 2001 din Statele Unite. In afara Occidentului, intre 10 si 30% dintre musulmani sunt de acord cu atacurile teroriste impotriva dusmanilor religiei lor. La fel, in afara Occidentului, 58% dintre musulmani agreeaza cu biciuirea ori amputarea miinilor hotilor, 60% cu uciderea cu pietre pentru adulter, si 53% sunt de acord cu pedeapsa cu moartea pentru apostazie. 43% dintre musulmani agreeaza cu segregarea sexelor la locul de munca, un procent care urca vertiginos in Pakistan unde procentul celor care gandesc asa este de 80%.

 

Islamismul si secularismul – e coexistenta posibila?

Avind in vedere divergentele serioase intre islamism si secularism, o perspectiva tot mai persistenta in publicatiile de specialitate este daca islamul si secularismul pot coexista. Mai devreme anul acesta John Owen a publicat o carte interesanta, intitulata From Calvin to the Caliphate – What Europe’s Wars of Religion Tell Us About the Modern Middle East, in care incearca sa explice convulsiile islamului inceputului Mileniului III. [O recenzie a cartii, publicata inForeign Affairs, poate fi citita aici: https://www.foreignaffairs.com/articles/western-europe/2015-04-20/calvin-caliphate] Owen face o paralela interesanta intre conflictele islamice care domina scena politica a Orientului Mijlociu de azi si razboaiele intre protestanti si catolici in Europa Veacului XVII. Reforma Secolului XVI a dat nastere razboaielor religioase intre principatele si tarile catolice si protestante. Epoca aceasta tulbure din istoria Europei s-a incheiat in 1648 cu Pacea de la Westfalia. Owen explica, de fapt, ca vedem ceva similar in Orientul Mijlociu azi unde sectele si gruparile islamice se razboiesc. Dar, adauga, el, spre deosebire de razboaiele religioase din Europa, cele intre musulmani nu par a fi pe terminate. Dimpotriva. Pe linga asta, musulmanii se razboiesc de multe secole. Pacea intre musulmani, adauga el, a fost garantata doar in sinul marilor imperii care au tinut sub autoritatea lor diversele secte musulmane, cum ar fi Imperiul Otoman, cel Britanic, ori Rusia Tarista. Ce face islamul contemporan si mai diferit, insa, este conflictul intre islam si secularism.

In 2009 Ali A. Allawi a publicat The Crisis of Islamic Civilization („Criza civilizatiei musulmane”). [Recenzie:ttp://www.atimes.com/atimes/Middle_East/KE05Ak02.html] Fost minstru in guvernele iraquiene post Saddam Hussein, Allawi e profesor de stiinte politice in Statele Unite. Teza fundamentala a cartii lui este ca islamul e incompatibil cu secularismul, mai ales cu secularismul occidental. Dupa retragerea otomanilor, britanicilor si francezilor din coloniile lor din Orientul Mijlociu, populatia bastinasa a fost lasata in voia ei sa-si afle si sa-si construiasca propria forma de guvernamint. Au incercat si secularismul occidental, dar a fost respins peste tot. Unica expectie pare a fi Iordania. Dupa citeva decenii de secularism, iranienii au optat, in 1979, pentru un stat islamist. La fel Egiptul care in anii 50 a avut un guvern secular. In opinia lui Allawi, „primavara” araba a ultimilor ani nu e un preludiu spre secularizare, modernizare ori democratie, ci un capitol in declinul civilizatiei islamice in intreaga lume. Frustratii acestui declin sunt jihadistii care isi exprima frustrarile indreptindu-si furia spre sursele secularismului – Occidentul si manifestarile occidentale seculariste in tarile lor. Islamul va putea supravietui ca civilizatie, zice Allawi, doar daca sfera politica si privata a musulmanilor este contopita intr-una singura, definita si dominata pina in cele mai mici detalii de religia muslmana. Modernismul este o etapa in evolutia societatii care, zice el, va inghiti islamul. Modernismul global, valorile lui, atit sociale, morale, economice, cit si politice, nu sunt definite de islam ci de forte seculare care sunt in conflict cu el. Spre deosebire de crestinism, adauga Allawi, islamul respinge co-existenta ori separarea religiei de stat. Cele doua se cer a fi una. Religia musulmana cere sa fie recunoscuta ca fiind suprema si indreptarul vietii tuturor. In islam compromisul intre culturi, religii, ori civilizatii este imposibil si neingaduit.

In final, adauga Allawi, islamul nu poate for reformat. Aici, occidentul a facut o mare gafa. Tarile occidentale au gandit ca instituirea de structuri democratice in Iraq, de exemplu, dupa asasinarea lui Saddam Hussein, ar fi putut catapulta Iraqul si alta tari musulmane in modernism. S-au inselat. In gandirea musulmana individul nu exista. Daca structurile occidentale sunt fondate pentru a proteja individul si demnitatea lui, in islam notiunea de individ ori drepturi individuale nu exista. In islam politica e teologie si teologia e politica. Nu exista separare intre cele dou sfere. Notiunea individului ca posesor al unei vointe libere, a liberului arbitru, existenta in crestinism, nu exista in islam. In acest sens, islamul este totalitar. Statul este incarnarea vointei lui Allah peste individ si colectivitate. Cum se va incheia conflictul dintre islam si secularism? E greu de prezis, dar Allawi inclina sa creada ca, spre deosebire de crestinism, in islam, secularismul are o provocare cu mult mai mare, poate chiar insurmontabila.

 

Suicidul Occidentului

Cu toate ca slovele deja sunt scrise pe peretii lui, Occidentul refuza sa ia in serios provocarea islamista. Continua sa ignore ca islamul este o religie a violentei. Se insala crezind, naiv adaugam noi, in multiculturalism. Islamistii nu cred in integrare nici in multiculturalism. Loialitatea lor nu este de partea statului laic francez, nu ii impresioneaza laicismul iluministilor francezi, si nu sunt in primul rind cetateni ai tarilor in care locuiesc. Loialitatea lor este fata de califatul lor nevazut al mintii, ideea care ii face sa traga nadajde si ii uneste. Tanjesc sa aibe mini-califatele lor in metropolele europene in care sunt multi, in care sa traiasca dupa legile lor musulmane. Corectitudinea politica ii impiedica pe occidentali sa ridice baricade de protectie impotriva islamismului. Oricit de atroce ar fi incidentele islamiste, occidentalii par a nu lua aminte si continua sa primeasca cu bratele deschise pe inchinatorii lui Mohamed fara discernamint si fara a considera consecintele. Ne spun ca „majoritatea” musulmanilor sunt moderati si toleranti. Nu tocmai, dupa datele statistice date mai sus. Moderati multi dintre ei ori fi, dar daca 3% dintre ei sunt teroristi, terorismul islamist va ramane o problema majora pentru occidentali. Americanii, de exemplu, au luat cunostinta luni, cu oroare, in urma datelor statistice facute public de Departamentul de Stat, ca din 2011 cind a izbucnit razboiul civil in Siria, in tara lor au fost primiti 2.184 de refugiati sirieni dintre care doar 53 de crestini. Conform recensamintelor demografice siriene, 10% din populatia Siriei sunt crestini. Nici un grup religios ori social din Siria nu e mai persecutat si cu un merit mai mare de a fi acceptati in Occident ca refugiati decit crestinii sirieni. Politica americana si, mai ales, cea europeana,  nu poate fi numita nimic altceva decid suicid. Iar Romania, ale carei clase politice pregateste constructia celei mai mari moschei din Europa la Bucuresti, nu poate fi numita decit la fel de obtuza si in intregime lipsita de viziune.

