24 martie 2013
Ulan-Ude, Buryatia
În Buryatia începe să miroasă a primăvară, cu unele zile în care zăpada şi gheaţa de pe străzile Ulan-Udeului se topeşte şi curge în mici pârăiaşe. Dar asta se întâmplă doar în oraş, în timp ce stratul de gheaţă de pe Lacul Baikal este încă suficient de gros pentru a susţine un grup de vreo 20 de bărbaţi care se pregătesc să-l traverseze de-a latul.
Cunoscut ca cel mai adânc lac din lume, Baikalul este numit de popoarele care au trăit şi încă mai trăiesc în jurul lui “Mare”. Şi “Marea” e mare: 636 km lungime, 79,5 latime, 2.000 km de-a lungul malurilor.
Între 24-31 martie, în cadrul lucrării cu bărbaţii “Fierăria (fabrica) de bărbaţi”, într-o tabără pe malul “mării” va avea loc o conferinţă la care vor participa în jur de 40 de bărbaţi, urmată de o expediţie prin care 20 dintre participanţi vom încerca traversarea dus-întors a lacului pe gheaţă „per pedes apostolorum”. Peste 100 km în total, cu temperaturi care pot varia între în jur de 0*C şi -30*C, cu tabăra făcuta de două ori pe gheaţa lacului (dus + întors), taversarea locului unde lacul are cea mai mare adâncime (1.642 m – pe partea de est a Insulei Olhon).
Cred că atât conferinţa, cât şi expediţia ne vor ajuta sa ne facem o imagine mai clară a ceea ce suntem la momentul prezent în umblarea cu Dumnezeu, cu plusurile şi minusurile noastre deopotrivă. Vor fi supuse testului totodată şi rezistenţa fizică şi spirituală în împrejurări nu tocmai prielnice – reacţiile noastre în condiţii de stres, oboseala, frig, etc. vor fi un destul de bun indicator al stării interioare!
Printre cei care vor participa, atât la perioada de conferinţă, cât şi la expediţie, vor fi doi bărbaţi din Centrul de reabilitare, V***** si V*****, pentru care vă ceream să vă rugaţi într-o scrisoare anterioară. Amândoi continuă să crească în relaţia lor cu Dumnezeu, au preluat responsabilităţi în cadrul Centrului şi participă la cateheză, pregătindu-se pentru botez.
Rugaţi-vă pentru protecţie spirituală şi fizică, pentru inimi deschise pentru ceea ce Dumnezeu are să vorbească fiecăruia dintre noi în acest timp, pentru deschidere şi „vulnerabilitate” în părtăşia şi discuţiile care vor fi, pentru pocăintă şi rededicare acolo unde este nevoie de ele.
Promit să revin cu căteva fotografii şi impresii după ce ne vom întorce acasă (sănătoşi)!
În harul Lui,
************