COLAPSUL CRESTINISMULUI IN MAREA BRITANIE – Update AFR

Titlul alarmant al comentariului de astazi nu l-am ales noi. E o formula mai atenuata inspirata noua de un  articol cu un titlu si mai alarmant: 2067: The End of British Christianity („Anul 2067 – sfarsitul crestinismului britanic”) publicat de publicatia britanica The Spectator in iunie anul acesta. [Textul integral il aflati aici:http://www.spectator.co.uk/features/9555222/2067-the-end-of-british-christianity/] Articolul reda un portret sombru privind situatia curenta, dar mai ales de viitor, a crestinismului in Marea Britanie. Conform articolului, ultimul crestin al Marii Britanii se va naste in 2067. Atunci Marea Britanie va inceta sa mai fie „mare” si se va transforma in altceva, un „altceva” care inca acum incepe sa se reliefeze pe orizont. Un „altceva” care nu va mai fi crestin si va reflecta ciocnirea intre secularismul britanic al anului 2067 si religiile care inca vor mai fi practicate in insulele britanice la vremea aceea, in principal islamul.

Marea Britanie a devenit „mare” in Secolul XVIII cind britanicii au colonizat o mare parte a lumii. Pe unde au ajuns au dus cu ei crestinismul, au misionat, au extins civilizatia crestina dincolo de limitele geografice ale Europei si au dus cu ei faimoasa King James Bible, Biblia tradusa sub obladuirea imparatului britanic James la inceputul Secolului XVIII. Civilizatia britanica coloniala a fost mult influentata de aceasta traducere a Bibliei. Aspectele civilizatoare si crestinizante ale Marii Britanii i-au dat, pe buna dreptate am putea zice, apelativul de „mare”. Fara crestinism si Biblie, insa, Marea Britanie va deveni Britania, asa cum ea a fost cunoscuta in vremea romanilor, cind triburile britanice si celtice erau pagane si in necunosctinta de Dumnezeul adevart ori crestinism.

Autorul nu glumeste. Atentioneaza. Isi bazeaza articolul pe datele demografice si statistice emise periodic de guvernul britanic, sondaje de opinie, ori date publicate de Biserica Anglicana. Recensamintul britanic al anului 2011 denota ca intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane. Asta inseamna 10.000 pe saptamina. Marea Britanie efectiv nu mai naste crestini. Ii importa prin imigratie, dar sub 10.000 pe saptamina. Cresterea e deci, negativa, asa incit, in 2067 crestinii in Marea Britanie, afirma autorul, „will become statistically invisible” („vor deveni invisibili din punct de vedere statistic”).

 

Crestinismul in Romania

 

Comentariul nostru de astazi trebuie cunoscut de fiecare roman. Pentru ca factorii care tind spre colapsul crestinismului in Marea Britanie sunt la lucru si in Romania si in societatea romaneasca. Cauzele principale in  Marea Britanie sunt ascensiunea ateismului, intensificarea secularismului (atit in afara Bisericii cit si in interiorul ei), multiculturalismul, materialismul, hedonismul, respingerea si denigrarea valorilor traditionale si a traditiei crestine. Guvernele britanice grabesc si ele moartea crestinismului britanic promovind secularismul in detrimentul crestinismului, discriminind impotriva crestinilor, ridiculizind crestinii si crestinismul, legiferind in detrimentul crestinismului, si respingind valorile morale si traditionale.

Tendinte identice se manifesta si in Romania. Cu toate ca, in sondajele de opinie realizate recent de Pro-TV privind religiozitatea romanilor, romanii stau bine, cel putin pe hartie, privind religiozitatea si credinta, asta nu inseamna ca lucrurile vor continua sa ramina asa. 96% dintre romani cred in Dumnezeu si se considera foarte religiosi ori religiosi, 45% merg la biserica saptaminal, 69% se roaga zilnic, si doar 1.1% se declara atei. [Detalii:http://stirileprotv.ro/stiri/social/studiu-ires-96-dintre-romani-cred-in-dumnezeu-iar-69-se-roaga-cel-putin-o-data-pe-zi-cati-cred-ca-exista-rai-si-iad.html] Dupa doua generatii care au trait sub comunism, aceste date statistice nu arata tocmai rau. Dar asta nu inseamna ca ceea ce se intimpla in Marea Britanie nu se poate intimpla si la noi. La ultimul recensamint aproximativ 20.000 de romani se declarau atei, dar conform sondajului Pro TV, 1.1% dintre noi se considera atei astazi.

Materialul de astazi, deci, e foarte important. Il redam in traducere romaneasca,  abreviat si adaptat limbajului nostru uzual, urmind ca cei interesati sa citeasca articolul in intregime in engleza. Rugaminte: avind in vedere importanta materialului de azi, rugam pe fiecare cititor sa-l transmita tuturor contactelor lor, iar celor care tin bloguri sa-l posteze.

 

2067: The End of British Christianity

iunie 3, 2015 Damian Thompson

Extrapolarea datelor statistice nu sunt predictii. Dar nu se poate nega ca bisericile britanice se confrunta cu probleme serioase. Se spune des ca bisericile si congregatiile Marii Britanii se micsoreaza, dar asta nu e indeajuns pentru a exprima dimensiunile dezastrului cu care se confrunta crestinismul britanic. Tot la zece ani recensamintul populatiei reda in detalii situatia critica: intre 2001 si 2011 numarul crestinilor nascuti in Marea Britanie a scazut cu 5.3 milioane – cam 10.000 pe saptamina. Daca aceasta rata a declinului continua, misiunea sfintilor din trecut care au misionat pe britanici, irlandezi si scotieni va ajunge la sfarsit in 2067. Acesta va fi anul in care crestinii care au mostenit credinta parintilor lor britanici va deveni invizibila din punct de vedere statistic. Pretutindeni bisericile vor fi fost deja adaptate pentru folosinte seculare, demolate ori abandonate. Catedralele noastre vor supravietui, dar nu vor fi catedrale adevarate pentru ca nu vor avea episcopi. Declinul Bisericii Anglicane e mai accentuat decit al oricarei alte denominatii religioase. Daca va continua la acelasi pas, asa cum sugereaza ultimele sondaje de opinie, anglicanismul va dispare din Marea Britanie in 2033. Intr-o zi ultimul britanic crestin nascut in Marea Britanie va muri si asta va fi sfarsitul.

 

Biserica Anglicana

Aceste extrapolari statistice sunt bazate pe cele mai bune si precise date disponibile: rezultatele recensamintelor, sondajele de opinie si alte studii similare. Dar pentru ca aceste surse statistice sunt obtinute si interpretate in mod diferit, este imposibil sa creezi o singura proiectie liniara. Extrapolarile nu sunt identice cu predictiile. Deci, sunteti incurajati sa priviti viziunea apocaliptica a crestinismului in Marea Britanie cu scepticism. Dar, totusi, punctul esential ramine: crestinismul moare in rindul populatiei anglo-saxone si celtice a Marii Britanii. Evenghelia pe care misionarii crestini au adus-o in insulele britanice in anul 597 este respinsa in mod decisiv. Avind in vedere ca descendentii anglo-saxonilor si al celtilor constituie 90% din populatia crestina a Marii Britanii, respingerea aceasta reprezinta o pierdere devastatoare pentru credinta crestina. Si totul s-a petrecut atit de repede. Anglicanii in special isi abandoneaza credinta la un pas incredibil. Conform sondajelor de opinie numarul anglicanilor a scazut de la 40% din populatia Marii Britanii in 1983 la 29% in 2004 si la 17% in 2014. (…)

Fostul Arhiepiscop al Bisericii Anglicane, Lord Carey of Clifton, a atras atentia luna trecuta ca Biserica Anglicana e „la un pas de extinctie”. Ultimele date furnizate de sondajele de opinii confirma aceasta concluzie. Intre 2012 si 2014 proportia britanicilor asociati cu Biserica Anglicana a scazut de la 21% la 17%, o pierdere de 1.7 milioane de persoane in doar doi ani. La asta poate te-ai astepta daca Biserica Anglicana ar fi fost implicata in scandaluri serioase, de exemplu de pedofilie. Dar nu a fost.

 

Biserica Catolica

Numarul catolicilor in Marea Britanie a scazut de la 10% la 8% intre 1983 si 2014. Dar acest declin ar fi fost cu mult mai mare in absenta influxului masiv al catolicilor din Europa, America Latina, Africa si Filipine. Nu e de mirare, deci, ca Vincent Nicholas, Cardinalul Bisericii Catolice, accentueaza „invatatura Evangheliei” de a primi imigranti. Dar el se insala daca crede ca strainii catolici vor continua sa umple bancile bisericilor. Tinerii polonezi din Anglia si Tara Galilor sunt cu mult mai putin religiosi decit acum zece ani. M-ar surpinde daca mai mult de a cincime dintre ei participa la slujbele religioase. Si asta se aplica si Scotiei. Polonezii care intaresc parohiile catolice scotiene nu o vor mai face multa vreme. Intre timp, procentul celor care se identifica cu Biserica Scotiana („Church of Scotland”) s-a prabusit in prapastie: a scazut de la 36% dintre scotieni in 2001 la 18% in 2013.

 

Cauze si explicatii?

Din ce cauza se confrunta crestinismul britanic cu aceasta catastrofa? Nu exista un singur rapuns, dar impune o atentionare – secularismul. Deseori auzim plangeri privind secularismul militant si excluderea religiei din spatiul public. Multi crestini cred ca singurul lucru care-i impiedica sa-si practice credinta in libertate e conspiratia organizata de Paul Toynbee, Richard Dawkins si BBC. [Nota AFR: Toynbee si Dawkins sunt printre ateii notorii si agresivi britanici] Adevarul este ca Toynbee si Dawkins se dovedesc a fi prosti cind e vorba de a discuta despre religie. Pe de alta parte, BBC e partinitoare impotriva crestinilor si ingnoranta privind crestinismul.

Dar, pe de alta parte, secularismul a intrat si in biserici. Se accentueaza deseori, si pe bund credinta, ca secularizarea care se petrece in biserica e la fel de importanta ca si secularizarea care se petrece in afara bisericilor. Sociologul american James Davison Hunter a explorat acest fenomen in doua carti ale lui, Culture Wars  (1991) („Razboiul culturilor”) si To Change the World (2010) („Schimbarea lumii”). Hunter e nepoliticos cind discuta crestinii politicii de stanga care afirma ca incalzirea globala ori hartuirea sexuala in campusurile universitare sunt subiecte care apartin teologiei crestine. Dimpotriva, zice el, crestinii care sunt preocupati de astfel de cauze, sunt de fapt persoane secularizate. Iar daca agenda lor are succes, biserica pierde. La fel se poate spune si despre crestinii conservatori care fac cruciade impotriva avortului si a casatoriilor homosexuale. Pina acuma nu au reusit sa le interzica prin lege. Dimpotriva, casatoriile homosexuale si avortul inca sunt legale in America. La fel si in Marea Britanie unde in 1967 catolicii au lansat o campanie fara success de abrogare a legii avortului. Aceste esecuri, insa, nu pot fi atribuite popularitatii avortului. Ele sunt semne ale stingerii treptate a crestinismului in Marea Britanie si America. E vremea, deci, sa abandonam notiunea ca America e cumva speciala privind religia ori dovada ca religia poate supravietui foarte bine intr-o democratie avansata din punct de vedere industrial. Luna trecuta [Nota AFR: mai 2015] organizatia Pew Research a publicat un studiu gigantic privind modificarile religioase din America. Doar 57% dintre americanii nascuti intre 1981 si 1996 se identifica ca fiind crestini. 36% dintre tinerii intre 18 si 24 de ani se declara „nones” adica fara apartenenta religioasa. La fel, in Marea Britanie, ultimul recensamint indica ca proportia persoanelor care nu se afiliaza religios a crescut de la 15% in 2001 la 25% in 2011. Ba mai mult, sondajul de opinii British Election Survey spune ca 45% dintre britanici nu se identifica cu nici o denominatie religioasa.

 

Islamul

Am comparat Anglia cu America pentru ca ele au atitudini radical deferite privind crestinismul. Dar directia e aceasi. Si asta e adevarat cu toate ca America nu are o populatie mare de musulmani. Sa nu ne pierdem, insa, in discutia noastra discutind islamul. Cu toate ca islamul va deveni cea mai raspindita religie in Marea Britanie pe parcursul acestui secol, islamul nu goleste bisericile de la tara. Cel mai mortal inamic al crestinismului occidental nu e islamul ci procesul extrem de complex al secularismului.Ori, dintr-o alta perspectiva, alegerea. (…) Bisericile nu pot tine pasul cu optiunile pe care enoriasii lor le au. (…) James Davison Hunter e un crestin traditional, dar crede ca a aflat calea de iesire din impasul cu care bisericile se confrunta – urmarea poruncilor lui Iisus si prezenta Lui in inimile noastre ne va schimba pe noi si societatea. Dar si perspectiva asta mi se pare ca ignora realitatea ca religiile mor, cel putin la nivel local unde nimeni nu poate fi constrans sa mearga la slujbele religioase. Eu sunt catolic si cred ca portile locuintei mortilor nu vor birui Biserica cladita de Sfantul Petru. Totdeauna va fi cineva care sa ia locul „ultimului crestin”. Dar nu neaparat in Marea Britanie unde zgomotele mortii deja se aud.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

 

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Dreptul de a pleca – nu m-am putu abține să nu îl public

Sursa – articol primit prin e-mail

Julia Gillard este Doamna Prim-ministru a Australiei.
Ea este, cu adevarat, «Doamna de fier» a tarii sale.
Într-adevar, aceasta doamna nu trateaza problema în mod
las… Australia spune NU. Pentru a doua oara!
Doamna Prim-ministru a Australiei îsi reafirma punctul de
vedere! Pentru aceasta femeie ar trebui sa se inventeze
«Premiul Nobel pentru curaj». Niciodata asemenea cuvinte nu
au fost rostite cu atâta claritate! Impactul ar putea fi
fenomenal. Ei nu i-a fost frica sa ia o pozitie clara, probabil cu
riscul vietii sale.
Musulmanii care doresc sa traiasca sub legea islamica Sharia
au fost «sfatuiti» sa paraseasca Australia. Guvernul a vizat
radicalii pentru a contracara potentiale atacuri teroriste.
În plus, doamna Gillard i-a înfuriat pe unii musulmani
australieni spunând ca a sprijinit agentiile de informatii care
monitorizeaza moscheile prezente pe solul tarii sale.
Citam din discursul istoric al Doamnei Gillard:
IMIGRANȚII TREBUIE SA SE ADAPTEZE. Este o problema de
tip „TAKE IT OR LEAVE IT”. Am obosit ca aceasta natiune sa îsi
faca atâtea griji daca nu cumva ofenseaza unele persoane
venite aici recent, sau cultura lor…
Cultura noastra s-a dezvoltat timp de peste doua secole,
dupa atâtea zbateri, încercari si victorii ale milioanelor de
barbati si femei care au cautat libertatea.
Vorbim engleza, nu spaniola, libaneza, araba, chineza,
japoneza, rusa sau alta limba. Deci, daca doriti sa faceti parte
din societatea noastra, ÎNVATATI LIMBA NOASTRA!!
Cei mai multi australienii cred în Dumnezeu. Nu este vorba
despre «dreapta crestina» sau «presiuni politice», este o realitate faptul ca aceasta natiune a fost fondata de barbati
crestini si femei cu principii crestine. Este, cu siguranta,
adecvat de a afisa aceasta realitate pe peretii scolilor noastre!
Dumnezeu va deranjeaza? Daca DA, va sugerez sa luati în
considerare o alta parte a lumii pentru a trai acolo, pentru ca
Dumnezeu este parte a culturii noastre.
Acceptam convingerile voastre, fara întrebari. Tot ce va
cerem este sa respectati convingerile noastre, sa traiti în pace
si în armonie cu noi.
Aceasta este tara noastra, pamântul nostru si stilul nostru
de viata, de care va oferim posibilitatea de a va bucura. Dar,
din momentul în care începeti sa va plângeti, sa gemeti si sa
bombaniti despre steagul nostru, angajamentul nostru,
convingerile noastre crestine, sau stilul nostru de viata, va
încurajez sa profitati de o alta mare libertate australiana:
«DREPTUL DE A PLECA». Daca nu sunteti fericiti aici, ei bine,
plecati! Noi nu v-am fortat sa veniti! Ati venit de buna voie,
atunci acceptati tara care v-a acceptat asa cum sunteti!

Comentariul traducatorului: Difuzam acest discurs în toate
tarile care sunt în aceeasi situatie cu imigrantii de acolo. Vor
gasi si altii curajul de a ridica vocea pentru a exprima aceleasi
adevaruri?Sunteti de acord cu ceea ce a spus primul ministru
australian? Daca DA, distribuiti acest email printre prietenii
vostri, pe cât mai mult posibil!

VANATOAREA CRESTINILOR, SPORTUL PREFERAT AL SECULARISMULUI – AFR update

Vanatoarea crestinilor este sportul preferat al islamistilor. Asta e evident, o stie toata lumea si presa ne informeaza despre asta mai zilnic. Saptamina trecuta va informasem ca organizatia internationala Open Doors si-a emis Raportul anual pe 2014 privind persecutia crestinilor. Conform Raportului, in 2014 au fost ucisi 4.344 de crestini in toata lumea din cauza credintei lor, dublu fata de 2013 cind au fost ucisi 2.123, si triplu in raport cu 2012 cind 1.201 crestini au fost ucizi din cauza credintei. [Detalii aici: http://www.christianitytoday.com/gleanings/2015/january/not-forgotten-top-50-countries-world-watch-list-open-doors.html] Campionul mondial la uciderea crestinilor este organizatia terorista islamica Boko Haram, atrocitatile comise de aderentii lui fiind obiectul unui Raport emis saptamina trecuta de Amnesty International. [Detalii aici: http://www.theatlantic.com/international/archive/2015/01/boko-haram-kills-too-many-to-count-in-nigeria/384395/]

Ironic insa este ca, de catva timp incoace, vanatoarea crestinilor a devenit si sportul preferat al secularismului. Cum observa recent Joy Pullmann in publicatia online The Federalist, vanatoarea crestinilor a devenit sportul preferat al legiuitorilor si judecatorilor occidentali. Titlul articolului ei denota o perspectiva ingrijoratoare asupra relatiei dintre secularism si institutiile lui, pe de o parte, si crestinism si aderentii lui, pe de alta parte: „For the West, Christian Hunting Is the Sport of Lawmakers and Judges” („In Occident vanatoarea crestinilor este sportul legiuitorilor si judecatorilor”) [Articolul poate fi citit aici: http://thefederalist.com/2014/12/29/for-the-west-christian-hunting-is-the-sport-of-lawmakers-and-judges/] Evident, insa, vanatoarea crestinilor nu este un fenomen tocmai nou, ei fiind persecutati de cei mai tari ca ei de-a lungul istoriei. La origini, au fost persecutati de Iudei, cel mai bine cunoscut dintre ei fiind Saul din Tars, cel care, inainte de a deveni Apostolul Pavel, era bine cunoscut pentru teroarea si zelul cu care prigonea crestinii. Campaniile lui anticrestine sunt bine documentate pe paginile Scripturii. Crestinii au fost apoi vanati de autoritatile Romei, o realitate istorica si ea bine documentata in scrierile lui Tacit si ale altor scriitori antici. Iar in zilele noastre si sub ochii nostri crestinii sunt vanati de un grup mare si divers de inamici ai crestinismului, de la islamicii fanatici pina la secularistii fundamentalisti. E ironic ca aceste doua grupuri, care cel putin teoretic sunt la cutite, practica acelasi sport – vanarea crestinilor. Astazi ne concentram asupra campaniilor de vanatoare ale celor din urma, un subiect extrem de vast care usor ar putea fi subiectul multor volume.

Educatia crestina si universitatile crestine

Sute de pagini ar putea fi scrise privind avalansa secularismului impotriva universitatilor si scolilor crestine din America. Administratia Omaba a adoptat legea asigurarilor medicale care constrange toate universitatile sa acorde asigurari pentru prestarea serviciilor de avort femeilor pe care le angajaza. Din fericire aceste cazuri au fost castigate de universitatile crestine, dar legislatii la nivel de stat sunt modificate pentru a se ajunge la acelasi rezultat dar prin usa din dos. Un astfel de exemplu este o lege deja adoptata de Districtul Columbia luna trecuta. Un al proiect de lege initiat tot de Districtul Columbia este fortarea scolilor si a universitatilor private crestine din Washington DC sa permita formarea de cluburi homosexuale, desfasurarea in campusurile lor de evenimente homosexuale, inclusiv propaganda homosexuala. Acelasi proiect de lege interzice scolilor si universitatilor crestine sa inscrie in contractele profesorilor, ca si o conditie de angajare, o obligatie pentru profesori de a fi exemple de traire morala si crestina pentru elevi ori studenti, ori sa promoveze valorile „crestine” in cursurilor lor. Ori tocmai asta e menirea principala a scolilor crestine. In Washington DC se afla una din cele mai prestigioase universitati din America, Catholic University of America, o universitate catolica.

Gordon College este o mica universitate evanghelica in Massachusetts. Politica colegiului interzice relatiile sexuale inainte de casatorie cit si cele din afara casatoriei crestine. Dar, odata ce Massachusetts a legiferat casatoriile homosexuale, politica publica a statului a intrat in conflict cu pozitiile biblice ale Colegiului. Anul trecut, orasul in care Colegiul functioneaza a reziliat un contract cu Colegiul tocmai pentru ca se opune homosexualitatii si casatoriilor homosexuale, iar statul Masachusetts a demarat o actiune de dezacreditare a Colegiului din acelasi motiv.

Discursul lui Geert Wilders despre Islamizarea Europei

Discurs rostit de către Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, în faţa adunării unor factori politici internaţionali, la hotelul „Four Seasons” din New York

Dragi prieteni,

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.

Vin în America cu o misiune.

Nu este totul bine în lumea veche.

Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist.

S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei.

Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuşi viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.

Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică.

Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.

Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare.

Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne.

Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de                                  destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume.

Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.
Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă.

Şi dacă este, ajunge s-o regrete.

Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie.

Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor.

Ai moschei la multe colţuri de stradă.

Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi.

Cu greu veţi găsi vreo activitate economică.

Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi.

Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei.

Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş.
Există acum mii de moschei în toată Europa.

Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine.

Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune.

Semnalul este evident: Noi dominăm!

Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia.

În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană.

Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane.

Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani.

Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai „halal food” (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).

În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (adică homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani.

Femeile nemusulmane aud regulat strigându-li-se „curvă, curvă”.

Antenele de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană.

În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi „ofensivi” musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin.

Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauaza sensibilităţii musulmane.

În Anglia, tribunalele „Sharia” fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează şi din moschei – n.t.)        

Multe cartiere ale orașelor din Franţa sunt astăzi zone de „necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal.

În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul.

Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel .

Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.

Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa.

Într-un calcul recent al Universităţii San Diego , s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani.  

Bernatd Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol.

Acestea, desigur, sunt numai cifre.

Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare.

Însă sunt infime semnele în sensul ăsta.

” Pew Research Center ” a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică dacât loialitatea lor faţă de Franţa.

( Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume – n.t.)

O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe.

Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un „califat” mondial.

Musulmanii cer să „li se arate respect”, iar noi le arătăm acest respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat.

Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte „sharia” dacă există o majoritate musulmană.

Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia.

Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă.

Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale.

Eu îi numesc pe aceşti criminali „colonişti”.

Pentru că asta sunt.

Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam – ul lor.

Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial – n. t.)

Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară .

Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.

Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed.

Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată.

Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum ar fi, să spunem, Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă.

Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp.

Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorît duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război.

Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah.

Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău!

Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie.

Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare…

Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică.

Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane.

Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii.

Islamul înseamnă „resemnare” sau supunere.

Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină „sharia”, in dorința de a deveni o religie totalitară.

Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul „cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat „Mein Kampf” cu Coranul.

Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor.

Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori.

Eu susţin Israelul.

Întâi, pentru că este patria evreească după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitz-ul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare.

Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, împiedicând avansarea teritorială a Islamului.

Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul.

Israelul este pur şi simplu în cale.

Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece. 

În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace.

Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol.

Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina.

O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America , deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice.

Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou.

Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea cu viaţa lor.

Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim.

Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei.

Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă.

Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani – nota mea).

Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată.

Noi nu ne putem risipi libertăţile.

Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta.

Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.

Vă mulţumesc, 
Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez

5 mari religii

 

 

 

Saudi blood money ruling angers activists – Middle East – Al Jazeera English

Saudi blood money ruling angers activists – Middle East – Al Jazeera English.

A Saudi man who raped his five-year-old daughter and tortured her to death has been sentenced to pay „blood money” to the mother after having served a short jail term, according to activists.

The man, said to be a religious scholar who is also a regular guest on Islamic television networks, confessed to having used cables and a cane to inflict the injuries, activists from the group Women to Drive said in a statement on Saturday.

Lamia was admitted to hospital on December 25, 2011, with multiple injuries, including a crushed skull, broken ribs and left arm, extensive bruising and burns, the activists said.

They said the father had doubted his daughter Lama’s virginity and had her checked up by a medic.

She died last October.

Randa al-Kaleeb, a social worker from the hospital where Lama was admitted, said the girl’s back was broken and that she had been raped „everywhere”, according to the group.

The activists said that the judge had ruled the prosecution could only seek „blood money and the time the defendant had served in prison since Lama’s death suffices as punishment”.

Three Saudi activists, including Manal al-Sharif, who in 2011 challenged Saudi laws that prevent women from driving, have raised objections to the ruling.

The ruling is based on national laws that a father cannot be executed for murdering his children, nor can husbands be executed for murdering their wives, activists said.

 

Eseu despre Islam de Oriana Fallaci

Articol preluat de pe

ÎN LINIE DREAPTĂ     Conservatori Români

Conflict între două culturi

Înrudite

Progresismul Bisericii Luterane din Suedia: căsătoriile între persoane de acelaşi sex

CEDO: Nu există dreptul la “căsătoria” între homosexuali. Deocamdată.

Oriana Fallaci · 3 martie 2012 · 3 Comentarii

ÎNDREPTAR, CONTRAREVOLUŢIA, RELIGIA PĂCII™, REZISTENŢA, STÂNGA

Oriana Fallaci – Mânia și orgoliul, Ed. Corint, București, 2011, p. 104-117.

Vreau să discutăm despre ceea ce tu numești Dezacord (și eu numesc Conflict) între două culturi. Ei bine, dacă vrei să știi, pe mine mă plictisește până și să vorbesc despre două culturi: să le pun pe același plan, ca și cum ar fi două realități paralele, de aceeași greutate și de aceeași măsură.

Pentru că la baza civilizației noastre se află Homer, Socrate, Platon, Aristotel, Fidias, Arhimede, Euclid, Grecia Antică, cu Panteonul său, sculptura sa, arhitectura sa, poezia sa, matematica sa, filosofia sa, descoperirea Democrației. Este Roma antică, cu grandoarea sa, cu experiența sa juridică, conceptul de Lege, Dreptul Roman. (Un concept rămas inegalat timp de secole, un drept la care și azi ne referim.) Există literatura sa, sculptura sa, arhitectura sa, adică palatele sale, amfiteatrele sale, apeductele sale, podurile, drumurile sale.

Există un revoluționar, acel Isus mort pe cruce, care ne-a învățat (și, din păcate, noi nu am înțeles și nu am învățat) ce înseamnă dragostea și dreptatea. Există și o biserică de la care avem Inchiziția, de acord. Care ne-a torturat și ars de mii de ori pe rug, care aproape că l-a omorât pe Galileo Galilei, l-a umilit și l-a făcut să tacă și care timp de secole ne-a constrâns să sculptăm și să pictăm doar Chriști și Fecioare. Dar care a adus și o mare contribuție la istoria gândirii. Nici măcar o atee ca mine nu o poate nega.

Și apoi există Renașterea. Există Leonardo da Vinci, și Michelangelo, și Rafael, și Lorenzo Magnificul. Există Erasmus din Rotterdam, și Thomas Morus, și Descartes, și Spinoza, și Pascal, și Giambatista Vico. Există Iluminismul. Există Rousseau. Există Voltaire. Există Enciclopedia. Și există muzica. Acea muzică interzisă în cultura lor sau în presupusa lor cultură: vai de tine, dacă fredonezia canțonete sau Corul din Nabucco. („Cel mult pot să admit câteva marșuri pentru soldați”, mi-a spus Khomeini. Așa că era inutil să-i vorbesc despre Bach sau despre Mozart, despre Beethoven, sau Rossini, sau Donizzetti, sau Verdi.)

În sfârșit, există știința, pentru numele lui Dumnezeu, și tehnologia care derivă din ea. O știință care în câteva secole a făcut descoperiri amețitoare, a făcut minuni demne de vrăjitorul Merlin. Copernic, Galileo, Newton, Darwin, Pasteur, Einstein nu erau nicidecum discipoli ai lui Mahomed. Sau mă înșel? Motorul, telegraful, electricitatea, radionul, telefonul, televiziunea nu se datorează deloc mollahilor și ayatollahilor. Sau mă înșel? Navele cu aburi, trenul, automobilul, avionul, navele spațiale cu care ama ajuns pe Lună și pe Marte și în curând vom merge cine știe unde, la fel. Sau mă înșel? Transplantul de inimă, de ficat, de plămâni, de ochi, tratamentul cancerului, descoperirea genomului, idem. Sau mă înșel?

 

Și să nu uităm standardul de viață pe care cultura occidentală l-a atins la fiecare nivel al societății. Faptul că la noi nu se mai moare de foame și de frig, de mizeri și de boli înainte considerate nevindecabile. Faptul că la noi femeile sunt egale cu bărbații. Ca și faptul că la noi oricine își poate exprima propria opinie. Și chiar dacă toate acestea nu ar fi importante, ceea ce eu nu cred, spune-mi: în urma celeilalte culturi, cultura bărbaților cu tunică și turban, ce este?

Fără nici un respect față de Istorie, care, dacă nu ma înșel, consemnează rezultatele dobândite de vechii egipteni, de sumerieni, de asiro-babilionieni, de fenicieni, de evrei, de greci, de romani, de revoluția creștină, greierii afirmă că Islamul a fost „un far al civilizației nedepășit.”O cultură ajunsă la cele mai înalte culmi ale artei, literaturii, filosofiei, matematicii și chiar ale tehnologiei. Dar nu mi se pare că lucrurile stau chiar așa. Și să începem de la artă.

Ei bine, în artele plastice și figurative acel „far” a produs foarte puțin. Nici un fel de statui, nici un fel de picturi. Să mulțumim cerului că nu a distrus mozaicurile executate de bizantinii învinși și de andaluzii subjugați. Să mulțumim cerului că ne-a lăsat câteva motive ornamentale și câteva miniaturi ale sultanilor. (Totuși, pentru a-și face un portret adevărat, Soliman Magnificul a trebuit să-l cheme la Istanbul pe Giambellino. Adică pe Giovanni Bellini, venețian și catolic.) De fapt, în domeniul artei, musulmanii întotdeauna s-au exprimat prin arhitectură și atât. Limitată la moschei și minarete, de altfel, la alcazare (palate fortificate), la caravanseraiuri (popasuri pentru caravane) și la palatele sultanilor cu haremurile lor.

Moscheea din Damasc este un edificiu excelent, de acord. Moscheea albastră și Moscheea Albă din Istanbul sunt splendide. (Totuși, aceasta din urmă este datorată arhitectului italian Montani.) Alhambra din Granada și Alcazar din Sevillia, de acord, sunt impresionante. Totuși, nu se cunoaște ca acești maeștri să fi construit vreodată un pod, un amfiteatru, un apeduct public sau un drum. O Via Appia, de exemplu. Un Colosseum.

(Apeductele le construiau doar pentru băile, fântânile, grădinile sultanilor sau vizirilor. Drumuri nu le trebuiau, pentru că se deplasau în deșert. Nici poduri pentru că fluvii aveau puține și le traversau cu barca. În ceea ce privește amfiteatrele, sunt edificii ridicate pentru popor. Iar de popor sultanilor și califilor și vizirilor nu le păsa deloc. Îl foloseau pe post de carne de tun pentru cuceririle lor și atât.)

În domeniu muzicii, idem. Muzica preislamică a supraviețuit prin cântece populare, care nu mi se par comparabile cu cânturile gregoriene, cu simfoniile lui Mozart și Bach, cu corurile lui Haendel și uverturile lui Verdi. Flamencoul a înflorit printre spaniolii din Andaluzia și, dacă nu ar fi fost Occidentul căruia i-au trezit admirație, chiar și lăuta și mandolina (instrumente descoperite de arabi înainte ca Profetul să se nască) și-ar fi terminat existența în gunoi. Cine știe de ce, armoniile muzicale le provoacă fiilor lui Allah o profundă aversiune.

Poezia, nu. Sunt de acord cu acest lucru. Totuși, lăsând la o parte lirica persană și pe toți Omar Khayyam, nu văd exemple ieșite în evidență. Mahomed îi ura pe poeți mai rău mai mult chiar decât pe pictori și pe muzicieni și doar la Medina a dat poruncă să fie decapitați patru, printre care poetesa Asma bin Marwan, care îi dedicase versuri puțin elogioase. Desigur, acest lucru nu a ajutat Islamul să ne dea un Petrarca, un Dante Alighieri, un Goethe, un Baudelaire sau un Leopardi.

În ceea ce privește proza, unicul triumf care, vai, îi scoate în evidență este Coranul. Carte care conceptual plagiază în manieră nerușinată Biblia, Torah, Evangheliile. Și care, în ciuda nenumăratelor noi versiuni, din punct de vedere stilistic, lasă mult de dorit. În ceea ce privește conținutul, vai, Mahomed spunea că i-l dictase Arhanghelul Gabriel în persoană și cu dezlegare de la Dumnezeu. Dar după părerea mea, în zilele acelea Arhanghelul Gabriel nu era în formă. Și nici Dumnezeu.

În domeniul filosofiei, situația se schimbă în bine, sunt de acord. Spre secolul al VII-lea, în mânăstirile creștine din Siria și Palestina, războinicii Profetului prădaseră textele în greacă ale lui Platon, Aristotel, Epicur, ale neoplatonicienilor etc. Învățații, la rândul lor, îi traduseseră, persoanele culte s-au adăpat din ele, așa încât în secolul al IX-lea îl avem pe Al-Kindi. După opinia greierilor, „filosoful arabilor.”În secolul al XI-lea, Ibn Sina, adică Avicenna. Mai cunoscut, totuși, ca terapeut și clinician. În secolul al XII-lea, Ibn Rushd sau Averroes. Jurist, medic, matematician și mai ales autor al unor faimoase Comentarii la Aristotel, apoi al impresionantei scrieri Destructio Desctructionis, operă prin care revendică libertatea de gândire față de credință, face distincția dintre rațiune și religie, susține că interpretarea ad literram a Coranului merge pentru ignoranți, nu pentru oamenii instruiți și, în sfârșit, explică necesitatea separării puterii politice de puterea religioasă.

[Toate, lucruri pentru care nefericitul a intrat în polemică cu fideistul Al Ghazali, după care, în 1195, a fost nevoit să fugă din Cordoba, apoi să se ascundă la Fez, unde călăii califului i-au dat de urmă și l-au aruncat în închisoare. I-au ars cărțile, l-au tratat ca pe un delincvent. Și doar cu câteva luni înainte de a muri, în vârstă de șaptezeci și doi de ani, a putut să se întoarcă în Andaluzia.]

Oh, da. Gândirea lui Averroes este modernă. Nu întâmplător, avveroismul (prezentat ca aristotelism intelgral sau naturalism) s-a predat până la Renaștere în aproape toate universitățile europene. I-a influențat pe mulți învățați occidentali, în 1270 și în 1277 a fost condamnat de către arhiepiscopul Parisului și în 1513 a fost interzis de Conciliul de la Lateran.

Dar Averroes este un caz special. Avicenna și Al Kindi nu îi seamănă mult, nici filosofii care în lumea islamică au apărut după el. Pricepuți la asimiliarea ideilor altora și prin urmare impregnați de înțelepciunea greacă, de neoplatonism, misticism, de erudiție amestecată cu bigotism, ei nu oferă niciodată o gândire nouă. O idee revoluționară. Par mai degrabă profesori de filosofie decât filosofie, iar printre ei nu găsești un maestru de calitate. Un Telesio, de exemplu, un Giordano Bruno, un Campanella, un Montaigne. Sau un Bacon, un Leibniz, un Locke, un Kant. În concluzie, le lipsește geniul. Originalitatea, creativitatea sau capacitatea de a inventa, de a îndrăzni, de a schimba. Le lipsește, pentru că sunt împiedicați de o credință care îi învață doar să se supună și care, în consecință, înăbușește imaginația, condamnă la imobilitate și în cel mai bun caz la mediocritate. Aspect care este valabil și pentru virtutea de care se mândresc cel mai mult: presupusa supremație în matematică.

Ca întotdeauna zbierând la mine, ca întotdeauna stropindu-mă cu saliva scârboasă, în 1972, Arafat mi-a spus că a sa cultură ne era superioară (el poate să folosească, așadar, adjectivul superior?) pentru că bunicii săi inventaseră matematica. Dar Arafat are memorie scurtă, în afară de inteligență slabă. Tocmai pentru acest motiv se contrazice la fiecare cinci minute și odată cu saliva lui scârboasă nu scuipă decât prostii.

De acord, nimeni nu poate nega faptul că în științele exacte matematicienii Islamului au avut o contribuție însemnată. Cu Al Kwarizmi, cu Al Hasib, cu Al Battani, de exemplu. Cu Al Biruni, cu Al Sufi, cu Al Wafa. Cu același Avicenna, același Averroes, același Omar Khayyam. (Până acum câteva secole, cunoașterea umană nu se împărțea în categorii. Persoanele erudite se interesau de toate, se ocupau de toate. Filosofia, matematica, medicina, teologia, ingineria, jurisprudența, muzica, pictura, literatura.) Și întrucât matematica nu-i expunea la erezii, pedepse, în acel domeniu al cunoașterii s-a dezlănțuit geniul lor de asimilatori.

Suntem în 820, de fapt, când Al Kwarizmi elaborează tabelele sinusurilor și cosinusurilor (deja concepute de Ptolemeu și dezvoltate de indianul Aryabhata). Și în 860 Al Halib completează tabela tangentelor și a cotangentelor (deja formulată de indianul Brahmagupta). Și în 912 Al Battani studiază echinocțiile (deja cunoscute lui Ptolemeu) și Al Biruni termină lucrarea despre statică (deja bine cunoscută egiptenilor și apoi lui Arhimede). Și în 1100 Omar Khayyam înfruntă calculul algebric. Dar între aspectele enumerate (atenție la paranteze!) și a inventa ceva există o mare diferență. Și deja, în 1200 nu mai văd nume comparabile cu acelea. În 1300 idem. În 1400 nu mai văd decât câțiva astrologi dedicați astronomiei și câțiva alchimiști obsedați de căutarea pietrei filozofale, adică a visului de a transforma metalele neprețioase în aur. În 1500 și în 1600, când noi îi avem pe Copernic, pe Galilei și Newton, liniște de mormânt. Și totuși acele secole corespund apogeului Imperiului Otoman și…

Mă înșel oare sau marile cuceriri ale culturii au loc atunci când o societate ajunge la înalte grade de putere și bogăție? Și, tot referitor la tăcerea mai sus amintită, mă întreb cine este imbecilul care, pentru a preaslăvi știința islamică, atribuie fiilor lui Allah inventarea ochelarilor și a telescopului. Ochelarii i se datorează lui Allesandro da Spina, florentinul care în 1268 a materializat studiul lui Roger Bacon asupra posibilității de a corecta miopia. (Ghicește cum: încastrând două lentile într-o ramă fixată pe urechi sau, printr-un arc, pe nas.) Și telescopul a fost construit în 1609 de către Galileo Galilei, care a observat relieful Lunii, fazele planetei Venus, sateliții lui Jupiter.

Și în ceea ce privește medicina, contribuția științei islamice este caracterizată de obișnuita lipsă de originalitate și creativitate. Și aici ea consistă în absorbția și răspândirea vechilor texte ale grecilor. Și aici ea se oprește la perioade de înflorire a Imperiului Otoman. Pentru a nu comite nedreptăți, mi-am procurat o listă a celor mai cunoscuți și iat-o aici.

Întemeietorul a fost un oarecare Hunayn Ibn Ishak, mai bine cunoscut cu numele latin de Ioannitius, care, în secolul al IX-lea, i-a tradus în arabă pe Hipocrat și Galenus, medicul gladiatorilor și apoi al lui Marcus Aurelius. Dar Ioannitius nu era musulman. Era un creștin nestorian venit la Bagdad. În secolul al IX-lea, îl avem pe un oarecare Rhazes, care a scris mai multe comentarii în latină despre Galenus, precum și tratatul De variolis et morbillis. (Chiar și pe acesta în latină, ca să vezi!) În secolul al X-lea, îl avem pe andaluzul Abu Al Qasim care, mai cunoscut sub numele de Albucasis, conduce un spital la Cordoba și lasă însemnări rudimentare despre chirurgie.

În secolul al XI-lea, foarte cunoscut este persanul Avicenna, care lasă celebra Carte a vindecărilor și celebrul Canon al medicinei. Autorul vorbește despre meningită, pleurită, febră eruptivă, apoplexie, dar este influențat de Galenus și de modul său înspăimântător de a-i trata pe oameni: capete de porumbei, picioare de scorpion, urină de femeie sau de vacă și nu-ți mai spun ce altceva. Tot în secolul al XI-lea, a trăit andaluzul Maimonide. Nici el nu era musulman. Maimonide era evreu, operele sale sunt în ebraică, dar fiii lui Allah și l-au însușit, pentru că, alungat din Cordoba, s-a refugiat la Cairo, unde a devenit chirurgul personal al sultanului Saladin cel Feroce. În secolul al XII-lea, îl avem pe Averroes. (Dar Averroes a lăsat foarte puține urme în domeniul medicinei.)

În secolele următoare, adică acelea care corespund apogeului Imperiului Otoman, nimic. Să fim bine înțeleși, cineva trebuie să fi fost. Este de neconceput ca, la apogeul puterii și al bogăției lor, sultanii să nu se fi înconjurat de medici curanți. Și totuși, exceptându-i pe taumaturgi și pe necromanți, adică pe vrăjitori, lăsându-i la o parte pe astrologi și chimiști, care căutau piatra filozofală, singurul nume pe care îl găsesc în secolele al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea este acela al lui Avicenna, mort de mult, dar tradus acum în latină și deci cunoscut în toată Europa.

Și aici începe greul pentru că greierii susțin că, începând din Evul Mediu până în 1600, medicina s-a extins în Europa grație școlii islamice. Dar și asta e o minciună gogonată. În Evul Mediu, ea se răspândește datorită călugărilor benedictini, adică grație plantelor lor medicinale, alambicurilor lor, distilatelor lor, științei farmacologice pe care o dezvoltaseră în mânăstirile lor. (De la 1000 la 1300, și datorită Școlii din Salerno, școlii din Montpellier, ca și universităților din Padova, Bologna și Paris.) Și de la 1400 la 1600, ea a înflorit grație Renașterii. Acea Renaștere pe care Islamul nu a avut-o niciodată.

Dragul meu, există un singur domeniu în care fiii lui Allah s–au distins, fără echivoc, domeniul militar, supremația armatelor. Dacă nu mă crezi, uită-te pe un atlas geografic. Vei vedea că în timpul otomanilor peste jumătate din planetă suferea sub călcâiul Islamului. Și prin jumătate de planetă, înțeleg tot Orientul Mijlociu, tot continentul african, două sferturi din Asia, unde înaintaseră și în India, și în China, plus două sferturi din Europa, de unde ajunseseră și în Ucraina, în Rusia și în Islanda. Doar la Polul Nord, la Polul Sud, în Australia și pe continentul american, încă nedescoperit, aceși pacifiști nu ajunseseră încă.

Și amănuntul cel mai îngrozitor este că o asemenea lăcomie nu a fost niciodată izbăvită de vină prin aducerea unui strop de progres.O picătură de lumină, o idee nouă. Isuse Hristoase! Alți invadatori tot aduseseră, tot ar fi adus ceva bun. Folosirea raționamentului, de exemplu. Plăcerea cunoașterii, gustul frumosului. Ei bine, nu.

Invadând, prădând, masacrând, subjugând, au adus doar cultura primitivă a unei lumi care se baza pe tiranie, pe bigotism și pe cruzime. Au știut să impună doar obiceiurile și abuzurile unei religii care copia, care copiază, tot ce este mai rău din religiile apărute înaintea ei. I-au învățat pe alții doar versetele unei cărți, niciodată discutată, niciodată pusă la îndoială, niciodată revizuită! O carte care, cu toate acestea, pretinde să condenseze istoria omenirii și că a dominat-o chiar în trecutul îndepărtat. Adică pe vremea lui Avraam, pe vremea în care Islamul nu exista.

Și acum, lasă-mă să examinez calitățile acestei cărți infailibile, inviolabile, incomparabile. Lasa-mă să contemplu comorile acestui presupus patrimoniu pe care greierii de lux îl respectă mai mult decât uau respectat Das Kapital.

 

 

De ce ne este frica? -Islamul- Dr Bill Warner

Studiul de mai jos foarte interesant de urmarit!!!

Un documentar care schimba fata istoriei asa cum am stiut-o noi!!!

Cine este Dr Bill Warner

Bill Warner holds a PhD in physics and math, NC State University, 1968. He has been a university professor, businessman, and applied physicist.

He was a Member of the Technical Staff in solid-state physics at the Sarnoff Princeton Laboratories in the area of integrated circuit structures. During the energy crisis of the 80’s he founded and ran a company that specialized in energy efficient homes. For eight years he was a professor at Tennessee State University in the Engineering School.

Dr. Warner has had a life-long interest in religion and its effects on history. He has studied the source texts of the major religions for decades. Even before the destruction of the World Trade Center he had predicted the war between Islam and America. The day after 9/11 he decided to make the source texts of Islam available for the average person.

Dr. Warner’s training in scientific theory and mathematics shaped how he analyzed Islamic doctrine. The first step was realizing that the Islamic texts had been made deliberately difficult to read and comprehend. A program, the Trilogy Project (see below), was created to strip away the confusion in the texts. It became clear that Islam is not constructed on the same civilizational principles as the rest of the world. Simple statistical methods revealed that dualism and submission were the foundational principles of Islamic doctrine.

Statistical methods applied to the Islamic texts showed that:
· Islam is far more of a political system than a religion.
· There is no unmitigated good in Islam for the Kafir (non-Muslim).
· Islam’s ethical system is dualistic and is not based on the Golden Rule.
· Islamic doctrine cannot be reconciled with our concepts of human rights and our Constitution.
· The great majority, 96%, of all Islamic doctrine about women subjugates them.
· The Sunna (what Mohammed did and said) is more important than the Koran in a Muslim’s daily life.

Restul aici 

Documentar israelian despre islamizarea Europei – episodul 2

Episodul 2 – “Legile lui Allah sau legile țării”